Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dorinte mute

M-am redresat.
" - Hm... Poate ca ar trebui sa gasim chiar noi Piatra" am spus brusc.
Privirea mi se indrepta spre Ramona. In timp ce cautam semne de neliniste pe fata ei, rotitele din capul meu se invarteau.
Daca vom gasi noi piatra, inseamna ca nu o va gasi trimisul Ministerului. Daca el nu o gaseste, probabil cazul va fi trecut in arhive si redeschis peste secole. Dar daca Ministerul o gasea... Erau posibile doua lucruri, in mare. Prima posibilitate era cea mai buna: Ministerul studia Piatra si o inchidea in vreun seif greu de spart. A doua varianta avea tente apocaliptice: Devoratorii Mortii preiau (din nou) controlul, iar toate datele despre Piatra Invierii ar fi la dispozitia lor. Si atunci...
Mi-am scuturat capul, alungandu-mi gandurile din minte

Mi-am închis ochii și m-am gândit douã secunde la vorbele Emei. Apoi am deschis gura, nesigurã și am spus:
”-Crezi cã am reuși sã o gãsim?”
„-De ce nu am reuși? Vom avea timp suficient încât sã cercetãm padurea în amãnunt.” îmi rãspunse Ema uimitã de proprile sale cuvinte.
„-Am putea cerceta și articolele scrise dupã Marea bãtãlie de la Hogwarts, probabil în interviurile acordate de Harry Potter srie ceva și despre Piatra Învierii„ am adãugat entuziasmatã.
„-Dar ai grijã sã nu afle toatã lumea!” îmi spuse Ema vãzând entuziamul meu.
„-O sã am grijã, și promit cã nu mai scot nimic pe gurã!”
M-am uitat la ea și am vãzut-o puțin neliniștitã, pãrea sã se gândeascã la ceva complicat, dar totuși nu mi-am deschis gura ca sã întreb ce este.
„-O sã fie destul de greu!” a exclamat Ema, potolindu-mi curiozitatea.
„-Crezi cã și directorul cautã Piatra?” am întrebat-o eu, neliniștitã.

" - Buna intrebare" am remarcat cu un zambet. " Daca o cauta, o sa aflam. Si cine stie? Daca intr-adevar o cauta, probabil ca ne va ajuta. Am incredere in director. Nici el nu prea inghite orice actiune a Ministerului, dar nu se poate impotrivi total pana la urma."
Intr-o astfel de lupta, trebuie sa-ti feresti spatele ca sa-ti aperi fata. Cuvintele surorii mele imi rasunara in minte. La vremea cand mi le zisese, considerasem ca ma ia peste picior, ca face misto de mine, dar nu era asa. Dawn avea dreptatea ei.
Am realizat cat de serioasa devenisem si cat de pornita ma simteam. I-am zambit larg Ramonei, nu vroiam sa creada ca sunt o ahtiata a luptelor.

Am privit fata zambareata a Emei zambindu-i inapoi.
Un scartait lung trezi atmosfera adormita, bufnitele au inceput sa sara in sus si sa croncane morocanoase. Pisica lui Filch intrase in camera, facand tura sa de dimineata pentru a vedea daca totul este in regula.
„-Mhiauu!” facu acesta, in semn ca gasise ceva neobisnuit.
„-Haw!” am facut eu, imitand la perfectie un caine si facand-o pe Ema sa pufneasca in ras.
„-Rrr!” marai pisica, luand-o la fuga printre bufnitele ciufulite care ii aruncau croncaneli ofensive.
Ema si Ramona incepusera sa rada din nou, uitandu-se spre usa deschisa pe care tocmai o lasa Doamna Norris cu putin timp in urma.
”-Oare ce a vazut neobisnuit?” intreba Ramona chicotind.

" - Oh!" am pufnit, balansandu-mi mana prin aer. "Pisica asta este atat de bagacioasa incat nu trebuie sa vada ceva neobisnuit. La fel ca stapanul ei"
Si totusi, Doamna Norris fusese prea... Se lasase prea... repede. Ce era ciudat in povestea asta?
" - BAU!"
Urletul ma facu sa sar de pe pervaz, in timp ce imi luam bagheta din buzunarul lateral al robei. Peeves se cocolosea de atata ras.
" - Peeves! Afara! Acum!"
" - Cu ce putere?" ma intreba strigoiul cu satisfactie.
Stiam prea bine ca nu conta daca eram sefa de casa. Erau profesori de care Peeves nu se speria, dar baramite...
" - Scarapados!" si mi-am indreptat bagheta spre el, lucru ce-l facu sa se retraga prin perete.

