Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Dor de vechiile aventuri .

Intoarcerea mea la Hogwarts ma bucura si imi incanta sufletul.
Timp de 2 ani, numai printre chinezi ma innebunise, si deabia asteptam sa ma intorc in locsorul meu preferat, mai exact, Hogwarts-l mult iubit.
Chiar daca nu mai eram Ashton, cel de alta data, copilul, baietelul acela tampit, care prin anul IV, V se plimba noapea pe coridoare cu altii prieteni la fel de nebuni, totusi, imi era dor de vremurile acelea, si chiar daca nu mai era asa de incitand sa ma plimb noaptea pe coridoare de unul singur, tot o faceam, pentru a-mi aduce aminte cum a fost .., si cum inca mai este, pentru alti elevi.
Partea buna era ca acum nu mai aveam de-a face cu Flitch, bineinteles.
''-Domnule Lively, ce va aduce la Hogwarts ?'',m-a oprit Flitch pe hol, bagandu-mi o lanterna in ochii. ''Incercati sa va furisati noaptea, asa cum faceati cand erati elev ?''
I-am zambit respectuos lui Flitch, apoi mi-am pus mana grea pe umarul lui.
''Desigur. Incerc sa retraiesc acele vremuri ..'',am oftat.
''Desigur. Toti incercam '',spuse Flitch cu o urma de desteptaciune in glas.
Am zambit amuzat, apoi mi-am continuat drumul, intrand tiptil in Biblioteca.
''Lumos'',am soptit.
Am pasit printre randurile de carti vechi, groase si prafuite, stranutand de cateva ori din cauza prafului.
'Buf-buf', s-au auzit cateva carti care-au picat, apoi un fotat omenesc.
''Cine-i acolo ?'',am spus tare, indreptandu-am spre locul in care se auzise sunetul.

'Buf-buf' si una dupa alta cartile au inceput sa cada, asa incat tot raftul era la picioarele fetei dupa cateva secunde. Un val de praf ii inunda fața, facand-o sa lacrimeze si sa stranute. Dar in mod ciudat i s-a parut ca a auzit imediat dupa, un alt stranut.

Samantha a oftat, enervata de propria-i neatentie, dar cel putin era singura...

''-Cine-i acolo ?'' a intrebat deodata o voce omeneasca si Sam a tresarit, uitandu-se agitata in jur. Nu se astepta la asta. Si totusi e vorba doar de niste carti daramate.. isi spuse in sinea ei... "nimic special", si calmandu-se, astepta sa vada cine rostise cuvintele de mai devreme. Pasii rasunau din ce in ce mai apropiati pana ce s-a ivit dupa colt ... un barbat! Soimeanca a tresarit, luata prin suprindere pentru a doua oara, si scapa cartea dupa care tocmai se aplecase.

Parea ca el a observat reactia fetei, caci si-a ridicat ambele maini la vedre, zambind, dupa care si le-a bagat in buzunar si s-a apropiat de eleva. "-E in regula".
Dupa ce Sam l-a analizat indeaproape a putut rosti urmatoarele cuvinte, inca neincrezatoare: "-Cine esti?"

Era constienta ca nu a sunat prea... amical, dar cu un haos pe cale sa se dezlantuie din cauza vestilor aduse de Profet, nu trebuia sa fie prevazatoare...?
"-Ma numesc Ashton... dar imi poti spune ash" incepu acesta sa se prezinte si samanthei i se aprinse un beculet "Ah, nu esti elevul dupa lista de absolventi?"
"-Ba da" spuse acesta aproape chicotind. "Am absolvit la Hogwarts."
"-Oh" incepu fata incurcata "imi pare rau, nu m-am introdus: ma numesc Samantha. Dar sunt abia in anul 2..." apoi facand o pauza, continua, zambind
"-Incantata de cunostinta Asht... adica... ash. Ce te aduce din nou la Hogwarts?"

