Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ De cate ori poate muri un suflet?

**Scarlett Soul** · 16 Nov 2010, 20:40

Bezna se asternea peste acea seara impecabila, invaluind-o in panglici negre, parca de doliu etern. O lacrima ii curse de-a lungul obrazului, oprindu-i-se pe buze, acolo unde fata ii putea simti adevarata insemnatate ----> Iubirea !

"Si ce daca nu pot schimba nimic ? Nu-mi pasa nici daca stiu ca din tine, singura mea alinare este ca nu te mai vad, ca ai plecat si mai lasat sa cad, undeva, departe de tine.", spuse incet cercetasa, cu o voce de fier si rugina intarita.

'Nu mai poti schimba nimic ...', parea ca gandeste Aylee.

"Nu mai pot schimba nimic, asa ca .... asa ca imi voi aminti de tine, in felul in care te voi pastra mereu, caci vad ca drumurile noastre nu o sa se intersecteze in vreun fel niciodata.",anunta Cryss pe aceasi voce pierita.

Ii lua incet mana baiatului si o duse intre ale ei, in semn de solidaritate, intelegere si iubire. Nu o interesa daca EL avea sa inteleaga sensul acestor gesturi, stia doar ca daca tot nu putea schimba realitate, atunci trebuia sa faca tot ce-i trecea prin minte.

"Ascund durerea mea
Tot ce ieri iubeam acum nu mai am
Si nu gasesc puterea, n-o mai gasesc
Sa mai vreau o alta zi sa traiesc ..."

, isi spuse cercetasa, vazand cum incet -incet ajungeau sus.

"Iar acum ...", continua tot ea.
O mica plonjare, iar apoi o cazatura muta, fara tipete, doar sunetul zapezii date la o parte.

"Ajut numai pe cineva care , chiar cand nu poate, vrea !", ii spuse ea in timp ce se apleca asupra lui si ii intindea rigid mana, in mintea ei proiectandu-se aceasi imagine ca acum un an.
Profita nespus de timp, adora momentul acesta, de fapt adora totul ....

"Ma inec in lacrimi de dor
Ma sufoca un aer mult prea trist
M-am obisnuit sa ador
O iubire care m-a UCIS"

, tipa din nou Cryss, fiind invaluita de noaptea oarba ce persista numai pentru ai acoperii vorbele slabe.

**Aylee L. Lovel** · 27 Nov 2010, 15:04

Aylee se simtea un pic in plus, privind acea scena. Scena care arata cum sunt facuti oamenii: Nu le pasa cat sufera atata timp cat mai au o clipa de fericire. Isi schema matura si se aseja pe ea intr-o parte, asa cum stateau mai demult domnisoarele pe cai. Isi stranse pelerina mai aproape de trup, ca sa se pastreze putina caldura ramasa.

You only see what your eyes want to see
how can life be what you want it to be
you're frozen when your hearts not open!

De ce sa nu spuna adevarul, putea face asta. Pasi pe zapada imaculata, unde erau cei doi tinandu-se inca de mana, asa cum au cazut. Nu stia ce o sa urmeze, dar stia ca ceva nu era inregula cu Cryss. Nu stia de ce, dar intoarse capul, in timp ce o linie rece de lacrima inghetata ii trecu peste fata. Poate va fi si ea asa, se va tine cu dintii de o amintire, o dorinta. Nu condamna pe nimeni. Si ea avea amintiri de care tinea cu dintii si dispareau incet in negura timpurilor, si amintiri de care vroia sa scape si nu putea...

**Scarlett Soul** · 27 Nov 2010, 17:31

Iar acum, ca de fiecare data, astepta ca totul sa se termine, iar el sa plece lasand in urma sa doar o urma palida de parfum si vise ce putrezeau inca de mult sub neaua impecabila a unei zi de miercuri.
Ceata si propria-i putoare a inimii sfaramata in crampei, cioburile ce cu timpul se pierdusera in cate un om si nu aveam sa se mai gaseasca niciodata.

Lacrimi in zadar,
Suferinta in dar
Tie ce-ti ramane ?
Doar un gust amar
Tot ce vei visa,
Vei putea avea
Usa se deschide,
Doar daca bati in ea.

Lasa teama deoparte ,
Joaca totul pe un zar .
Joaca si ultima carte
Nimeni n-a zburat vreodata fara a-ncerca macar .

Se aseza incet si-si desfacu parul lung si saten, fara ai pasa de ceea ce credeam oamenii , apoi jacheta, iar in cele din urma manusile. Le arunca departe, in inima de sarpe ... si asa, imbratisand cerul cobori partia mult prea scurta pentru ca Dumnezeu s-o poata lua in imparatia lui de regi si imparati, mult prea stramta ca sa poata plange in linistea jalnica ce si-o dorea.
O ultima lacrima si un suspin, iar apoi vazu cum cerneala neagra din Cartea Vietii Sale incepea sa se stearga incet-incet, lasand in urma doar dare de sange.