Ramona se uita uimita la Ema care avea un zambet orbitor.
„-Ce face vraja asta 'Scarapados'?” intreba Ramona indreptandu-si privirea spre peretele prin care tocmai iesise Peeves.
„-Nu face nimic, tocmai am inventat-o pentru al speria pe Peeves!” zise Ema chicotind.
Ramona deschise gura, dar nu spuse nimic, uitandu-se la Ema cu admiratie, apoi rasufla adanc si se gandi ca este foarte norocoasa sa intalneasca un Ochi-de-soim zambaret ca Ema.
In acest timp un punct micut si negru se apropia de cladire, se marea cu fiecare secunda, si se parea ca este bufnita. Aceasta se opri si se aseza pe pervazul ferestrei de unde rasufla obosita. Dupa cateva clipe aceasta isi lua locul printre faratii si surorile sale, si scoase un croncanit vesel.
„-Sper sa gasim Piatra Inveierii inaintea ministerului!” spuse Ramona reluand discutia abia incheiata.

" - Oh, o vom gasi. Orice om cu o farama de creier va reusi sa o descopere inaintea Ministerului" am chicotit. " De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, orice creatura cu o farama de creier..."
Mi-am reluat locul de la pervaz, bucurandu-ma de briza usoara ce intra in valuri pe fereastra.
Cum sa gasim piatra? Numai daca am avea nas de caine... Dar eu am un caine! Am sarit ca arsa.
" - Ariadne ne poate ajuta!" am exclamat entuziasmata.
" - Cin?"
" - Ariadne. Este catelusa mea. Nu e cel mai serios catel, dar macar ne va da un nas de ajutor. Si cine stie, poate ca vor vrea si alti studenti sa ne ajute."

„-Sunt sigura ca multi elevi ar vrea sa ne dea o mana de ajutor, dar cum ai zis si tu, nu trebuie sa facem mare agitatie!” sublinie Ramona.
„-Ai dreptate, nu putem avea incredere in oricine!” zise Ema zambind.
Ramona rasfoi putin ziarul vechi care inca era in mana sa si se opri la o pagina lipsita de poze. Ochii i se miscau repede deasupra foii ingalbenite, apoi tipa alarmata:
„-Cum se poate asa ceva?”
Aceste cuvinte ii atrasera atentia Emei, care zbura cu mintea prin alta parte.
„-Ce este?” spuse aceasta.
„-Uite!” zise Ramona, apoi incepu sa citeasca cu voce tare si clara:
'Personal, consider ca rapirea lui Potter este doar o portita spre a atrage din nou atentie. Vreau sa atrag o alarma tuturor persoanelor ingrijorate ca baiatul, acum barbatul, a vrut sa atraga mereu privirile asupra sa. I-am fost profesoara, si de asemenea, o persoana foarte apropiata, si consider ca totul este o prefecatorie. Semnat, Dolores Umbridge'”

" - Oh, stridii induratoare! Afurisita de Umbridge!" am icnit nervoasa. " Nu poate spune asa ceva!"
'Baba sclerozata' am continuat cu furie in minte.
" - Potter. Rapit. Nu. Atentie. Da" am subliniat cuvintele, incoerent. " A innebunit de-a dreptul!"
Mi-am incrucisat bratele, fara sa mai zic nimic. Bufnitele care se agitasera de la galagie, se calmau acum departe de noi. Domni linistea pret de cateva momente lungi.
" - Daca este o capcana?"
Vocea imi era calma, dar cumva rece.
" - Daca vor ei sa atraga atentia?"

Ramona zambi privind fata rosie a Emei.
„-Sunt sigura ca nimeni nu a vazut articolul acesta si in plus toti il iubim pe Potter! Unde am fi fost acum fara el?” zise Ramona mult mai calma decat Ema.
„-Cotoroanta!” continua Ema.”
„-Dar daca ei vor sa atraga atentia? Daca Devoratori de la Minister l-au rapit pe Potter? Daca vor sa distraga atentia pentru a ascunde faptul ca Ministerul cauta Talismanele Mortii? Daca l-au rapit pe Potter pentru a lua Bagheta de Soc si Pelerina?” zise Ramona entuziasmata.
„-Parca suntem Sherlock Holmes!” zise Ema pufnind in ras.
„-De ce ar vrea ministerul Piatra Invierii? Este mai mult ca sigur ca vor sa reuneasca toate Talismanele.” zise Ramona cazand intr-o perioada de meditatie apoi continua sa vrobeasca. „ Daca il rapeau pe Harry Potter din frica de a nu se ridica impotriva lor, rapeau mult mai multi adepti care s-ar fi putut ridica impotriva lor, cum ar fi prieteni lui. Dar nu au facuto, semn ca doreau ceva doar de la el.”