I-am zambit Samanthei, apoi am oftat, incercand sa evit raspunsul.
Aceasta chicotii, amuzata, apoi isi daduse ochii peste cap, incercand sa adune cartiile.
''Lumos..'',am soptit, incercand sa luminez.
Aceasta imi multumii printr'un zambet, apoi am inceput si eu sa o ajut.
''Deci .. ?'',soptii ea.
''Ahh, deci ?'',am intrebat, confuz.
''Ce te aduce p-aici ?'',repuse ea intrebarea.
''Pai .. O prietena '',am raspuns. ''Ash .. aa, Ashlyn.''
''Uu ..'',chicotii ea.
''Si, iti place Hogwarts ?'',am intrebat.

"Ma minte" am chicotit in sinea mea si totusi Ash ma privea intrebator, ca si cum ar fi intuit ce gandesc "-Oare de ce se fereste?" ma intrebam in minte curioasa, amuzata in sinea mea de situatia oarecum confuza.
"-Yeah, e super... si oarecum ciudat." si oftand usor adauga "nu am mai fost inconjurata de atata magie pana acum..." si sperand ca nu se va intra in detaliul subiectului --caci fetei nu-i placea sa vorbeasac despre trecutul... zbuciumat avut-- stranse din buze si se apleca.

Incerca sa adune cartile cat mai repede de jos. Nu dorea un alt conflict cu doamna bibliotecara. Dar era alarmata. Si tocmai descoperise ca a piedut cartea mult-cautata. Era probabil cea pe care a scapat-o cand Ash o luase prin surprindere.

Observand cum fata s-a oprit din cautat, confuza, si a ridicat o carte veche sucind-o pe toate partile, Ashton a intrebat politicos, uitandu-se la teancul de carti, unele imprastiate, deschise, sau suprapuse, asa cum au cazut de pe raftul prafuit:
"-Ce carte cauti?" si finalizand intrebrea, ridica fara sa bage de seama si tinand de coperta, o carte relativ... veche. Era invelita intr-o piele crapata, de timp cel mai probabil, de culoarea cafelei. Deslusi urmatorul titlu in lumina baghetei "Universul animalelor magice, editia a VI-a: Lupii si Varcolacii"

Ochii Samanthei sclipira in intuneric, pupilele i se dilatara, si cu o miscare rapida apuca cartea si o trase usor inapoi, inainte ca Ash sa poata reactiona. Acesta ramase oarecum uimit.
"-S-Scuze, doar ca... ma bucur ca am gasit-o... adica, iti multumesc a tu ai regasit-o... a-adica... offf" ofta Samantah observand cat de puerila devenea si incepu sa rada. Ashton facu la fel.

"-Si la ce casa ai fost?" incepu soimeanca inca chicotind si sperand ca discutia nu va fi deviata din nou pe subiectul cartii de mai devreme.

Soimeanca rosii, amuzata de reactiile ei, apoi zambii sec.
Stranse cu puternic cartea in mana, incercand sa o ascunda de mine.
Am aruncat o privire fugara, apoi i-am raspuns intrebarii :
''-Cercetasi .''
Aceasta zambii cu subinteles, apoi se intoarse cu spatele, incercand sa aranjeze cartiile pe rafturi.
''Te ajut ?'',am intrebat, zambind.
Aceasta imi zambii, ca si cum imi raspunse Cum vrei tu,apoi se intoarse la treaba.
''Ok, te ajut'',am spus, razand.

''Ce ?Ce?'',am intrebat, observand ca fata avea un zambet ciudat.
''Nimic ..'',raspunse, neschibandu-si expresia fetei.
''Stiu, stiu. Am fost la cercetasi. Da, stiu. Ne inmultim ca iepurii'',am raspuns, amuzat.
Fata pufnii in ras, atintind cu privirea cartea pe care o tinea strans.
''Si, de ce e asa importanta ?'',am intrebat curios.
''Ce?'', sari fata.
''Cartea. De ce este asa importanta ?'',am repetat intrebarea.

"-E o carte destul de rara..."

Samantha isi musca buza superioara. Avea rost sa continue cu teatrul? Desi, in fond, chiar era rara, caci pana sa-l intrebe pe Hagrid habar nu avea de existenta unei astfel de... de.... isi opri firul gandurilor si se intoarse mecanic inspre Ash.
Acesta o privea cu o spranceana ridicata.

