Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dezlegand misterul

" - Si desigul vom face! o sa-i trimit lui Dawn o scrisoare. Ea inca se mai afla acolos sunt destul de sigura ca ne poate face rost de permisiune pentru a vizita sectia dragonilor periculosi"
" - Lui Phillip ii placeau la nebunie dragoni" se entuziasma si Silvie.
Ha! Cine stie? Poate ca Phillip lucra acum acolo. Sa nu uit sa intreb in scrisoare chestia asta.
" - Nu se leaga totul, dar cel putin avem ceva de facut. Mai bine decat nimic"
Am zambit vioaie la gandul ca este posibil a fim cu un pas mai aproape de a rezolva harababura asta.

M-am uitat la Ema si am zambit. Va trebui sa fac o pauza la problemele cu Porrin si Lestrange pana vom merge noi la Sanctuarul Dragonilor Romani. Acum avem altceva de rezolvat,care se pare ca trebuie sa rezolvam cat mai rapid. Trebuie sa aflam ceva despre acel Phillip pentru ca fantoma Silvie sa isi gaseasca linistea si probabil sa plece de la Hogwarts linistita. Alt gand ma strabatea acum si nu puteam sa mi-l scot din minte: Daca Horcruxul este chiar un dragon? Acela de care tocmai am aflat ceva..Da,este clar! Trebuie sa distrugem Horcruxul..Mi-am mutat privirea catre fantoma si i-am spus pe o voce incurajatoare:
"Stai linistita! Vom rezolva totul. Vom merge la Sanctuar si iti vom aduce vesti despre fratele tau. Cu siguranta asa vom face...!"

" - Oh, va multumesc atat de mult! Domnisoarelor, nimeni nu m-a mai ascultat pana acum! Va multumesc!"
Dadu mana cu fiecare dintre noi. Nu simteam mana ei ca o strangere ca oricare alta, dar mai rece. Un fior ciudat si rece imi strabatu mana, de la degete, prin antebrat, imobilizandu-mi cateva secunda articulatia cotului si urcand pana in umar.
" - Stai linistita. Rezolvam noi cumva"
" - Va rog, eu... Eu am fost foarte mandra ca sunt soimeanca. Va rog sa pastrati emblema robei mele, ca o atentie mica..."
" - Imediat ce voi ajunge in turn, o voi agata in camera de zi" i-am promis.
Aveam de gand sa o pun sub vulturul de pe perete, chiar acolo unde toti marii elevi ai Ochilor-de-Soim isi aveau numele.

Cand am auzit de Ochi-de-Soim mi-am amintit de anul trecut-ultimul an fiind o soimeanca. Dar nu aveam sa ma las doborata de amintiri acum. Trebuia sa fiu realista si sa ne gandim la ceea ce va urma. Va trebui sa Disparem la Sanctuarul Dragonilor Romani probabil de indata ce vom pleca din aceasta incapere. Trebuie sa facem ceva cat mai rapid posibil pentru a distruge Horcruxul si a gasi pe fratele soimencei. Daca i-am fagaduit ca il va vedea pe Phillip inainte sa dispara din Hogwarts asa va fi. Mi-am mutat privirea catre fosta mea colega,Ema, spunandu-i pe o voce trista:
"Emm,mi-e dor de soimi..Mi-e dor sa fiu la Ochi-de-Soim!"

M-am ridicat si am imbratisat-o.
" - Si Ochilor-de-Soim le este dor de tine. Ai fost minunea noastra, Rose. Cea mai buna sefa de casa din cate au existat"
In linistea ce a urmat, ma simteam ca si cand as fi fost desprinsa de realitate.
Eram din nou la lac, vorbind si razand cu Rose. Acela fusese primul meu an. Imaginea se schimba si ne aflam in Turn, razand de micul accident cu cerneala de pe roba. Luam ceaiul impreuna cu Kasumi. In tren, lumina stinsa si bufnita neagra cu scrisoarea. Coridorul de la etajul VII, mai rece si mai pustiu ca niciodata. Padurea Interzisa, cu unicornul mort la picioarele noastre. Petrecerea si lectiile lui Rose de a ma invata sa merg pe tocuri. Si din nou Porrin, cu fata ridata in spatele gratiilor din Azkaban.
Acest Devorator reprezenta o parte din noi. Nu imi placea chestia asta...
" - Si mie, Rose, si mie" am soptit peste umarul ei.

