Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ Death, do not be proud

-privat-

• Existau cateva lucruri stabile in viata lui Hawkeye. Cateva detalii nesemnificative, cateva obiceiuri, cateva evenimente care pur si simplu existau si nu aveau sa se schimbe vreodata. Asa ca nu intelegea care era scopul batailor de cap in privinta lor. Cand nu poti sa schimbi ceva si cand nu te poti opune acelei forte mai mare decat destinul tau de muritor, de ce sa-ti consumi energia in actiuni care oricum vor da gres? Existau lucruri pe care nici macar Viata sau Moartea nu le puteau schimba. De exemplu, faptul ca cineva stia anumite lucruri. Sau ca o molecula de apa simpla era formata din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen. Sau ca unii prieteni erau loiali, iar altii te tradau ca pe un caine.
  Aceeasi regula se aplica si acum, iar Hawkeye prefera sa nu se chinuie meditand asupra faptului. El era impiedicat. Punct. Era impiedicat de cand fusese mic si cel mai probabil avea sa fie impiedicat tot restul vietii. Si poate chiar si mai tarziu de atat. Daca va ajunge vreodata fantoma sau zombie, putea sa puna pariu ca va fi la fel de impiedicat. Deci, din nou, de ce sa-si bata capul cu cum ar putea sa nu fie un impiedicat? Pff! Si oricum, ce patise acum era un nimic. Doar isi razgaise ceva mai zdravan antebratul de peretele coridorului. Daduse putin sange. Nu avea sa moara din asta. Avea nevoie doar de o mica curatare - ca sa inlature tot varul din carne - si un pansament - de preferat sa nu fie plasturi colorati. Impinse usa ce dadea spre Aripa Spitalului, intampinat de lumina de afara ce izbea in ferestre.
  

Din pacate astazi Cassie nu fusese chiar foarte atenta si s-a taiat putin. Tot ce ce facuse astazi a fost cam alandala si acum avea sa se duca la asistenta medicala pentru un plasture pentru ca numai de asta mai avea nevoie. Restul era facut de ea mai ales pentru ca invatase sa dezinfecteze rana si chestii necesare si benefice pentru prim ajutor daca ar putea sa spuna si chestia asta. Mergea incet iar in scurt timp ajunsese si la arupa spitalului. Dadu de o usa mare de lemn si o impinse usor cu ajutorul mainilor. Cand intra in incapere se uita in jurul sau si vazu o camera aproape goala. Acolo statea decat un baiat foarte inalt care cred ca astepta sa vina asistenta. Se duse pana la locul unde era plasturi si chestii folositoare si isi scoate unul iar dupa se uita la atentie la baiatul acela brunet.
-Hey. Si tu esti soimean din cate observ eu. Numele meu este Cassie adica Cassandra Braun, spuse aceasta zambind dulce catre baiat.
Se uita la mana lui si observa ca avea probleme. Se duse la vitrina si scoase de acolo un plastura si pansament cu o substanta care ii putea dezinfecta rana. Se duse langa baiat si se uita la mana lui. Incepu sa i-a un pansament si sa puna dezinfectant pe el iar dupa sa se uite la baiat.
- Te va ustura putin, dar ai incredere in mine. Stiu ce fac, spuse aceasta chicotind incet
Incepea sa ii dea cu dezinfectant pe rana si cand termina,arunca pansamentul iar dupa ii puse cu atentie plasturele, incepand sa zambeasca catre baiat. Acum era ca nou, ma rog aproape ca nou.

