Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dezlegand misterul

Dupa un moment lung si inghetat de liniste apasatoare, glasul imi tremura usor.
" - Ce facem acum? Trebuie sa-i oprim odata pentru totdeauna..."
M-am uitat la Rosalie increzatoare. Stiam ca pentru a reusi, este necesara unirea atator forte. Iar eu eram hotarata sa nu accept un refuz, asa ca nu am formulat cuvintele ca o intrebare, ci ca un raspuns.
" - Te ajut, Rose. Si daca avem ne vor ajuta si Bell si Luke, atunci sigur reusim. M-am saturat de ei pana-n strafundurile sufletului"
Inca imi aminteam de cosmarurile, visele ciudate provocate de lunga tacere a lui Dawn. Refuzase sa-mi scrie doar pentru a cerceta. Imi spusese ca stia ca nu eram moarta, fiindca nu aveam obiceiul de a-mi coase initialele pe haine, dar tot trebuia sa verifice.

Am oftat la spusele fostei mele colege. Intr-adevar problemele sunt mult prea mari si multe si un ajutor in plus este binevenit mereu,mai ales din partea Emei : care m-a ajutat la prima mea lupta cu Devoratorul acela nemernic. Nu am sa uit acest lucru niciodata. Sunt momente cand ma intreb cum de nu l-am ucis inca,am avut de atat de multe ori ocazia..Dar imediat vine si raspunsul meu sincer: ;eu nu sunt ca el;. Am oftat usor dupa care m-am uitat la soimeanca si i-am spus:
"Emm..Din pacate suntem implicate in acest joc..eu si Bell am trecut prin multe zilele acestea si ea este implicata direct acum..Celalalt Devorator i-a ucis un bun prieten..Iar tu si eu avem de mult timp probleme cu Porrin. De fapt de cand eram eu copila de un an au aparut probleme cu el,dar eu nu aveam de unde sa stiu asta. Insa acum sunt in stare sa lupt cu el..Si totusi in cateva saptamani ne-am intalnit cu Tom si Charles de multe ori,am luptat..si suntem epuizate. Iar in legatura cu Luke..Nu stiu daca este necesar sa il includem in povestea aceasta cu Porrin. S-ar putea ca Devoratorul sa se ia si de el...".

Soarta ne dadea in cap cu o incredibila balanta. Aveam nevoie de cat mai mult ajutor posibil, dar tinand cont de echipa impotriva careia luptam, cu cat erau mai multi oameni buni implicati, cu atat erau mai multe suferinte. Si toate numai de partea noastra. Un Devorator precum Lestrange nu ar jeli pe cineva, daca ar fi.
Silvie se arata interesata. Ascultase toate pana acum.
" - Eu nu am ce sa mai pierd!" sari ea. " Va pot ajuta. Dar va cer si eu ajutorul la randul meu"
Ochii i se intristara.
" - Spune" am incurajat-o.
Nu imi displacea ideea de a ajuta un suflet sa-si gaseasca linistea, chiar daca ar ramane pe veci intre zidurile castelului.
" - Micutul meu Phillip. Va rog, puteti afla ceva despre el? Eu nu ma pot atinge de carti, nu le pot deschide, nu pot umbla prin hartii..."
" - Sigur" i-am zambit repede.
Ma gandeam ca poate descoperim vreo legatura folositoare.

Ascultam cuvintele fetei si puteam sa imi dau seama ca desi era fantoma era ingrijorata pentru fratiorul sau. Desi nu aveam un frate mai mic aveam o sora si daca Ginny ar pati ceva sunt sigura ca as fi foarte trista si as face tot posibilul sa aflu cat mai multe despre ea in caz ca ar fi data disparuta la fel ca micutul Phillip.
M-am luminat la fata deodata si i-am spus fantomei:
"Fii sigura ca iti vom gasi fratiorul si vom veni tot aici sa te anuntam .."
Ema se uita la mine de parca voia sa ma certe..Are dreptate..Daca este o promisiune de care nu ma pot tine? Dar voi face tot posibliul acum ca am adus vorba despre asta.