"-Bine, bine, renunt." spuse aceasta amuzata ridicand ambele maini in sus.
"-Deeeci?" isi relua intrebarea la fel de amuzat si lungind dinadins vocala. Asta-i un defect principal al Cercetasilor: nu pot sa sufere daca nu se implica in orice fel de aventura sau activitate.
"-E vorba de un pui de caine... bine, bine, e pui de lup" admise simtindu-se sfredelita cu privirea "dar in fond tot un caine mai mare nu?"
Ash stramba umpic din coltul gurii: nu era tot una, iar Sam continua ca si cum i-ar fi citit gandurile:
"-Da, nu e tot una, stiu asta." si oftand, continua, adoptand o expresie ceva mai serioasa "-L-am gasit in Padure. Ud. Ranit. Scheletic. Puteam sa-l las asa?"... Ash o privea lipsit de expresie.
Samantha: "Nu, nu puteam."
"-S-stai asa, elevii au voie in Padurea Interzisa?" intreba cu subinteles si fata "stramba" din nas
"-Pai... nu tocmai. Faza e ca, in ultimul timp, pisica mea a inceput sa o ia razna. Nu la propriu... dar ultima oara s-a aventurat prin padurea Interzisa, cand pana acum ma urma pe mine sau se plimba libera prin castel. M-am speriat cand am vazut ca nu o mai gasesc si am pornit sa o caut. Noroc ca o vazusera si alti elevi"

Liniste. Ash avea o expresie gen "who-the-hell-do-you-think-you're-talking to" combinata cu "am-auzit-povesti-mai-bune". Offf, doar se sfarsise cu teatrul, ce era asa incredibil in povestea Samanthei?

"-Crede-ma, nu mai am motive sa ma prefac." spuse sincera.
"-Wow, ok... deci sa inteleg ca ai o pisica, care se plimba pe oriunde vrea in castel, si care a pornit tocmai din Turnul Ochilor de Soim, a coborat cu scarile vrajite, a deschis usile si a iesit la o plimbare prin padure? Si cautand-o ai gasit un PUI de LUP si..."
"-Nu!" i-o taie Samantha enervata de atata neincredere "Pisicile sunt pisici, se strecoara pe unde te astepti mai putin. Iar castelul e plin de scurtaturi si usite secrete. Nu m-am intrebat niciodata pana acum pe unde o ia, stiu doar ca intotdeauna am vazut-o de cel putin 3 ori pe zi. Seara sta in camera. De regula se ia dupa mine cand merg de la o ora la alta. STIU pur si simplu ca nu e un animal prost, e speciala, o am de 3 ani, si stiu ce vorbesc." isi trase rasuflarea, caci vorbise rapid, dar clar... si taios.
"-Ti se pare ciudat de remarcabil? Sau nu ai mai auzit de sobolani ce-si schimba culoarea? Caini proveniti din cine stie ce Menajerii Magice cu protuberante, 3 cozi, sau alte bazaconii, din cauza imperecherii lor ilegale cu alte creaturi magice?"
"-Ba da!"
"-Atunci?! Chiar si in castel sunt aruncate *cred* anumite vraji pentru a impiedica patrunderea sau asa ceva, caci am observat cum Yura --da, e numele pisicii-- evita anumite locuri. E normal, s-au gandit la toate..." spuse si in sfrasit adopta un ton normal "-Of, scuza-ma, cred ca m-am ambalat prea tare" si incerca un zambet.

"-Nu e nimic, nu erai obligata sa-mi spui chestiile astea."
*mda, acum ma simt mult mai bine ca asemenea chestii nu-mi mai stau blocate in ceafa, si nici de teama ca astfel de informatii ajung la urechea profesorilor* isi spuse in gand si adauga "-Oricum, iti multumesc ca m-ai ascultat, poti crede ce vrei"
"-Te cred!" spuse acesta dand din umeri si zambi "-Si mai cred ca vreau sa te ajut."

Samantha ramase blocata. A zis cumva ca vrea sa o ajute?

