Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Dorinte interzise.

Andreea zambi trist si iesi din camera de zi a viperinilor.
Primise o scrisoare de la mama sa, unde cea din urma o anunta ca e insarcinata. O veste atat de importanta si fata a fost anuntata printr-o amarata de scrisoare, adusa de o amarata de bufnita.
Era clar de multi ani ca mama ei nu e acea persoana care sa inspire dragoste si gingasie, dar nici chiar in asa hal. Dar nu acest fapt a suparat-o atat de mult. Nu ii venea sa creada ca nici macar tatal ei nu a fost in stare sa vina la Hogwarts sau la urma urmei sa o cheme acasa. Directorul era sa fie de acord.
Deja nu mai conta. Isi dorea un frate sau o surioara, dar pe de alta parte se temea sa nu fie neglijata. Ii ajungea raceala din partea mamei.

Fara sa isi dea seama ajunse in fata unei oglinzi mari. Si-a dat seama imediat ce fel de oglinda era: rama groasa, veche si mare. Era Oglinda lui Erised. I-a povestit unchiul sau despre ea, in timpul vacantei de vara, dupa anul I. Niciodata nu s-a pornit sa o caute si nici nu avea dorinta sa o vada. Nici sa vada nimic in ea ...

In urma ei se auzira niste pasi. Andreea intoarse capul sa vada cine era. O cercetasa. Asta ii mai lipsea.

- Tu ce cauti aici? intreba ea pe un ton prea repezit.

- Vin aici atunci cand nu ma simt bine, murmura Sophie. Imi place sa vin aici... dar treubie sa fii o persoana foare treaza daca nu vrei sa innebunesti...

Sophie se aseza pe un scaun.
- Tu esti Andreea, nu ? Stii, nu prea cred in prejudecati, asa ca nu am de ce sa ma port urat cu tine... zambi Sophie si scoase o cutie de bomboane de uub roba si o servi pe Viperina.

- Anul sase ? Asa o sa fiu si eu la anul... murmura Sophie

Sophie se uita la Andreaa, asteptand raspunsul ei.



OOC: Scuze de intarziere si scuze de pateticismul exasperator al postului meu

- Mersi, sopti Andreea si lua bomboana.

O privi atent pe cercetasa. Nu prea stia cum sa se poarte cu ea, mai ales ca nu avea deloc prieteni. Ii placea singuratatea si mereu era atenta cu persoanele din jur, fiindu-i frica sa nu fie tradata. Din cauza asta prefera sa stea mai departe de gastile Hogwartsului.

- Tu ce vezi in oglinda? Eu inca nu m-am uitat ... mi-e frica sa nu vad ceva neasteptat.

OOC: nu-i nimic, toti gresim dar editeaza te rog - sunt anul VI.
Si nu-i nimic ca ai intarziat. Ar fi bine sa imi dai un id de mess, sau si mai bine - skype, daca tot nu putem coresponda prin pm.

- Nu trebuie sa iti fie frica de necunoscut, stiai ? zise Sophie senina, sub forma unei intrebari care era de fapt o afirmatie. Daca iti e frica de ceea ce nu stii nu o sa poti zambi niciodata...

Sophie lua si ea o bomboana si o manca.
- Eu sunt Sophie, se prezenta ea. Tu ? Ah, stai... stiu, esti Andreea, zise Sophie, zambind.

Se uita atent in oglinda.
- Eu... nu vad nimic in oglinda, murmura ea. Ma vad numai pe mine insumi... sopti Sophie.

- Da ? intreba Andreea, mirata. De ce ?
- Pentru ca sunt fericita si multumita de ceea ce am... si nu imi doresc nimic, asa ca atunci cand se intampla ceva ce imi place ma pot bucura si mai mult.

- Dar tu ? intreba cercetasa.

Andreea o privi atent pe cercetasa. Era cam ciudatica tipa. Dar era draguta.

"Voi incerca sa comunic normal cu ea" gandi ea si zambi.

- Eu inca nu m-am uitat ... nu cred ca vreau sa ma uit acum ...
- Nu trebuie sa iti fie frica, zise Sophie si zambi.
- Bine, dar asta nu inseamna ca iti voi spune si tie ce vad, ii raspunse viperina si surase.

Se intoarse spre oglinda si se apropie incet de ea. De la inceput isi vazu doar reflexia, dar peste cateva clipe ...

- Nu se poate, murmura ea speriata si dintr-o data deveni palida.

- Ce s-a intamplat ? intreba Sophie, ingrijorata. Te simti bine ? Esti cam palida... sa te duc in Aripa Spitalului ?
- Nu, multumesc... zambi Andreea.
- Vezi ca o sa iti pice scrisoarea din roba, murmura Cercetasa, zambind. Mai ia o bucata de ciocolata, iti face bine, mai ales ca pare ca tocmai ai fost sarutata de un Dementor... spuse fata din anul 5 si ii intinse cutia de ciocolata, zambind.

Viperina lua bucata de ciocolata si o manca.
- Daca se intampla ceva neasteptat, nu trebuie asa te sperii ... "Ce fac, dau lectii de viata uneia mai mare decat mine ?" se certa Sophie singura, dar cotninua sa vorbeasca, poate ar trebui sa te bucuri, fiindca pare ca e ceva ce s-a intamplat si iti si doresti... pari prea palida.

Sophie se dadu cativa pasi mai in spate, ca sa o lase pe Andreea sa se uite bine in oglinda.