Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Descoperiri fabuloase

Eu eram intradevar extrem de speriata.Nu ma confruntasem niciodata cu asa ceva.Gandul ca atatea probleme puteau fi provocate de o carte ma faceau sa rad in sinea mea,dar teama-mi persista in suflet,iar Rose,atat de sigura pe ea mai mult ma speria.Insa m-am apropiat,incercand sa-mi inving acel statut de elev usor de indepartat,caci ma simteam oarecum inferioara pe langa ea.

Am simtit cum ma prinde de mana,incercand sa ma impiedice,dar am continuat sa inaintez si m-am oprit in fata volumului gros,pe care acum abia puteam descifra literele gravate. ''Mari secrete ale trecutului - de Albus Derethy'' si nici macar o avertizare referitoare la lichidul verde.

''Vino sa vezi!'' Am strigat eu,intorcandu-ma.

OCC: In seara asta nu voi putea continua,probabil voi raspunde maine.Depinde de cat timp am!

OOC: Nu-i nicio problema. Eu astept cu saptamana sa mi se raspunda la unele posturi .

Rose se apropie, la rugamintea fetei. Citi si ea titlul si pentru a doua oara in seara - noaptea - respectiva pulsul incepu sa-i scape de sub control.

Ochii Lizbethei luceau in intuneric. Rose se uita neexpresiv la ea cateva minute, incercand sa gaseasca ceva cat de cat coerent de zis. Intr-adevar, parea sigura pe ea, dar defapt era la fel de nelinistita ca Lizbeth. Dar stia sa controleze asta.

- Wow, ce titlu. Sicer, ma manaca degetele sa deschid cartea asta.
Lizbeth aproba incetisor din cap.

Rose isi lua inima in dinti si ridica de jos cartea. Era foarte grea. Pe ea erau cateva degete de praf si abia reusi sa dea prima pagina. Lizbeth citi cu voce tare:

Candva,acum sute de ani,intr-o epoca in care raul levita linistit asupra capetelor vrajitoresti s-au petrecut evenimente cu urmari drastice in ziua de azi.Si multi oameni au murit nevinovati fiind sub mainile raului absolut.Au existat candva vraji puternice,vraji interzise in ziua de astazi...care[...]'' Si m-am oprit privind inmarmurita cele cateva randuri marchate cu rosu ce urmau.Pe marginile primei file erau mazgalite insemne stravechi cu sange aproape proaspat.

''A mai fost cineva aici!'' Am exclamat ingrozita facand-o pe Rose sa scape cartea din brate.

Strigatul ingrozit al Lizabethei strafulgera tot Sectorul Interzis. Parca se dilatase si se prelungise de mii de ori, inundand fiecare coridor, trecand prin fiecare raft inalt, rasfoind fiecare fila mucegaita a fiecarei carti vechi si misterioase. Rose, care statea atat de aproape de ea, il prinsese din plin. Senzatia fusese ingrozitoare. Sunetul aproape strident ce sparsese linistea parca ii intrase prin piept si-i strafulgera corpul si mintea si sufletul si fiecare urma a coerentei si sigurantei, lasandu-le sa se evapore prin incapere. Cartea cazu din bratele lui Rose cu un zgomot infundat pe podea.

Rose o privi aproape acuzator pe Lizbeth, dupa care ridica din nou cartea de jos, nescapandu-si din ochi colega. Rasfoi cartea neatenta si se opri intamplator la un titlu scris cu caractere mari, negre si ordonate.

- "Magia Neagra - Trecutul, Prezentul si Viitorul Omenirii", sopti Rose nerabdatoare

Mai rasfoi cateva pagini, pana ajunse la urmatorul capitol.

- "Tot ceea ce trebuie stiut si nu se stie despre Vrajitorie", continua ea.

Alte cateva pagini si fu randul lui Rose sa scoata un strigat de uimire imbibat cu spaima si surpriza. O privi pe Lizbeth, dupa care ii arata titlul noului copitol. ["Viitorul Magiei - Predestinari"]
Lizbeth isi duse si ia mainile la gura, instinctiv, dupa ce isi gasi numele in primul paragraf de sub titlu, alaturi de cel al lui Rose.

