Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ different

OOCoate continua oricine><

Își luă geanta, se mai privi incă o dată în oglindă si apoi zâmbi mulțumită. Era una din acele seri în care se simțea iar puternică și puțin euforică. Își dădu cu puțin parfum L’Occitane și plecă.

Afară era o seară superbă, totul părând mult mai frumos la lumina lunii. Era una dintre acele seri care îi aduceau aminte de anii petrecuți la Hogwarts. Încă îi era atât de dor de Hogwarts! La Hogwarts simțise pentru prima oară după moartea mamei ei fericită. Defapt nici înainte de moartea mamei ei nu fusese cu adevărat fericită, pentru că mereu mama și bunicul ei îi aminteau că fusese un copil nedorit, că era un bastard. Dar la Hogwarts se simțise cu adevărat iubită. Se simțise ca într-o familie. Hogwarts fusese casa ei.

Intră în cafenea și se îndreptă spre o masă unde era o singură persoană. Se opri langă masă, își scoase pachetul de Vogue Arome din geantă și își aprinse o țigară.

”Salut! Pot să mă așez? Sper că nu te deranjez. Vrei o țigară?”

• Ema isi clatina usor capul, cateva suvite castanii din vederea periferica atragandu-i atentia. Isi dadu parul dupa ureche, urmarind cum varfurile rascaie pe foile aproape ingalbenite ale cartii. Isi indrepta spatele, realizand brusc cat de cocosat statea. Ii veni in minte imaginea unui animal aplecat deasupra prazii, incercand sa o ascunda cat mai bine de ochii celorlalti. Pufni usor si zambi cu jumatate de gura, realizand ca poate asa era si situatia ei. Pana la urma, ea era o Soimeanca. Ochilor-de-Soim le placea sa citeasca si de multe ori putea deveni un sport extrem. Alunga repede gandul, reluandu-si usor plictisita lectura. Nu era faptul ca nu-i placea, insa statuse atat de mult cu cartea in brate incat incepuse sa i se ia. Ramase nemiscata, cu ochii tinta asupra unor cuvinte pe care nu le citi, gandindu-se la ce ar putea sa faca. Era in Pestera lui Godric, un loc pe care il vizita din ce in ce mai des, intr-o cafenea vioaie, iar seara venise. Ce putea sa faca acum?
  Se trezi si reveni la realitate atunci cand o voce feminina i se adresa. Isi ridica privirea pentru a intampina tanara cu aproximativ un cap mai inalta decat ea, blonda si cu ochii de o culoare deschisa. Ema zambi automat, un zambet mic si politicos.
  " Desigur! Nu-i niciun deranj!"
  Isi trase ceasca de ceai mai aproape, lasandu-i fetei un spatiu confortabil. Devenea vesela la ideea ca poate sa schimbe cateva vorbe cu cineva. Isi ridica usor palma.
  " Nu multumesc" refuza cu o voce delicata tigara. Nu era de ea sa fumeze.
  

Cissy se așeză și comandă un ceai. De obicei bea cafea, dar era deja târziu.

O privi curioasă pe fata de lângă ea. I se părea cunoscută. Avea ochii verzi, parul șaten și părea mai mică decât ea. Deodată își aminti unde o mai văzuse: la Hogwarts. La masa Ochilor-de-Șoim. Iar o cuprindea o stare de nostalgie.

Sorbi o gură din ceaiul pe care tocmai il adusese chelnerul și încercă să nu se mai gândească la Hogwarts. Nu îi plăceau momentele în care devenea nostalgică. Nu suporta să se simta slabă, vulnerabilă. Și în acel moment îi reveni în minte o întrebare la care, după atâta timp, încă nu reușise să găsească un răspuns. De ce Jobenul Magic o repartizase la Cercetași și nu la Viperini? Ea era curajoasă, dar știa Magie Neagră, Occlumanție, Legilimanție și vorbea reptomita.

În timp ce se gândea își dădu seama că uitase să se prezinte.

”Eu sunt Narcissa Malfoy, dar prietenii îmi spun Cissy. Tu cine ești?”

