Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »
/ Dorinte in miez de noapte

**Rosalie Vivienne Alden** · 16 Oct 2010, 10:40

Ma uitam la Jake cu o speranta evidenta in priviri. Pur si simplu nu mai stiam ce sa fac,ma simteam rau,atat moral cat si fizic. Incepusem sa ametesc,probabil din cauza ca ma temeam,ma temeam ca nu il voi mai revedea probabil niciodata,sau oricum nu in timpul ce va urma.
O frica imi trecuse pe sira spinarii.
Ma uitam la fete parca implorandu-le sa faca ceva,sa spuna ceva pentru ca Jake si Asla sa nu plece inca.
Cand m-am uitat la puma mea batrana,dar frumoasa ma apuca plansul si mai tare.
Of,cat de mult iubeam aceste doua fiinte . Asla avu o lacrima in ochi in momentul in care m-am apropiat de ea,m-a imbratisat in felul ei si intr-o fractiune de secunda am reusit sa prind lacrima ei cristalina,dar care se franse in palma mea si imi ramase in mana doar ca o picatura de apa,dar eu stiam ca nu e doar atat... Era devotamentul si iubirea Aslei transpuse intr-un fel omenesc.

**Bell Evans** · 16 Oct 2010, 11:57

Bell privise totul, in liniste. Era o vedere atat de ciudata..si in acelasi timp atat de fericita. Chiar daca stia ca sufletele vor disparea curand..chiar daca stia ca dupa plecarea lor suferinta va reveni..momentul asta era superb, si nu avea sa il strice.
Se ridica incetisor si se indrepta spre fereastra ce avea priveliste spre Padure. Lasa sa ii scape un oftat, in timp ce isi lasa gandurile sa zboare departe, pe culmile arcuite ale norilor.
Si ea il vroia inapoi..dar era cu mult diferita situatia. Nu era mort, ci doar..mort pentru ea. Iar speranta ca vor mai fi din nou fericiti impreuna se spulberase cu mult timp in urma. Era constienta ca isi facea mai mult rau decat bine sperand in continuare. Dar nu putea sa se lase cuprinsa de adevar. Se agata cu ultimele puteri de visul in care ei doi se plimbau linistiti, tinandu'se de mana, pe o alee cuprinsa de imbratisarea toamnei.
Dar era sfarsitul. Acea dupa-amiaza nu fusese decat inceputul unei prapastii de durere fara fund. Isi amintea perfect, si intr'un fel isi dorea cu toata fiinta sa uite acea zi. Dar pe de alta parte..erau singurele amintiri care ii mai ramasesera in suflet. Si e greu sa te desparti de propria viata din trecut, ca sa pasesti in cea din viitor, cu fruntea sus..

**Rosalie Vivienne Alden** · 16 Oct 2010, 12:05

Stiam ca mai aveam foarte putin timp de petrecut cu Asla si cu Jake,dar o observasem pe Bell putin trista,poate abatuta...
Nu stiam ce e cu ea. Ma uitam atenta la ea,nu vroiam sa o dernajez,probabil spera ceva. Nu stiam exact daca..si ce...Dar parea atat de concentrata pe gandurile ei.
M-am uitat la Jake cu interes si mi-a dat din cap in semn "Da". Tocmai imi dadea acordul sa ma duc sa vad ce face Bell.
Asla se uita si ea la mine cu aprobare asa ca nimic nu ma oprise acum.Am privit-o pe Bell si incet m-am furisat in spatele ei . Apoi am rostit:
-Sa stii ,Bell, ca noi suntem aproape de tine..Si daca vrei sa ne povestesti ceva..Suntem tot aici..
Cryss si Soph incuvintara ,iar Asla si Jake facusera la fel . Probabil ar fi fost si ei dispusi sa asculte. Apoi ma gandeam cu melancolie..Daca ei ar fi fost cu adevarat aici,mereu ,nu doar pentru mai cateva minute..Ar fi ascultat , ar fi dat sfaturi.Iar Asla probabil ca ar fi facut ceva in felul ei pentru Bell!

**Bell Evans** · 16 Oct 2010, 12:32

Cercetasa ramase in liniste, atenta la marginea ferestrei.
"-E in regula..tu ar trebui sa petreci cat mai mult timp cu Jake" sopti ea, cu o urma de zambet in voce.
"-Dar.." incepu Rosalie.
"-Jake nu va mai fi aici pentru mult timp..noi avem toata viata la dispozitie sa vorbim" chicoti Bell, incercand sa fie vesela.
Rose o privi trista, dupa care se intoarse.
Sophie si Crystal ramasera in linite, uitandu'se din cand in cand la Bell.
"-Nu sunt o bomba pe cale sa explodeze." spuse ea, usor enervata.
"-Dar..vrem sa te ajutam" sopti Crystal.
"-Inteleg..dar nu mai am ce sa va povestesc..sunt doar cateva fragmente din trecut. Care nu au nicio valoare acum.." replica Bell, incercand sa se mentina calma..