**Aylee L. Lovel** · 30 Nov 2010, 16:48

Panta aceea era scurta, mai ales atunci cand o cobora alunecand pe cizmele-i din piele. Nu se uita nimeni la ea, nimeni nu isi dadea seama ca e acolo, coborand panta ca pe un snowboard. Si totusi era o vesnicie, o vesnicie intr-o clipa, pana sa ajunga jos, exact in spatele lui Cryss, oprindu-se cu ea in brate. O tinea strans in timp ce ea privea baiatul care se indeparta fara sa le bage in seama. Cercetasa cazu in genunchi, fiind sustinuta doar de mainile fierbinti ale prietenei sale, care incerca din rasputeri sa o ridice in picioare. Pana la urma cazu langa ea.
Daca plangi ca a disparut soarele, din cauza lacrimilor nu vei vedea steleleSe aseja langa ea. Nu iti fie teama! Cine nu te vrea nu te merita! Sa nu uiti asta nici o data, e ceea ce ar trebui sa iti repeti mereu cand ajungi intr-o astfel de situatie. Cryss privi in continuare in gol. Aylee o stranse mai tare de umeri si o scutura. O aseza in asa fel incat sa fie ochi-in-ochi. Promite-mi!

**Scarlett Soul** · 04 Dec 2010, 15:21

Se uita in alta parte, sovaind, fara a-i raspunde in nici un fel lui Aylee.
'Nu pot, nu pot sa-ti promit ... E ceva, ceva ce stiu ca are sa se intample mai tarziu, ceva mai mult decat cutremurator. Asta e doar o amintire unsa cu imagini trecute ce reinvie in amintirea sufletului meu.Practic doar dansez cu pozele vechi !', gandi cercetasa, iar apoi se uita tinta in ochii viperinei.
"Promite-mi !", repeta aceasta, in glasul ei ferm, strecurandu-se o urma de mila.
Stia ce era iubirea, traia cu aceleasi fiinte in piept, ce o faceau sa sufere in propriul sine, legand-o cu un lant mult prea scurt pentru a-si atinge scopurile.In definitiv Iubirea era doar demonul cu chip de inger ce-i atragea pe oameni in groapa fara fund, intr-o pierdere vesnica.
Scutura din cap, in speranta de a alunga orice gand rau si-i smulse cutitul din cizma lui Aylee, apoi se indeparta linistit. Viperina nu parea socata si chiar daca era, nu avea sa arate asta niciodata.In schimb isi scoase al doilea cutit cel purta la ea in permanenta si se injunghie in piept. Sangele suroia precum o cascada insetata peste trupul micul al lui Aylee, dar ce le pasa oamenilor, tot ceea ce conta era ca rosul abundent ce iesea din viperina uda zapada imaculata, prefacand-o in ani de sferinta, in destine pierdute.
Intre timp Cryss se infatisa in fata baiatului de mai devreme.
"Omoara-ma !", ii intinse ea cutitul.
"Poftim ?", izbucni acesta, dandu-se la o parte din fata acelei fete nebune.
"Am zis omoara-ma !"
"Nu.", veni raspunsul, in timp ce Crystal vedea cum prietena ei ii parasise deja visul.
"Repet ---> Omoara-ma ! Nu merit sa traiesc visul asta urat."
Si baiatul ii nimeri inima, despicand-o in doua. Exact ca si ei doi, aceasi fiinta in doua exemplare diferite, ce probabil nu se vor mai atinge niciodata.

**Aylee L. Lovel** · 07 Dec 2010, 17:45

Se trezi pe podeaua rece, sprijinita de un perete de piatra, langa ea cercetasa casca niste ochi cat cepele, de parca s-ar fi trezit dintr-un cosmar care durase prea mult timp, iar acuma reusi in sfarsit sa se trezeasca. Langa ei cineva intreba pe altcineva daca ar trebui sa trezeasca fetele. Nu recunoscu niciuna dintre ele, iar asta o enerva la culme. Fusese crescuta sa recunoasca ce o inconjura fara unele simturi. O data Alfa o pusese sa stea o saptamana intreaga legata la ochi, neavand voie sa isi foloseasca decat celelalte simturi. Iar acum nu recunostea vocile care isi faceau griji pentru ea. Apoi ii veni totul in minte.
Tridetete!
Durere!
Crystal!
Se intreba ce se intamplase. Se ridica in picioare, desi ele se opuneau foarte eficient acestor miscari. Ii intinse mana cercetasei, ajutand-o si pe ea sa se ridice. Isi privi mainile, bratele. Nu avea nici o zgarietura, desi putea sa jure ca se ranise de cateva ori. Atunci ii aparu in fata Baronul Sangeros, protectorul viperinilor. Aylee se uita la el curioasa, prietena ei impartasindu-i sentimentele. Baronul le raspunse intrebarii nerostite. Da, am scapat de profesoara aceea, cam acum 3 ore. Nu stiu cum ati reusit sa ajungeti aici, noi v-am lasat in celalalt capat al camerei. Aylee se uita la fata de langa ea. Nu isi amintea sa se fi miscat din locul unde o lasase fantoma. Cryss ridica din umeri cu o privire curioasa, semnaland astfel ca nici ea nu stia prea multe despre asa ceva. Ati ajuns, continua baronul, intr-un loc unde muritorii nu pot sa ajunga, un loc care le ia mintile, caci ii duce in interiorul creierului lor, lumea lor, de unde rareori pot sa scape.Fetele se privira mirate, nu auzisera sa fie asa ceva prin castel. Apoi le multumira fantomelor pentru ca le ajutasera si parasira acea sala. Aylee se opri la pictura ei cu femeia, in timp ce cercetasa se departa, cu o usoara miscare a capului. Aceea fusese cea mai lunga noapte din viata ei, caci traise 2 vieti.

OOC : Topic closed. Smile

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor « Previous 1 2 3 //  / De cate ori poate muri un suflet?

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ De cate ori poate muri un suflet?