Fusese pentru prima oara in viata cand imi venea sa lesin.M-am sprijinit aproape instinctiv de raftul din dreapta mea si mi-am tras rasuflarea.Nimic nu parea mai infricosator decat sa-ti vezi numele intr-o carte INTERZISA.

''Ce poate insemna asta?'' Mi-am intrebat imediat colega,sperand sa-mi dea o veste cat se poate de buna.

Am privit singura incepand sa citesc,dar nu gaseam nicio legatura intre vietile noastre anoste si acele insemnari vechi.Autorul scrisese negru pe alb despre un viitor sumbru al castelului Hogwarts,despre sfarsitul tragic si neinsemnat al mai multor vrajtori tineri printre care si noi.O serie de intamplari infioratoare erau apoi povestite,avandu-ne ca personaje principale pe noi,noua generatie de vrajitori.

Pentru prima oara puteam zari o urma imensa de panica si frica pe chipul lui Rose,care citea cu voce soptita,tremurand.

''Chiar crezi ca e adevarat?''

OOC: vai ce interesant devine

Rose isi clatina puternic, dar cu un usor tremur, din cap. Isi plimba ochii de-a lungul foii scrise, dupa care dadu pagina. Pentru a doua oara in seara aceea era sa scape cartea din mana. Pe pagina urmatoare era o imagine. Un fel de mini-tablou realizat pe panza. Desi era alb-negru, personajele ilustrate erau atat de clar reprezentate, incat credeai ca este o fotografie.

Rose si Lizbeth erau in centrul tabloului. Rose remarca si scrasni din dinti ca nu avea gluga pe cap, si ca parul ei lung ii cobora in valuri mici, pana peste umeri, pana la talie. Cateva suvite drepte ii taia fruntea intr-o parte.

Stateau lipite una de alta in interiorul unui cerc de lumina, in afara caruia se aflau multimi, sute, mii, de vrajitori, incuiati, prieteni sau necunoscuti. Putusera chiar sa-i recunoasca pe unii. Tineau ochii inchisi si fruntea le era incretita.


- Ce inseamna asta?! intreba aproape disperata Rose, desi observa ca si Lizbeth avea aceasi expresie pe chip.

Nu era nicio indoiala: cele doua erau chiar ele. Nu era aproape nicio diferenta intre Rose si Lizbeth din Sectorul Interzis si Rose si Lizbeth din pictura din Cartea respectiva.

Rose isi ridica privirea spre Lizbeth.



OOC: Da, foarte interesant .

Cele doua fete vorbeau in sopta, astfel incat nu prea intelegeam ce spuneau. In orice caz, era ceva legat de Magia Neagra. M-am uitat in jur precaut si am scos capul dupa raftul plin cu pergamente si carti. Cele doua stateau aplecate asupra ceva ce eu nu putea vedea, insa era o carte, probabil. Judecand dupa expresia de pe chipul lor erau ingrozite.

Intr-un moment de neatentie, mi-a alunecat mana si am cazut gramada la pamant, suirend printre dinti o injuratura. Fetele scoasera brusc un tipat si se dadura speriate un pas inapoi. M-am ridicat uitandu-ma incruntat la ele, inca suierand cuvinte de ocara. Le-am examinat mai atent si am observat ca cea cu gluga pe cap avea ceva ce ma facea sa cred ca am mai vazut-o undeva.

Pe jos era o carte deschisa, probabil scapata de una dintre fete in timp ce am cazut. O pagina mi-a atras brusc atentia. Eram eu, desenat acolo, in carte. M-am aplecat neincrezator si am ridicat cartea de pe jos. Nu vedeam mare lucru, asa incat am scos bagheta si am soptit „lumos”. Nu incapea nicio indoiala, barbatul desenat pe foaia aceea eram eu !

Brusc, fata cu gluga se apropie de mine.

„Raizen ! Ce naiba faci aici, neghiobule !?” exclama ea.
„Rose ? Black Rose ?” intreb eu nevenindu-mi a crede.