• Ema fusese mereu ceva mai timorata, asa ca incerca sa se concentreze pe lectura, asigurandu-si un mod de a nu o deranja pe fata de la masa. Chiar nu avea rost sa-si primeasca vreo injuratura pe ziua respectiva.
  Isi inalta capul si o privi fix in ochi pe tanara care tocmai se prezentase. Narcissa Malfoy... Mai auzise numele asta inainte. Si chipul, i se parea, de asemenea, cumva cunoscut. Zambi, dar o parte din mintea ei ramase in cautarea numelui.
  " Eu sunt Ema Snow. Ma bucur sa te cunosc, Cissy!"
  Vorbise clar, dar pe un ton cald, deschis. In momentul in care prescurtarea numelui ii parasi buzele, Ema realiza de unde stia. Auzise o Cercetasa strigand o anumita 'Cissy', acum mult ani, pe culoarul etajului sapte. Soimeanca era doar o pustana pe atunci, o tanca grabita spre ora de Previziuni despre Viitor, insa isi amintea parul acela blond.
  Intr-un gest nepoliticos, isi inchise cartea si isi puse coatele pe masa, continuand sa se uite analizator.
  " Ai fost la Hogwarts, nu-i asa?" intreba Soimeanca.
  Putea sa-si dea seama ca Cissy era mai mare decat ea. Se intreba daca fata o recunostea. Ce-i drept, Ema se schimbase mult in ultimii ani, atat fizic, cat si psihic, insa ramasese tot ea. Tot ea, doar ca era ceva mai inalta, iar chipul ii era cumva mai matur.
  

”Și eu mă bucur să te cunosc, Ema!” îi răspunse Cissy zâmbindu-i. Tonul cald și deschis al vocii Emei o făcea să se simtă ca și cum ar fi vorbit cu o veche prietenă.

”Da, am fost Cercetașă. Am terminat acum un an și jumătate.” îi răspunse. În acel moment își aminti de toate momente minunate petrecute la Hogwarts. De prieteni, de culoarele secrete, de dățile când se plimbase noaptea prin castel, de farsele făcute ... de tot.

”Încă îmi mai este dor de Hogwarts.” recunoscu Cissy, după un moment de tăcere. Nici măcar nu știa de ce spusese asta. Dar era adevărul. De când terminase școala, nu se mai simțise nicăieri ca acolo. Nu se mai simțise nicăieri ca acasă.

• Ema zambi, aratandu-si pe jumatate dintii albi. Deci inca mai avea o memorie buna, desi setea ei de detalii era cumva scazuta. In fine, cat de scazuta poate fi pentru un Ochi-de-Soim.
  Acum un an si jumatate... Acum un an si jumatate, Ema isi tocea coatele citind pentru examenele de Aparitie si Disparitie. Avea impresia ca trecuse o vesnicie de atunci si ca multe lucruri se schimbasera. Nu putea sa nege ultima parte, insa isi dadea seama ca timpul avea alta valoare acum. Ea inca mai avea momente in care se simtea de parca abia fusese sortata la Casa Albastra si nici pe departe ca un Sef de Casa. Se intreba in treacat ce spunea asta despre ea, dar se decise repede sa nu o dea pe chestii psihologice. Nu in seara asta. Nu inca.
  Aproba usor cu o miscare a capului.
  " Te inteleg... Eu a trebuit sa ma retrag pentru un an de la cursuri si iti spun sincer ca a fost un adevarat calvar. Si acum ma simt ciudat cand ma duc acasa. E ca si cum casa mea ar fi la Hogwarts si nu inapoi in Londra, alaturi de parintii mei"
  Poate ca era doar o chestie temporara, pana cand tanara va reusi sa-si limpezeasca mintea si sa-si gaseasca un loc de munca.
  
  

Cissy privi gânditoare pe geam. Îi plăcea să știe că Ema o înțelege, că nu o consideră o ciudată, ca majoritatea celor pe care îi cunoscuse în ultima vreme. De mult timp nu se mai simțise atât de bine vorbind cu cineva. Ema era singura persoană care nu o judeca. Și cel mai important: era singura persoana care nu îi reproșa nimic. Urâse toată viața să i se reproșeze ceva.