Am privit-o pe Ema si mi-am dat seama ca este foarte sincera. Am zambit melancolic la gandul amintirilor si i-am spus:
"Ei,bine...Desi nu mai sunt la Ochi-de-Soim tot putem sa avem parte de aventuri. In plus,se pare ca Porrin ne aduce mereu una langa alta. Si multumesc mult pentru ceea ce ai zis de sefa de casa...Dar acum tu esti sefa de casa si trebuie sa lupti pentru ai nostri. Am trecut printr-o glorie...Iar acum tu poti sa mai treci casa printr-una."
Am suras incurajator dupa care mi-am mutat privirea spre fantoma spunandu-i din nou si ei:
"Va fi bine. Vom rezolva!"
Aceasta ne crezu instantaneu...

Daca Rosalie ma considera capabila, atunci puteam sa-mi dau silinta.
" - Deci. Trebuie sa iau cate un exemplar din cele doua carti. O sa-i scriu surorii mele si o voi ruga sa ne dea doua permisiuni pentru sectorul de la Sanctuar. Eventual sa caute cateva date despre angajati... Iar noi vom face o vizita acolo cat mai repede posibil"
Am zis lista in minte iar si iar, pana cand aproape am stiut-o la perfectie.
M-am indreptat spre fereastra si am deschis-o larg, privind spre cer. Mi-am incrucisat degetele si am fluierat scurt, plina de speranta.
Dura doar doua minute ca micuta Artemait sa-si faca aparitia. Am mangaiat-o fericita pe cap.
" - Pregateste-te de un drum, dar inainte de asta, pregateste-i pe Ariadne si Toothless. Vom avea nevoie de ajutoul vostru."

Mda,acum era clar: nu mai aveam nicio indoiala. Astazi am dat din nou de belele si bineinteles Dawn va obtine repede permisiunea ca noi sa putem merge in Sanctuarul Dragonilor Romani in partea mai..hmm,intunecata. Imi facea placere sa vizitez din nou Sanctuarul,dar...nu pentru asa ceva. In fine,oricum trebuie sa imi adun puterile pentru a vizita acel loc,pentru a cauta..un nou Horcrux. Sunt sigura ca nu va mai dura mult pana vom pleca intr-acolo. Probabil ca inainte ca zorii zilei sa apara noi vom fi in drum spre locul dragonilor. Mi-am mutat privirea de la Ema la fantoma apoi Silvie ne facuse cu mana si ne spuse:
"Cand va veti intoarce voi fi tot aici asteptand vesti..sau poate chiar pe Phillip!"
Ultima propozitie a zis-o mai trista. Aveam sa ii aducem fratele in Hogwarts..trebuia sa facem asta. Ne era prea mila de ea,in plus parea foarte de treaba. Pacat ca murise din cauza lui..Porrin,banuiesc.

" - Iti dau cuvantul meu ca atat timp cat este... in viata... il vom aduce aici. Il luam si pe sus daca e nevoie"
Nu am vrut sa insist pe partea cu 'in viata'. Fata fantomei se mai insenina un pic.
" - Promiti?"
" - Da" i-am raspuns cu un zambet vag.
" - Pe degetul mic?"
" - Pe degetul mic"
Isi ridica mana spre mine, iar eu spre ea. Dar cand valurile reci veneau spre mine, facandu-mi pielea de gaina, m-am razgandit in anumite privinte.
" - Pe degetul mic, dar nu e nevoie..."
Chicoti fragil cand a inteles la ce ma refeream.

Am chicotit in momentul in care am observat jocul celor doua fete. Se vede clar ca aceasta fata,ma rog...acum fantoma avea incredere in noi ca ii vom aduce fratele la Hogwarts orice ar fi, nu aveam de gand sa o dezamagesc si sunt sigura ca nici Ema. M-am uitat catre fosta mea colega si i-am spus pe o voce tulburata:
"Hmm..cred..ca ar fi cazul..sa plecam! Adica vreau sa mergem maine la Sanctuar..si pentru a face asta trebuie sa ne odihnim .."
Asteptam ca soimeanca sa spuna ceva in timp ce am privit-o pe Silvie zambind...Se pare ca avea incredere in noi,ceea ce ma facea si pe mine si pe Ema mult mai linistite.