|
25 Apr 2012, 19:27
|
|
Mark Wilson
|
Posts: 99
RP Posts: 69
Joined: May 2011
Reputation:
30
Casa: Adult
Galeoni: 390
|
|
- Nu putea umbla. Asta era clar. Dar nu avea de gand sa o foloseasca pe Lexie ca si o carja. Asa ca ii facu cea mai sarcastica fata de care era in stare.
"Eu am 84 de kilograme. Si asta nu pentru ca mananc mult de la McDonalds, ci pentru ca imi place sa lovesc chestii, sa alerg, sau orice alt sport." ii zise el.
Se ridica de pe jos cu ajutorul unuia dintre barbatii de acolo.
"Va rog spuneti-mi ca aveti un Vindecator pe aici." spuse el, strambandu-se de durere.
Unul dintre muncitori ii spuse ca ii asteapta un Vindecator la tabara si il ajuta sa ajunga acolo fara prea multa durere. Abia astepta sa mearga singur, se simtea atat de neajutorat. Pe cat de mult ii placea sa se puna in pericol, pe atat de mult ura cand se ranea (asta suna idiot, chiar si in mintea lui, asa ca se gandi sa o pastreze pentru el).
"Lex, nu te pricepi la vindecare," ii zise el pe drum. "Sa ghicesc, tu esti mai buna la distrugere?"
O privi cu sprancenele ridicate si un zambet de genul lasa ca stiu eu.
:::Ex-Hufflepuff Student:::
~Why should I do what others say?~
Ivy's clone
|
|
25 Apr 2012, 19:44
|
|
Lexie Stryder
|
Posts: 3,887
RP Posts: 1225
Joined: Sep 2011
Reputation:
207
Casa: Viperini
Galeoni: 2780
Animal: Sarpe veninos - "Severus"
Slujba: Profesor "Potiuni"
|
|
- Lexie rase la replica lui, stiind ca avea dreptate. Cu toate astea, se simtea putin stupid pentru ca pur si simplu umbla pe langa un om care clar nu prea putea sa umble.
Isi ridica privirea la fiecare cateva secunde ca sa se asigure ca Mark si barbatul care il sustinea erau inca in spatele ei.
Vindecatorul ii astepta in tabara, insa viperina era putin ingrijorata de starea barbatului pana cand va ajunge acolo. Era usor ironic daca te gandeai din perspectiva ei. Un om ranit sa umble cu greu pana la un Vindecator perfect sanatos, in loc sa fie invers. I se parea ilogic, insa tacu, gandindu-se ca poate ar fi mai bine sa nu isi exteriorizeze gandurile in acel moment.
Lexie ii auzi cuvintele lui Mark si rase tare, dandu-si ochii peste cap. Nu stia daca sa o ia ca pe un compliment sau nu, insa se multumi sa o ia ca pe o gluma. Deocamdata. Isi trecu mana prin par inainte sa ii atinga usor bratul.
"Poate vei afla in curand," spuse viperina, zambind.
Se simtea atat de ciudat stiind ca flirteaza cu un om care acum cinci minute fusese atacat de un varcolac, insa atat de confortabil pentru ca flirta cu Mark. Se petrecea ceva intre ei, asta era clar, si viperina nu era inca sigura ce anume, insa se multumi sa astepte sa vada.
In scurt timp ajunsesera inapoi in tabara, iar flacarile care ieseau de pe narile dragonilor luminau fata Vindecatorului.
“there are as many loves as there are hearts”
![[Image: bbV7qkY.gif]](http://i.imgur.com/bbV7qkY.gif)
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”
|
|
01 May 2012, 21:07
|
|
Mark Wilson
|
Posts: 99
RP Posts: 69
Joined: May 2011
Reputation:
30
Casa: Adult
Galeoni: 390
|
|
- Mark îşi dădu teatral ochii peste ochii peste cap la ultima replică a lui Lexie. Îşi dădu seama că îi plăcea foarte mult de ea, deşi o întâlnise de puţin timp. Fu foarte uşurat când ajuse la Vindecător. Se întrebase de ce trebuia să vină el la Vindecător, în loc să vină Vindecătorul la el. Îşi dădu seama imediat ce îl văzu: bărbatul era în scaun cu rotile. Mark se înfioră când încercă să îşi imagineze ce păţise astfel încât să rămână paralizat de la talie în jos, ceva care să nu poate fi vindecat.