• O clipa se uita la tavanul inalt, apoi isi cobori privirea pentru a cerceta micul colt de lume al medicinei la Hogwarts. Usa biroului doamnei Pomfrey era evident inchisa. Hawk isi amintea ca femeia nu avea niciodata usa inchisa atunci cand se afla intr-adevar in aripa spitalului. Asa ca nu-i ramase altceva de facut decat sa stea langa un perete, cu mana ridicata intr-un mod abstract, gandindu-se daca era indicat sa astepte sau sa se apuce singur sa-si rezolve problema. L-ar fi tentat sa fie a doua varianta, dar, in ciuda faptului ca era un stangaci la mers, Hawkeye era dreptaci -iar el la mana dreapta avea acum probleme. Foarte simplu. I-ar lua o vesnicie sa-si curete zgarieturile si ar fi un sport extrem sa-si puna un pansament cu mana stanga. Isi stramba nemultumit buzele, iar usa se deschise iar.
  Fata care pasi era cu cel putin un cap mai scund decat el. Era ceva mai inaltuta decat Ema, blonda, cu ochi de culoare deschisa. Ha, tipicul norvegian, se amuza in sinea lui. Se intoarse la asteptarea lui, dar cand o auzi vorbind, atentia i se duse iar spre ea.
  " Da, Ochi-de-Soim. Hawkeye, incantat" zambi el politicos.
  O Soimeanca deci. Mare creativitate cu robele ce purtau insignele Caselor, desi recunostea ca ar fi distractiv sa incerci sa-ti dai seama dupa chip. Probabil ca Astropufii ar avea trasaturi rotunde, delicate, pline de bunatate. Iar Soimii ar avea fetele ceva mai ascutite, ca de elf, marcand inteligenta. Isi alunga din minte gandul. In schimb, isi fixa privirea pe Cassie care parea acum sa vina spre el. Inghiti in sec cand vazu ce are in mana. ' Oh, sigur, chestia aia o sa usture ca naiba, iti zic eu' gandi, urmarindu-i fiecare miscare.
  " Se observa. Un om fara ceva cunostinte in domeniu ar fi luat celalalt dezinfectant, iar acela e bun numai pentru arsuri." Ridica usor din umeri. Viitor Vindecator. Cand fata termina, Hawk isi ridica mana, analizand-o rapid. " Merci!"
  

Il asculta cu atentie iar cand zise ca este soim, Cassie incepu sa zambeasca larg. Cand ii auzi numele, incepu sa chicoteasca usor. Se pare ca a dat de el foarte repede. Mai avea cateva persoane de acum.
- Da.... am auzit de tine. Irine mi-a zis multe despre tine. Oricum ma bucur ca te-am gasit singura, spuse aceasta zambind dragut catre baiatul din fata sa.
Se uita mai bine la ceea ce facuse iar dupa ce termina, se duse din nou la dulap si puse lucrurile la locul lor. Se pare ca totul era asa cum a fost inainte si nimeni nu si-ar putea da seama ca a umblat cineva pe acolo. Cand baiatul spuse de dezinfectant, incepu sa chicoteasca, iar cand ii multumii zambii si mai larg.
- Ma bucur ca am putut sa iti fiu de ajutor. Oricum nimeni nu este pe aici si nu puteam sa te las aici, ranit, spuse aceasta chicotind dragut
Privirea i se duse asupra baiatului, incepand sa il analizeze cu atentie, cu un zambet pe chip. Irine avea dreptate, chiar parea de treaba si era chiar dragut. Se pare ca se vor imprietenii repede fara dar si poate.

• Se uita fix inainte, procesand cuvintele pe care tocmai le auzise. Hmm... Aceasta Cassie o stia pe Irine. Si aceasta Cassie auzise multe despre el. De la Irine. Asta il facea putin sa se umfle in pene, dar si sa fie cat de cat panicat. Stia ca Irine nu era genul de vorbareata a Emei. De fapt, erau opuse cand venea vorba de anumite subiecte. Ema i-ar fi spus Cassandrei sa se fereasca. Se intreba ce-i spusese Irine.
  " Mmm... Nu-i problema" facu el, reprimandu-si un cascat.
  Ii veni sa rada cand auzi de faza cu ranitul. Daca ar stii tanara pustoaica prin cate trecuse el recent si daca ar vedea ce are piept, s-ar mai gandi putin in privinta cuvintelor. Dar nu asta era situatia lor acum. Si nici nu merita sa-si piarda vremea si energia cu ceva ce se intamplase, nu putea fi schimbat si oricum nu il mai afecta. Restul o sa se vindece, mai mult sau mai putin.
  Soimeanul se aseza pe cel mai apropiat pat, incrucisandu-si picioarele si ducandu-le in fata.
  " Oricum trebuie sa se dea micul raport. Desi stau si ma intreb pe unde e doamna Pomfrey. "
  Isi ridica usor privirea spre usa inca incuiata. Probabil va avea cateva probleme atunci cand Pomfrey il va lua la intrebari, dar nu-si facea griji. Femeia avea o inima mare.
  " Prietena buna cu Ir, sa inteleg?" intreba brusc, mutandu-si privirea spre Soimeanca.
  

