Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ divine inspiration

Mai facu un pas inainte ca atmosfera morbida si rece sa se lase peste el, narile i se dilata usor si marai cu buzele un pic schimonosite de manie si incantare in acelasi timp. Aerul rece ii patrunse si in plamani, se sufoca din ce in ce mai mult cu fiecare secunda insa nu il deranja faptul, chiar ii placea senzatia pe langa acel sentiment, cand stii ca moartea e atat de aproape, cand o vezi cu ochii tai, ii simti suflarea, raceala. Dementori, creaturi care se bazeaza doar pe instincte, mereu i-a considerat niste creaturi demne de respect insa totusi trebuie sa ramana supuse vrajitorilor. Se grabea pe strada intortocheata si murdara, era ceva intre alegrat si mers fortat. Dar daca mergea asa in continuare nu avea de castigat nimic, poate doar o oboseala care avea sa-l faca mai slab, mai vulnerabil, iar in fata creaturilor din Azkaban nu ai voie sa fii lipsit de putere, de altfel esti pierdut.
Se opri, trebuia sa-si adune gandurile, sa-si faca curat in rafturile prafuite din mintea lui, pentru ca in ultimul timp nu s-a bazat pe logica, nu si-a folosit creierul, ci inima..pe naiba cu ea..pe langa asta..au gandit drogurile pentru el, acele ispite..mereu prezente..ademenitoare..placute. Isi pipai buzunarele robei, apoi cele ale pantalonilor pana dadu de un pachet bine cunoscut si de care ii era dor, desigur. Scoase o tigara alba, lunga cu un miros intepator de tutun uscat, o duse la buze si o aprinse cu o miscare scurta a baghetei. Trase un fum..se mai linistise, trebuia sa fie calm, furios nu rezolva nimic, iar astazi avea multe de facut. Scoase cateva fumuri pe nari ca un taur infuriat si incepu sa faca si cerculete in aer..se relaxase prea mult. Stranse bine tigara intre doua degete, mijindu-si ochii pentru a observa mai bine silueta care se indrepta spre el. Un zambet incantat i se asternu pe buze, era curios..cine era individul, pentru ca nu simtea prezenta unui dementor.

Ultima instanta, moartea, ultima vama prin care avea sa treaca si el cindva. Aici simtea cum durerea, suferinta si frica se combinau formind un singur lucru, sufletul. Doar nu era prost sa creada in balivernele acelea cum ca sufletul era creat din dragoste, fericire si vise despre unicorni ce merg pe curcubee. Poate existau si astea, dar aveau aceeasi cantitate ca si uraniul sau aurul si platina in organismul uman, un atom per celula, daca si asta mai exista. Chinul si fuferinta, iata cele mai de baza sentimente, fiecare trece prin acesta ne nastem in durere ca sa o acumulam si mai multa pe timpul vietii, iar ceea ce se numeste bucurie este asemenea unei bomboane pe care i-o arati unui copil, dar nu i-o dai. Durerea fizica era distrugatoare, da amintirea e ca un cutit foarte tatios ce raneste foarte adinc. Cei de acolo treceau prin cele mai groaznice clipe din viata lor in fiecare secunda, ei nu vedeau altceva decit faptele ingrozitoare pe care le-au savirsit, ei nu vad nimic in afara de trecut.

Avusese o intrevedere cu unul dintre detinutii de acolo, era o misiune mai speciala care nu intra in obligatiunile lui, dar care era destul de importanta, daca vroia sa intre si mai tare sub piele sefului ca sa-i ia locul fireste. Se ocupa cu ceva banal, un lucru Incuiat, dar dus la un alt nivel, putin diferit. Ochii lui cercetau intreaga zona, iar cind dadu de silueta cuiva se si mirase la inceput. Mai inainta citiva metri si isi dadu seama cine se afla acolo, chiar nu se asteptase sa vada pe acel speciment intr-un loc atit de bizar, sau baiatul avea si el problemele lui. Se concentra asupra unui punct fix de linga el si facuse sa sara in aer ceva, nu avea importanat ce, dar efectul fusese cel scontat, de departe semana cu bufnitura unei bombe.