Se uită din nou la Ema. Ar fi vrut să o întrebe de ce trebuise să se retragă un an de la cursuri, dar i se părea prea indiscret. ”Probabil s-a întamplat ceva important în familie. Dar nu e un moment potrivit ca să o întreb asta, abia ne cunoaștem.” se gândi ea.

”Ce carte citeai?” o întrebă curioasă.

• Ema lua o inghititura rapida de ceai. Gestul i se paru ceva tare ciudat. Trebuia sa fie meticuloasa, sa stea sa savureze. Pana la urma, asta era o trasatura ce fugea prin sangelui oricarui bautor de ora cinci si vorbitor de limba engleza in accente vechi.
  Soimeanca isi ridica privirea spre Cissy, apoi se uita rapid la cartea ei. Ah! O apuca cu mana stanga si o intoarse, astfel incat coperta de fata sa fie in sus.
  " 'Bravura umila' " raspunse ea incet, cu jumatate de zambet. " Este despre un copil ce invata sa-si infrunte temerile in cel mai dur mod posibil. Vorbind din punct de vedere psihologic, desigur.."
  Se uita incapatanata la modelul lemnului din masa, refuzand pentru o clipa sa intalneasca privirea tinerei. Nu oricine era deschis spre 'mica' ei mare pasiune intr-ale psihologiei. Da, ok, ce citea ea in momentul respectiv tinea mai mult de beletristica, dar chiar si asa, servea drept material folositor. Ema prefera sa spuna ca impusca doi iepuri dintr-o lovitura.
  " Ti-ai gasit un drum de urmat?" intreba ea delicat. " Ceva ce-ti place sa studiezi?"
  

” Pare interesantă. Îți plac cărțile psihologice?” o întrebă curioasă.

Sorbi o gură de ceai și mai privi o dată cartea. Părea o carte foarte interesantă. Cu câțiva ani în urmă și ea fusese pasionată de psihologie. Defapt fusese pasionată mai mult de psihometrie. Și după o pasionase psihiatria. Avusese multe pasiuni când era la Hogwarts. Dar acum renunțase din păcate la multe dintre ele.

”Înainte cea mai mare dorință a mea era să devin Auror. Dar acum nu mai sunt așa sigură. Când am terminat Hogwarts am început să studiez diverse poțiuni și efectele lor. Și am continuat și să joc Vâjthaț. Dar sper să reușesc să mă hotărasc cât mai repede ce vreau să fac.” îi răspunse.

• Ema zambi, dar nu raspunse imediat, preferand sa o asculte pe Cissy pana la capat. Zambetul ei se largi si mai mult.
  " Poti spune ca ma pasioneaza. Imi doresc sa studiez psihologia si sa devin un profiler. Sa ajut Aurorii in anchete si sa incerc sa-mi dau seama cum functioneaza mintea unui anumit infractor. Mereu m-am imaginat lucrand din umbre"
  Rase spre final, delicat si feminin. Tatal ei era Auror, asa ca stia, intr-o oarecare masura, ce insemna asta. Oricata pregatire ar avea ea in vraji si in duelari, pur si simplu stia ca asta nu era ceva pentru ea. Nu. Ei ii placea sa fie analizatorul de pe margine. Sa aiba cumva toate datele si sa le imparta in proportii potrivite.
  Isi prinse barbia in mana dreapta, uitandu-se atenta la tanara din fata ei.
  " De ce nu incerci sa le combini?" se trezi intreband brusc. " Poate ca poti sa ajungi un fel de Auror specializat in cazurile cu potiuni. Presupun ca ar fi interesant. "
  Desigur, si Ema mai avea inca dubiile ei in ceea ce priveste meseria, insa ea inca astepta sa gaseasca acea scanteie interioara. Sora ei facuse asta si, dupa ce incercase tot felul de meserii in tot felul de domenii, ajunsese la concluzia ca nu putea sa traiasca prea mult timp departe de dragoni. Asa ca isi gasise la Sanctuar un post.