OOC: am scris ceva Huh, asa sta treaba cu elevele de la Filo xD orcm, sper ca esti de acord cu ce am insirat pe acolo Tocmai am cumparat un Lup de la magazin si mi-am dat seama ca *teoretic* nu prea e posibil sa detii unul. Parctic, am gasit rezolvarea problemei

I-am zambit serios Samanthei,apoi am aprobat scurt din cap.
''Deci ..?'',soptii soimeanca, zambind.
''Te pot ajuta. Adica, ador animalele. Vroiam sa lucrez la Minister, ceva chestii cu animale bla-bla, dar mi-au spus ca sunt prea tanar si nehotarat'',am spus, nervos.
''Mie nu mi se pare.'',spuse fata, punandu-si manile-n san.
''Mda. Apreciez, dar nu ma incalzeste cu nimic'',am spus, direct.

Soimeanca ridica o spranceana, in semn de nemultumire, apoi zambii,amuzata.
Am ridicat o mana, in semn de 'Las-o balta',apoi am apucat cartea de pe raft.
''Hei ..'',spuse ea, incercand sa-mi ia cartea din mana.''Parca ma credeai''
''Da, te cred. Si vreau sa te ajut. Este ranit ..,aa ..., lupul ?'',am intrebat, confuz.
''Unpic'',ofta fata.
''Hmm, putem sa ..'',am soptit.
''Nu. Nu poate afla nimeni, ok ? Promite-mi.'',se milogii fata.
''Stai linistita. Nu va afla niciun profesor, Sam'',am raspuns, punandu-mi palma pe umarul Samanthei.
Aceasta zambii usurata, apoi deschise gura sa-mi spuna ceva.

... dar se razgandi. Fu randul baiatului sa ridice o spranceana si zambira amandoi amuzati. Deci era stabilit, nu va afla nimeni.

"-Deci, pentru inceput, ma bucur ca nu vei spune la nimeni. In concluzie, chiar de ar fi sa sfarsim sfasiati de fiarele Padurii Interzise, chiar de ar fi sa ratacim zile si nopti in cautarea lupului, chiar de ar fi sa fiu exmatriculata de la Hogwarts si tie sa nu ti se mai permita sa..."

"-Heey, heeeey, Saamantha!" incepu uimit si cu o expresie de-a dreptul uluita, Ashton. Samantha incepu un chicot care dadu in ras.

"-H-hey, glu-glumeam." spuse ducandu-si o mana la fata, printre chicote. Isi drese glasul si inclina usor din cap, adoptand o expresie ceva mai serioasa.

"-Nu, deci, glumeam, prespun ca nu vom ajunge chiar asa departe... "

"-Presupui?"

"-Pai.."

"-Saaam!"

"-Ok, there's no no way we will go that far!" spuse intr-un sfarsit."-Oricum, pentru inceput, trebuie sa ii tratez ranile --oarecum superficiale, din fericire-- dar chiar nu am idee ce i s-a intamplat. Tremura tot si schiopata. Chiar m-a muscat." si facu o pauza, ridicand in sus mana stanga, bandajata subtil. Baiatul a parut dintr-o data ingrijorat asa ca fata a adaugat rapid, observandu-i reactia

"-Daar, rana a fost dezinfectata, spalata, bandajata, stii tu... nu-ti fa griji, nu mana conteaza acum si in plus, vina a fost a mea." spuse zambind si-si dadu o suvita pe spate. Ar fi trebuit sa-si tina parul prins. Firele negru-roscate, usor ondulate, mai mult o incurcau.

"-Hmm, deci pentru inceput ai avea nevoie de niste vraji de vindecare. Episkey ai incercat?" intreba binevoitor si merse de partea opusa a bibliotecii. Se aseza pe vine, cautand cu atentie ceva prin raftul de jos. Samantha il urmarea intrigata.

"-Da, am incercat, si nu a mers decat la cateva zgarieturi..." spuse fata oftand.

"-Ciudat... hmm... ah, am gasit!" spuse entuziasmat, fluturand o carte mica, de catifea verde-inchis prin aer. Samantha deslusi titlul "Manual de prim-ajutor"

"-Nu mai bine mergem la masa?" intreba soimeanca si facu semn cu capul inspre masa de lectura din apropiere.