Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Erase and Rewind

Chiar cand Bell termina de vorbit, un nou zgomot se auzi in partea opusa a salii, facand sa rasune toata incaperea in nenumarate ecouri. Sal era un pic nemultumit de reactia celor doua vrajitoare. Daca chiar erau intr-un oarecare pericol, nu putea conta pe ele deloc pentru a se proteja singure.

"Dupa cum am spus, nu stiu cat de adevarata e partea cu furatul sufletului. Din cate stiu singura creatura magica ce e capabila de asa ceva e Dementorul, si nu cred ca incape vreunul intr-o armura de aici."

Dorea sa le alunge temerile pe care tot el le provocase, dar isi dadu seama ca de acum era prea tarziu. India era ingrozita ca isi va pierde sufletul iar Bell...Bell se gandea la niste chestii pe care baiatul nu le stia, dar dupa reactia ei nu erau in niciun caz bune.

• Rasufla usurata, uitandu-se urat la Salathiel. Nici el nu stia sigur, si o speria pe ea degeaba.
  "Deci, sufletul meu e in siguranta, sau nu?", il intreba, continuand sa-l priveasca chioras. Nu era sigura ca ar fi vrut sa aiba de-a face cu un Dementor, dar cel putin stia ca lui i-ar fi putut veni de hac, pe cand unei armuri tacanite, nu avea nici o idee cum ar putea sa ii faca rau, sau sa o opreasca. Se uita la locul de unde venise zanganitul metalic, inima tresaltandu-i in piept. Daca avea sa-si piarda sufletul, atunci, nu avea sa-i mai ramana nimic. Trupul nu era decat un instrument manevrat de spirite, pentru a se putea deplasa prin lume, si a putea face ce isi doreau, si nu puteau realiza decat cu un corp solid.

• Clatina usor din cap, privindu-i pe amandoi cu o urma de repros. Salathiel, pe de o parte, baga teama in India, iar ea se panica si chiar ii dadea crezare. Bells nu era tocmai genul de persoana care sa creada in legende si superstitii; pana nu traia pe propria piele, sau nu vedea cu ochii ei, nu credea. Probabil lucrul asta nu avea sa se schimbe niciodata - si totusi, pana acum nu avusese nimic de pierdut. Eventual se scutise de niste griji in plus.
  
  "-Hai sa vedem ce e si cu armura aia" murmura ea, cu o usoara nuanta de amuzament in voce.
  
  O lua inainte si parcurse repede sirul de cavaleri metalici, ce straluceau in lumina difuza. Ajunsesera curand in fata armurii cu pricina si se oprira. Tanara se intoarse din nou spre cei doi, zambind.
  
  "-Si acum?" intreba ea, incrucisandu-si mainile la piept.
  

OOC: Maine se termina cupa, ar trebui sa ne grabim si sa-l incheiem pana atunci ^^

ooc: suntem adulti! doar n-o sa castigam cupa

bic:

Sal pasi cu grija in urma Indiei si a Bellei, tinand mana pe bagheta pentru orice eventualitate, dar din fericire armura nu parea sa aiba nimic in neregula cu ea, asa ca baiatul se apropie fara teama. Nu reusi insa Bell sa termine bine propozitia si din spatele lor se auzi un zgomot puternic. Abia reusi Sal sa evite lovitura de spada a unei armuri, in timp ce o impinse pe India la o parte. Nu se uitase duopa Bell insa, dar stia ca aceasta stie sa isi poarte de grija si singura.
Simtea ceva foarte ciudat venind din partea armurii, dar nu putea spune ce e, desi stia ca mai simtise asta candva. Abia cand o lovitura de pumn il lovi in spate isi dadu seama, asa ca incerca sa fuga de grozavul inamic.

"India, Em, un pic de ajutor se poate?" striga el, in timp ce se ridica, cu spatele amortit de lovitura.

Nimeni nu si-ar fi dat seama ca armura era de fapt un horcrux esuat, dar Sal purtase destul de mult timp unukl in palma dreapta incat sa poata simti asa ceva.

OOC: Daca nu este introdus din nou script'ul prin care sa se primeasca galeoni in timpul dintre cupe pierdem galeonii pentru rpg'urile netrecute acolo la topicul cu cele terminate ^^ Si avand in vedere ca nu stim daca vom putea avea posibilitatea asta, mai bine il terminam azi

• Bell ridica bagheta si sopti Finite Incantatem! dar vraja nu paru sa aiba efect. Armura o facea sa se simta ciudat - de parca cineva chiar ar fi fost inauntrul ei si i-ar fi privit pe furis. Ura secretele, o intriga minciuna si ipocrizia.
  
  "-Care e treaba cu ea?" mormai tanara, privindu-i pe cei doi; Salathiel se ridicase, iar India privea in jur. Oare ea era singura panicata? "Nu mai bine plecam de aici?" continua Bell, strangand mai bine degetele in jurul baghetei.
  
  Nu era tocmai genul care sa renunte la o aventura; dar cateodata se intampla sa dea inapoi si sa revina in zona de siguranta. Viata ei era pretioasa - sau cel putin, asa o considera. Trecuse de mult de acele timpuri in care isi considera existenta un adevarat chin si invatase sa pretuiasca fiecare minut. Se schimbase - devenise optimista. Din pesimista care mereu vedea partea rea a lucrurilor devenise o persoana mai vesela, cu chef de viata.
  

Sal o luase la fuga de-a lungul camerei, urmarit de armura care se misca rapid. Din ce se parea, niciuna din fete nu avea de gand sa il ajute asa ca se intoarse cu fata spre armura si ii arunca un Deprimo care o lipi de podea. O pacla intunecata iesi insa din ea si se indrepta spre alta armura, care prinse viata imediat.

"Asa nu mai merge. Em, India, binevoiti sa veniti si voi in spatele meu sau credeti ca stiti vreo vraja de protectie pentru fiendfyre-ul pe care am de gand sa il fac?" striga el cu un glas ragusit.

Intinse bagheta fara sa mai astepte raspunsul si un monstru de foc aparu langa el, asteptand doar o miscare pentru a ataca.