Ranji fara a-si schimba expresia neutra de pe chip. Isi descoperi dintii albi fara nici cea mai mica jena...era al naibii de curios ce avea sa se intample mai departe pentru ca mijindu-si ochii mai bine isi daduse seama cine e individul din fata, spera sa nu-l mai intalneasca niciodata si se pare ca sperantele lui erau inutile. Artimei..fratele care era sigur mai psihopat decat el sau poate nu..pe naiba cu el, l-ar fi bagat in mormant alaturi de mama lor sau alaturi de surioara lui draga pe care le omorase intr-o singura noapte daca nu ar fi avut niste puteri ascunse..mereu era invidios ca nu le mostenise el si mereu se gandea la faptul ca daca stie cum sa manipuleze bine, ar putea sa-l foloseasca in scopurile lui personale, malefice bineinteles.
Deci, fratiorul sau mai mic il recunoscuse deasemenea, interesant faptul ca crezuse in indeea ca daca isi schimbase numele de familie ar fi putut sa se ascunda de el, nu ii era frica insa nu il vroia aproape.
"Daca o sa-ti spun ca mi-a fost dor de tine o sa ma crezi?" comenta ironic cand se asigura ca era destul de aproape de el si ca il aude perfect. Ridica o spranceana chipul sau fiind unul dur, neutru..pemrtu ca nu-l durea in cot de fratele sau acum..era un nimeni pentru el, ar fi preferat sa dispara si sa nu-l mai vada niciodata. Insa nu mereu totul e asa cum te astepti sa fie, deci trebuia sa suporte ceva timp smiorcaielile lui..avea sa o faca si pe asta..probabil el vroia raspunsuri..o sa i le dea insa nu cele la care se asteapta el.

Un zimbet ironic se astenuse pe buzele lui. I se parea oarecum stranie acesta intilnire, trecusera cel putin trei ani de cind intr-un accest de furie mai ca-l omorise pe Lucas, si avea tot dreptul sa o faca. Mama si sora erau fiintele cele mai dragi lui, iar Lucas nu le-a pretuit nici o data de asta nu i-a fost greu sa le asigure drumul in lumea de dincolo. La partea cu moartea Crinei il intelegea perfect, nu avea acelas singe ca si cu ei. Ma rog, o greseala a mamei de care doar ea, Crina, Lucas si Arty stiau, tatal nici nu banuia. Moartea mamei, insa nu o va ierta nici o data. Cine era el sa judece pe fiinta care i-a data viata, care a trecut prin chinuri pentru ca anu asemenea monstru sa faca umbra pamintului? Se apropiase din ce in ce mai tare, dar pastrase distanta decenta de zece metri.

Se uita al el cu acea privire rece, indiferenta si ironica. Da sigur, ti-a fost dor, cum sa nu, de asta vrei sa ma evaporez. Ce l-ar evapora el pe Lucas, chiar ii era antipatica fizionomia lui, desi frati, amibii seamana cu tata cu acelas singe in vene, dar se urasc mai tare ca strainii.

"Esti un ratat..un nimeni..credeam ca poti fi folositor insa m-am inselat..toate prostioarele din capul tau nu o sa te duca la nimic."Comenta dur in timp ce isi ducea mana incet in buzunar pentru a-si lua bagheta..iar in momentul cand o simti printre degete isi miji ochii privindu-l neutru, ochii sai exprimand raceala si indiferenta. Facu un pas inainte insa nu destul de aproape, nu il vazuse de mult timp, deci asta nu insemna decat ca nu stia de ce e in stare acum baietasul, poate era mai puternic si isi controla abilitatile sau poate nu invatase nimic din viata si ii era frica sa foloseasca ceea cu ce a fost inzestrat..erau doar probabilitati, nu era nimic exact, iar asta ii facea nervii cubulete micute pentru ca lui ii placea sa fie totul calculat, sa stie totul si sa actioneze conform situatiei.
"De unde ai luat tu chestia asta?..de unde stii ca eu nu te-am urmarit in tot acest timp? ca imi pare rau de ceea ce am facut si vreau sa ma revansez?" Desigur, toate astea erau simple vorbe, nu il durea in cot de ceea ce facuse si nu il bantuia nici o vinovatie stupida, vinovatia era pentru pisalogi si demonstra doar faptul ca esti slab si ca nu stii sa suporti consecintele dupa fapta pe care ai facut-o..fie ea cat de nebuna.
"Deci..care e numele prietenii tale? Julieta..cred. Scuze..nu prea tin minte numele fetelor. Prin asta vroia doar sa-i demonstreze inca o data cat de nesabuit era..un copil care habar nu are ca mai este si urmarit din cand in cand. Avea o antipatie cea mai sincera fata de el si nu doar prin faptul ca incercase sa-l omoare, dar ca ii curgea in vene acelasi sange ca si al sau, si nu il va recunoaste niciodata.