Se gandii putin la modul tacut al baiatului de a fi. Se pare ca nu prea vorbea dar nu intelegea de ce. Oare era asa rece pentru ca nu o cunoastea? Irine ii spusese despre el ca este vorbaret, de treaba, impiedicat, amuzant si mereu in priza exact ca si ea. Ar face un cuplu de minune daca Irine nu era cu Daniel deja. Doamne ce mult le iubea relatia. Era perfecta. Se uita cu atentie la bandaj si se gandii la ceea ce patise baiatul. Dar intrebarea era Ce patise pana la urma? Se uita si ea spre usa iar cand baiatul vorbii incepu sa chicoteasca dragut. Se pare ca o sa aiba probleme daca mai stau acolo. Cand intreba de Irine acesta zambii si dadu in sens afirmativ din cap catre baiat.
- Pai da, suntem prietene de foarte mult timp pentru ca sunt si eu din Germania. Mi-a trimis scrisori, ca deabia astept sa vin. Mi-a zis despre tine, o fata Ema, Ozzy si un tip Andrew. Ma rog si pe Daniel deja il stiu. De tine a spus ca esti vorbaret, de treaba, putin impiedicat, amuzant, energic si foarte destept, spuse aceasta zambind dulce
Se uita la baiat si ii zambii dragut. Poate nu trebuiau sa stea aici pentru ca o enerva locul asta si era plictisitor.

• Hawk ridica o spranceana si isi fixa ochii albastri asupra ei, un zambet amuzat conturandu-i-se pe buze. O alta germanica? Hai ca asta era interesant! Si pana la urma Irine tinuse probabil sa precizeze cam despre fiecare in parte. Hmm... El, Snow, Ozs si Andrew. Interesant. Poate ca ar fi spus mai multe daca ar fi cunoscut si restul Soimenilor la fel de bine. In mintea lui, fiecare statea stalp unei caracteristici. Era o ierarhie cumplita, dar bine pusa la punct. Era un grup format din fronturi diferite, caci exista un lider, un secund, un amuzant, un vindecator, un sfatuitor, un strateg, un lucrator, un curios, un 'documentat'. Si chiar daca fiecare se vedea ocupand mai multe roluri sau facand jocurile cu schimb, fiecare se gasise in pozitii unice. Si fiecare avea ce invata. Si, intr-un fel, era cu adevarat folositor, pentru ca numai asa iti dadeai seama cine era cel mai buni dintre toti intr-un anumit domeniu, referitor la un mic aspect.
  " Putin impiedicat, zici?" pufni amuzat. " Imi permit sa te contrazic si sa zic ceva mai mult" rase, ridicandu-si mana bandajata. " Vin atat de des pe aici din cauza impiedicatului meu natural de zici ca am abonament in aripa spitalului. Desi nu ma pot plange. Asa prind ceva meserie. Se poate dovedi viitoare pentru ceea ce vreau sa studiez si sa fac in viata. Dar tu, Cassie, tu ti-ai facut un plan de viitor?"
  