Imi creasem un fel de lista de prioritati in minte. Dar nu stiam exact ce cautam...
" - Silvie? Cati ani ai?"
" - Cincisprezece"
" - Cincisprezece de cand ai murit sau varsta ta ca si persoana... moarta?"
" - Arat a copil mai mic?" ma intreba fantoma.
" - Nu, iarta-ma... Deci Phillip ar avea acum..."
" - Treizeci si sapte" ma anunta Silvie, cu acel ton de genu' 'calculez fiecare an'.
Bun, trebuia sa cautam un baiat, pardon, un barbat de treizeci si sapte de ani, probabil cu o familie, dar asta numai daca ar fi in viata.

Ceea ce a spus Silvie m-a luat intr-adevar prin surprindere. Adica eu imi imaginam ca este un copil..de maxim zece ani. Eu nu stiam intreaga poveste asa ca mi-am lasat frau liber mintii pentru a-si imagina ce doreste ea,dar acum...Acum suna putin ridicol..Trebuia sa cautam un barbat' de mai bine de treizeci de ani..Cu siguranta daca este in viata are propria lui familie,copii..sau daca nu,s-ar putea sa fie si mort dupa atat de mult timp. Mi-am alungat acest gand si i-am spus fantomei:
"Vom face tot posibilul!"
Stiam ca daca il vom gasi pe fratele ei ... ea isi va gasi pacea si probabil va disparea din Hogwarts. Linistea sa trebuie sa existe,iar eu si Ema am facut un compromis..alta problema: gasirea lui Phillip.

Imediat ce privirile ni se intalnira, i-am zambit lui Rose in sensl de "lista lunga, nu?"
" - Silvie' mi-am dres vocea. " Cred ca ne-ar prinde bine sa ne spui tot ce stii despre acesti doi barbati. Daca ai vrea sa ne ajuti... Te rog"
" - Voi ma ajutati. E corect ce-mi cereti" isi legana vioaie picioarele. " Spuneati ca cel mic e Porrin, iar cel chipes e Lend..."
" - Lestrange"
" - Corect. In timp ce... ma rog, stiti voi... timp ce imi dadeam... du... hul... i-am auzit vorbind despre niste carti. Da-mi un minut si imi amintesc titlurile.... 'Misterele adancului' si 'Cozi de dragon'. Da, astea erau cu siguranta.
" - Sunt carti de timp liber" am adaugat ganditoare.

Ma intrebam oare ce dorea sa ne zica fantoma Silvie prin acele carti dar am chicotit brusc amintindu-mi ca de data aceasta , de altfel ca de obicei, eu si Ema aveam pana si 'misiunea' aceasta de a afla ce se ascunde in spatele acelor carti. M-am cam saturat de toate aceste situatii,dar totusi va trebui sa luptam sa scapam odata pentru totdeauna de acest cosmar care ne urmareste si nu doar pe noi..ci pe multi prieteni de-ai nostri. Cosmarul este chiar Porrin si bineinteles,mai nou Mr. Lestrange...cel care i-a ucis cel mai bun prieten lui Bell.
Ultimele evenimente nu au fost deloc bune,iar acum in sfarsit am ocazia sa vorbesc si cu Ema despre asta..

" - 'Cozi de dragon' este doar o descriere a celor mai mari reptile. Adica, nu e nimic surprinzator prin ele..."
" - Doar atat imi amintesc..." se intrista Silvie.
" - Stai linistita, oricum, este ceva in plus. Mai bine deca nimic"
M-am incruntat nesigura. Rosalie se uita la mine cu o sclipire in ochi, de parca si-ar da seama de ceva.
De ce ar vrea doi Devoratori sa-si piarda timpul cu prostii...Dragoni... Dragoni!
" - Dragoni!" am repetat cu voce tare. "Unde scrie de cei mai periculosi dragon? In 'Misterele adancului'! Dragonii Regali de Gheata! Cum am putut sa uit asta?!"

Am ascultat tot ceea ce spunea Ema si in acelasi timp priveam si fantoma care incerca din rasputeri sa ne dea cat mai multe informatii despre Porrin. Era si de inteles: voia sa afle ceva despre fratele ei pentru ca sufletul Silviei sa se poata odihni in pace. Fata mi se lumina si mi-am indreptat privirea catre soimeanca spunandu-i entuziasmata:
"Tocmai am aflat unde este Phillip si ce este unul dintre Horcruxuri. Dragonul regal de Gheata-clar. Emm,cred ca noi va trebui sa facem in curand o vizita la "Sanctuarul Dragonilor Romani."
Asteptam raspunsul fostei mele colege in timp ce fantoma ne privea plina de speranta.