**Scarlett Soul** · 16 Oct 2010, 12:33

M-am uitat la ceas si Rose m-ai avea exact patruzeci de minute inainte de a nu-l mai vedea pe Jake deloc...
Un gand trist, caci stiam perfect sentimentul de a astepta pur si simplu sa se termine, stiam ideea ca in mai putin de o ora totul avea sa devina la fel de absurd si la fel.
Uneori era un gand ce ma dipera, fiindca stiam ca orice faceam destinul era imprimat in fiecare piatra, curgea de-a lungul fiecarui fluviu si vietuia in fiecare om ...
"Daca as fi sageata, as spinteca viitorul,taindu-l in mii de fasii.
Daca as fi un simplu creion, as cunoaste nemarginirea,
Daca as fi Cryss, as face ceva ca ultimele momente de iubire, speranta si viata adevarata a prietenei mele sa reziste razboiului.", i-am soptit eu lui Bell increzatoare.
"Trebuie sa facem pentru ei ...", aproba aceasta.

**Rosalie Vivienne Alden** · 16 Oct 2010, 12:59

Ma uiitam in spate catre Bell:
-Iarta-ma daca am spus ceva ce nu trebuia..,i-am spus lui Bell sperand ca nu se suparase pe mine...
Apoi m-am asezat intre Jake si Asla si am soptit:
-Va iubesc!
Apoi o lacrima imi curse pe obraz.
Asla veni langa mine,se ghemui aproape de mine si Jake ma saruta si imi raspunse:
-Si eu te iubesc!
Apoi disparusera amandoi ca si un vis care s-a terminat,ca si apa de ploaie care se evapora la un moment dat.
Am inceput sa plang,stiam ca nu ii voi mai vedea. Din nou speranta imi hranea sufletul acum.

**Bell Evans** · 16 Oct 2010, 13:07

Cercetasa se intoarse, vazand cum sufletele parasira incaperea. Simti o briza usoara, cu un parfum slab si dulceag, dupa care o liniste apasatoare puse stapanire pe camera. Stia ca avea sa se intample asa. Stia ca Rosalie va suferi mai mult acum, ca inainte.
"-Sunt aici" sopti ea, imbratisandu'si strans prietena.
Soimeanca lasa lacrimile sa ii alunece in valuri pe obrajii trasi de la oboseala. Stia cum se simtea. Dar in acelasi timp, stia ca nu putea face nimic ca sa o faca sa se simta mai bine.
Era cursul vietii..unul sa moara, altul sa se nasca. Dar ce ramanea in urma..era cel mai dureros.
"-Trebuie sa te gandesti..sa te gandesti ca ei ar vrea sa fi fericita. Chiar daca tu nu ii vezi mereu, sunt intotdeauna alaturi de tine..si au grija de tine, in fiecare clipa din viata" spuse cercetasa, cu vocea inerta..

**Rosalie Vivienne Alden** · 16 Oct 2010, 13:55

-Da,stiu asta si incerc sa fiu cat mai puternica!,am spus printre lacrimi si suspine.
Apoi ma uitam la fete si am rostit:
-Fetelor,va multumesc foarte mult ca sunteti aproape de mine.
Am zambit catre toate.
Acum,desi ei doi plecasera,Jake si Asla...Totusi nu ma simteam singura,ma simteam oarecum in siguranta,eram alaturi de prieteni! Un lucru foarte important in viata,cel putin pentru mine.
Acum zambeam cu incredere ,cu speranta ,nu un zambet fals si amar.

**Scarlett Soul** · 16 Oct 2010, 14:47

Parea ca viata revenise in Rose, dar o urma adanca de durere inca dainuia in camera, caci fata astepta sa fie smulsa din lumea de vis pe care o petrecuse alaturi de Jake si Asla.Stiam um se simtea...Doar trecusem si eu prin asta, chiar de mai multe ori.
Imi aminteam ca noaptea era singurul meu refugiu, sigura perioada in care puteam sa fiu cine vroiam eu sa fiu, netinand cont de batjocore, de pareri sau de luna...Nu ma interesa nimic, caci eram singura.
" Timpul ! Marele maiestru in a gasi si a darui leacul tuturor situatilor.Iar pe de alta parte... Paseste inainte si increderea-ti va reveni. "
Atat eram in stare sa-i spun lui Rose, de teama ca nu cumva trecutul meu sa revina in a ma hartui.
Dar pana la urma ce faceam ? Nu eu eram cea ranita, in prag sa-i dipara cei mai buni prieteni.. de ce ma plangeam? Rose ar fi trebuit sa se planga, nu eu ! Daca nu m-ar fi vazut nimeni, atunci in momentul acela mi-as fi tras o palma, dar cum nu puteam face nimic, am imbratisat-o strans pe Rose.

**Bell Evans** · 16 Oct 2010, 14:52

Bell le privi pe cele doua, zambind. Viata isi urma propriul curs..un suflet parasea aceasta lume, altul tocmai ajungea. Era ceva natural, ceva care nu putea fi schimbat. Ceva minunat, dar in acelasi timp, monstruos.
"-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem si noi in camerele noastre" spuse Sophie, slobozind un cascat.
Cercetasele se privira pret de cateva secunde, dupa care Bell spuse:
"-Rose, daca mai vrei sa stai aici..ramanem si noi.."
Soimeanca le zambi, cu o paloare trista.
"-Nu. Dorinta mea din seara asta a fost indeplinita. Mi'am petrecut cele cateva clipe alaturi de Jake si Asla..ce pot sa cer mai mult?" sopti ea, ridicandu'se.
Iesira din camera, cu un zambet pe buze..

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii « Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next » //  / Dorinte in miez de noapte

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »
/ Dorinte in miez de noapte