Se gandea mai bine la ceea ce ii zisese Irine despre toti prietenii de la ODS. Era fericita cu ceea ce avea si chiar nu simtea niciodata ciudat in prezenta acestei scolii. Il asculta cu atentie pe baiat si incepuse sa rada cand baiatul incepu sa zica de cat de impiedicat este. Doamne, chiar era amuzant dar cand zisese ca este putin impiedicat fusese cam neadevarat se pare. Dupa ce acesta intreba ce doreste ea sa faca pentru vitor, Cassie ramase putin blocata. Nu prea stia ce avea sa faca in viitor dar nici nu dorea sa se gandeasca chiar acum.
- Nu prea stiu. Dar nici nu m-as putea gandii in acest moment. E cam ciudat, deabia am inceput scoala si mai am si 7 ani aproape sa o termin. Oricum stiu ce voi face aici. Imi voi face prieteni buni si voi avea multe aventuri alaturi de ei pentru ca asta e cel mai frumos lucru pe care il poate face cineva, spuse aceasta zambind dulce
Nu dorea marea cu sarea, dorea doar ceea ce putea obtine chiar daca cateodata se ducea mai sus de atat pentru ca era incapatanata si prea sigura pe sine.
- Nu vrei sa mergem in alt loc? E cam ciudat sa stam aici, spuse aceasta zambind dragut
Se uita dragut la baiat si incepu sa chicoteasa cand se gandii la locuri unde ar putea merge.

• Zambi amuzat, abtinandu-se sa o contrazica. Nu, asta nu era cel mai frumos lucru pe care il putea face cineva. Insa, tinand cont ca nu era atat de 'coapta' de intamplarile vietii, intelegea. Si stia ca o sa vina ziua in care Cassie va prinde faptul ca un ajutor maret primit in conditii vitrege era intr-adevar cel mai frumos lucru pe care il putea face o persoana. Sa-ti ofere cineva un strop de lumina si de siguranta atunci cand stii ca esti in cadere libera. Cu toate astea, spera ca fata sa nu ajunga in situatii de genu'. El nu trecuse prin prea multe, dar prinsese de la cei apropiati. Si in tot timpul sau la Hogwarts, vazuse suflete rupte si oameni ce abia se mai tin pe picioare. Vazuse oribilitati, rautatea puta a lumii. Singura concluzie era ca fiinta lui fugea cum putea mai bine din fata unui asemenea dezastru. Si ajunsese si el sa traiasca astfel de clipe, prinse in agonie pura.
  " Nu poti face foarte multe intr-o aripa de spital" recunoscu Hawk cu un zambet. " De aceea e bine ca e atata liniste pe aici"
  Faptul ca fata chicoti il baga in sperieti. Mai nou, un chicotit in prezenta sa avea deja alte conotatii. Incerca sa-si alunge scena din minte, asa ca se intoarse spre Cassie.
  " Si unde ai vrea sa mergem, domnisoara Braun?" intreba amuzat, ridicand o spranceana.
  

Se uita cu atentie la baiat si zambii finut. Chiar era tare dragut si se pare ca in mintea lui se aflau multe chestii si statea chiar foarte mult pe ganduri.. Cand spuse ca nu sunt multe lucruri de facut in aripa spitalului, se uita amuzata la el. Serios? Nu prea multe? POate ca dorea sa spuna ca nu era nimic de facut pe acolo, gandii Cassie. Desigur ca puteai sa alergi pe acolo sau alte chestii dar daca te prindea cineva, ala erai si stateai intr-o detentie cat zilele pe care aveai sa le mai traiesti.
- Well te-as putea contrazice decat intr-o singura chestie. Intr-o aripa de spital nu ai ce face sub nicio forma, decat sa stai in linista, daca nu iti place sa vorbesti cu cineva, esti mai retras, spuse fata zambind dragut catre el.
Il asculta si la urmatoarea intrebare iar dupa se uita urat la el si incepu sa bata usor din picior.
-Serios? Domnisoara Braun? Serios? Ma cheama Cassie! Nici sa nu te aud Braun sau Domnisoara BRaun sau Cassandra. CASSIE! Mergem oriunde, aratam ceva interesant pe aici, spuse aceasta chicotind incet catre el
Se gandea ca o putea o duce intr-un loc mai amuzant si mai bun pentru distractie decat aripa spitalului.