- Chiar eu, mormai Rose evitandu-i privirea.
Nu isi putea imagina ce cauta el acolo la ora aceea, dar stia ca o speriase de moarte aparitia lui. Se indeparta de cei Lizbeth si Raizen pentru cateva clipe in care incerca sa-si restabileasca pulsul, ingrozitor de instabil in acea sea... noapte.

Ridica de pe podea cartea care ii daduse atatea emotii si o privi din nou, incercand sa se fereasca de privirile iscoditoare ale lui Raizen. Desi era convinsa ca atunci cand scapase cartea nu se daduse nicio pagina (greutatea prafului de pe carte si a materiei paginii in sine nu ii permitea sa se rasfoiasca singura), imaginea in care ea si Lizbeth erau incercuite se schimbase.

Acum era singura. Pictura (sau ce-o fi fost ea) era realizata din profil. Din nou era reprezentata fara gluga, iar parul batut de vant ii acoperea portiuni din fata. In prin plan ii era portretul atat de minutios realizat, incat putea jura ca se vede in oglinda. In spate, pe fundal era un peisaj montan. La baza muntelui, ca si in imaginea anterioara, era multimea nervoasa, prieteni, cunoscuti, Incuiati, care se apropiau de ea.

Rose inghiti dureros si-si simti un nod in gat. Dadu pagina, inaintand un pic si indepartandu-se de cei doi. Si continutul foii se schimbase ca prin magie. Nu-i venea sa creada ca in locul incredibilei povesti despre ea si Lizbeth acum aparuse o clara biografie a ei! Si era foarte adevarat! Pana la varsta de 15 ani cartea ghicise bine fiecare amanunt din viata ei! Oricat de neinsemnat, il relatase ca si cum Rose insasi ar fi povestit. De la 15 ani incolo cartea povestea despre tot felul de intamplari pe care, in mod normal, le-ar fi considerat basme.

Tocmai citea cum peste jumatate de an urma sa se indragosteasca de un Dementor cand mana lui Raizen o facu sa tresara.

„Dacã citești tot ce scrie acolo vei ajunge sã crezi !” m-am rãstit la ea în timp ce am apuca-to de mânã. „Și ea cine e ?” am întrebat uitându-mã înspre cealaltã fatã.
„Eu sunt Lizbeth Marafol...” mi-a rãspuns ea uitându-se urât la mine.
„Raizen Isildur, încântat de cunoștințã.” m-am prezentat și eu pe un ton rece.
„Hey, ce v-a apucat ? Nu avem destule probleme pe cap ?” rosti Rose apãsat.

M-am uitat lung la ea și i-am smuls nervos cartea din mânã, punând-o înapoi în raft. Știam cã era foarte posibil ca acea carte sã spun adevãrul. Dacã era o simplã glumã putea fi lãsatã foarte bine în Biblioteca Mare. Chiar așa, ne bãgasem nasul unde nu ne fierbea oala, și asta era de rãu. În plus, dacã eu eram prins acolo cu o carte în mânã, scãpam ieftin, însã ele erau exmatriculate.

„Neh, asta s-o crezi tu !” spuse Rose și se repezi fulgerãtor pe lângã mine apucând cartea de cotor înainte sã-mi fi dat seama ce s-a întâmplat. M-am repezit la eea încercând sã i-o smulg din mânã, însã fata se trânti pe jos cu blestemãția de carte sub ea. Nu îndrãzneam sã mai fac nimic.

Rose se ridicã precautã de la pãmânt și mai privi o datã cartea. O întoarse ca sã vadã coperta de la spate și fãcu ochii mari de uimire și groazã. Lizbeth se repezi înspre prietena ei și împietri și ea când vãzu ce era pe spatele cãrții. Curious, i-am luat cartea din mânã lui Rose, care abea mai mișca. și am aruncat și eu o privire. Pe coperta din spatele cãrții era desenat Semnul Întunecat și dedesubt scria Kane Marvolo Riddle, the Heir. M-am uitat apoi pe prima coperta, și pentru prima datã am observat titlul cãrții „The Inheritance”, Moștenirea. Am ridicat privirea cãtre cele douã fete profund tulburat de ceea ce tocmai vãzusem, nemaifiind în stare sã spun nimic.