Se întinse pe targa spre care Vindecptorul îi făcu semn. Lucră mai puţin de cinci minute la piciorul lui, înainte să se ridice. Se uită în ochii lui Mark şi îi zâmbi.
"Mâine va fi ca nou, deşi acum vei putea să umbli fără să te doară. Să nu alergi," îi spuse el şi se îndepărtă.
Mark încuviinţă din cap. Oricum nu avea de gând să alerge acum, dar în fine.
"Drăguţ tip," remarcă el, după ce se ridică de pe targă şi rămaseră singuri din nou. Îşi dădu seama că ceilalţi îşi reluaseră treaba.
:::Ex-Hufflepuff Student:::
~Why should I do what others say?~
Ivy's clone
|
|
02 May 2012, 20:54
|
|
Lexie Stryder
|
Posts: 3,887
RP Posts: 1225
Joined: Sep 2011
Reputation:
207
Casa: Viperini
Galeoni: 2780
Animal: Sarpe veninos - "Severus"
Slujba: Profesor "Potiuni"
|
|
- Lexie zambi incurajator cand Vindecatorul ii badajase si aranjase piciorul barbatului, ceea ce dura mai mult decat de asteptase fata. Inghiti in sec de fiecare data cand expresia lui Mark se contorsiona aproape imperceptibil de durere, simtind un sentiment ciudat de protectie asupra lui. Isi stranse mainile in pumn, apoi le desfacu si tot asa, incercand sa isi tina in frau agitatia.
Bineinteles ca imediat ce vazu ca Vindecatorul era asezat intr-un scaun cu rotile regreta fiecare cuvant care ii venise in minte mai devreme despre faptul ca el ar fi trebuit sa vina la Mark nu invers.
Ave afata arsa de soare, cu trasaturi dure si cute adanci intre sprancene si pe frunte. Parea ca petrecuse mult timp afara in soare, in ciudat dizabilitatii sale. De apreciat. Era sigura ca acel barbat avea un caracter extraordinar.
Inainte sa isi dea seama, Mark era din nou pe picioare. Schiopata tare, insa nu destul incat sa mai aiba nevoie de sprijin. Lexie ii zambi cand ii auzi remarca.
"Dap," raspunse, desprinzandu-si privirea de el. "Nu stiu daca ar mai trebui sa pierdem timpul pe aici mai ales in starea ta, insa eu sunt dispusa sa lipsesc de la ore maine." Era trecut de miezul noptii, insa Lexie stia ca somnul inca nu venise si ca si daca s-ar intoarce la castel, ar sta invartindu-se in pat ore in sir inainte sa adoarma in sfarsit.
“there are as many loves as there are hearts”
![[Image: bbV7qkY.gif]](http://i.imgur.com/bbV7qkY.gif)
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”
|
|
04 May 2012, 23:44
|
|
Mark Wilson
|
Posts: 99
RP Posts: 69
Joined: May 2011
Reputation:
30
Casa: Adult
Galeoni: 390
|
|
- "Ok, tu du-te la castel şi dormi, puştoaico," zise Mark, zâmbind.
În definitiv, asta era, doar o puştoaică. Trebuia să recunoască că era drăguţă şi amuzantă, însă îşi dădea seama că nu era genul lui. Nu era el printre băieţii care îşi făceau de cap cu fiecare fată, însă nu avea de gând să continue nimic serios cu Lexie. Spera că nu îi dăduse impresia greşită.
Oricum, nu se vor mai întâlni niciodată. Mark era sigur, pentru că nu mai mergea la castel deloc şi locuia destul de departe de Londra încât să nu vină să viziteze foarte des. I-ar fi trebuit un motiv foarte bun pentru a se muta la Londra.
O salută pe Lexie şi şchiopătă spre pădure. Nu mai avea de gând să stea, pentru că deja simţea cum medicamentele îi provocau somn. Şi oricum, avusese parte de destul pericol pentru o seară. Ar fi bine să mai lase măcar o mică parte a corpului nevătămată pe data viitoare.
Dispăru cu un "poc" micuţ, lăsând în urmă dragonii încă agitaţi.
Edit By Raizen
Galeoni
Mark Wilson - 180
Puncte
Viperini - 170
Topic Closed !
:::Ex-Hufflepuff Student:::
~Why should I do what others say?~
Ivy's clone
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|