Thread Closed 
Draw me a letter
30 Oct 2011, 12:11
Post: #11
O auzi vorbind şi mulţumi în glumă acelor foarte mulţi zei din antichitate ai Japoniei.

Însă întrebarea trecu prin Sayoko precum apa printr-o plasă pentru peştii de acvariu, rămânându-i în cap doar intonaţia amicei sale, aşa cum rămân picături de apă pe firele de nailon. Clipi des şi o privi neutru, recepţionând întrebarea în cele din urmă.

-Mda. răspunse ea, ţeapăn, privind oriunde altundeva, numai nu în direcţia colegei sale. Nu mă omor cu competiţiile, dar presupun că e datoria mea să fac ceva ca să avem mai puţine şanse de a pierde.

"Ăsta n-a fost cel mai optimist mod de a exprima ceva" se certă, pe faţă apărându-i un zâmbet autoironic. Se gândi că poate replica păruse nepoliticoasă, aşadar încercă s-o dreagă în vreun fel.

-Şi? Cum ne descurcăm?

You call me blind because I see nothing, but the truth.
Visit this user's website Find all posts by this user
30 Oct 2011, 12:19
Post: #12
Pentru o clipa rase scurt. Putea sa isi dea seama acum mai mult ca niciodata ca felul Soimencei acesteia de a fi era diferit, cu totul diferit de al celorlalti colegi ai sai. Putea sa o citeasca ca fiind o persoana inchisa in ea, neutra, dar in acealsi timp si prietenoasa - in masura posibilului. Cu un suflet bun, dar cand era necesar si unul de gheata. Zambise usor, dupa care se gandise ce ar putea sa ii raspunda.

"Pai din pacate nu pot spune ca suntem printre primii .." Oftase. Presimtea ca avea sa ii dezamageasca pe colegii sai si chiar nu isi dorea asta. Trase adanc aer in piept si isi acoperise fata cu palmele.

"Sper doar sa ma insel." , mai adaugase Rosalie, de aceasta data prinzand putin curaj pentru a continua. Chiar isi dorea asta. Isi dorea ca Soimii sa castige din nou cupa sau macar sa obtina un loc decent. Surase detasata de lume.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Oct 2011, 12:38
Post: #13
Felina se prelinse leneş pe podea şi te târâi într-un colţ întunecat, de unde şatena auzi un chiţăit şi două minute mai târziu, pisica revenise având în bot un şoarece care, în mod surorinzător, avea rolul de... cadou pentru bufniţa lui Rosalie. Însă aceasta plecase. Resemnată, Okuni făcu o ultimă încercare, lăsând trupuşorul rotofei şi cald la picioarele blondei, apoi retrăgându-se sub catifeaua albastră a pelerinei fetei asiatice.

-Pot să-l iau eu de-acolo, m-am oferit. Am impresia că nu eşti mare fană a acestui fel de... ofrandă de pace.

I-am aruncat un zâmbet - sau o încercare - şi în aşteptarea acordului ei, am continuat:

-Legat de Cupă, aşa cum ai zis, pentru mine e prima şi nu mă prea pricep, dar presupun că ce ne salvează e activitatea exemplară la ore.

"Bine-ar fi. Asta pot să fac..."

You call me blind because I see nothing, but the truth.
Visit this user's website Find all posts by this user
30 Oct 2011, 12:44
Post: #14
Daduse din maini in semn ca totul era bine. Sabri avea sa se bucure cand avea sa se intoarca si sa vada un soricel doar pentru ea. Se uitase catre pisica spunandu-i "Multumesc!" , stiind ca o intelesese. Parea foarte inteligenta, deci spera sa se imprieteneasca si cu ea. Chiar credea ca va fi in stare, mai ales dupa gestul felinei . ei bine, macar o mica sansa avea.

"Pai da,asa e. Activitatea la orele de curs .. doar ca sincer .. nu prea exista asa ceva in randul nostru." Chicotise, dupa care adaugase scurt: "Cel putin nu momentan." Totusi, nu putea sa se planga . La ora sa avea elevi exemplari din fiecare casa.

Auzise ca si la alte cursuri elevi din casa Ochiilor-de-Soim participau cu bagare de seama la ore. Rasuflase usurata si mandra la acest gand, dupa care isi mutase privirea catre pisicuta care se alinta pe langa stapana.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Oct 2011, 13:29
Post: #15
Deduse din replica ei că poate ar fi fost cazul să se ducă mai des şi la orele care-i cam stăteau în gât pentru că dacă, până atunci, printr-o minune, scăpase de fiecare dată, nimic nu garanta că urma să se întâmple la fel şi în continuare. Şi tot pentru evitarea penalizărilor, aşa, ca măsură de precauţie, ar fi trebuit să evite interacţiunile cu ştrigoiul şi cu doamna Noriss şi, ca atare, să umble teleleu mai rar.

Oftă. Avea să fie incomod, dar nu putea să vină la Hogwarts şi în privinţa Cupei Caselor să stea pe post de mobilă. Brusc, îi veni o idee salvatoare. Dacă... Dacă se putea folosi de cea de-a doua ei natură... Nuu, ar fi trişat şi toate ca toate, dar detesta să trişeze. Singura şansă pe care o mai avea era existenţa unui curs de arte plastice la care, până la a mânui pensonul, ar fi luat sigur nota maximă. Pufni. Mda. Nu existau cursrui de arte plastice la Hogwarts. Mare păcat.... Mare păcat...

-Atunci ar fi cazul să-ncep să-mi iau temele la Ierbologie, spuse ea, sec.

You call me blind because I see nothing, but the truth.
Visit this user's website Find all posts by this user
30 Oct 2011, 14:26
Post: #16
Rosalie incepuse sa rada atat de sincer, incat ii provocase si celeilalte fete un suras siret in coltul gurii. "Mda, cam asa ceva. Probabil ar trebui sa te apuci si de asta." , murmurase Soimeanca dandu-i de inteles totusi colegei sale ca nu era neaparat o gluma, ci o realitate. Se uitase de jur imprejurul sau si observase din nou acea umbra alba cristalina in usa hambarului, doar ca de aceasta data cu ceva in gura.

"Haide Sabri !" , strigase Vivienne la ea, insa apoi isi adoptase tonul pasnic de mai devreme pentru a o ademeni. Deschisese nerabdatoare scrisoarea si se bucurase enorm dandu-si seama ca era una de la parintii sai pe care nu ii mai vazuse de ceva vreme.

O intepatura in piept! Se speriase. De obicei trimiteau scrisori doar cand era ceva grav .. [...] Un suspinat de usurare si o privire linistitoare catre bufnita. "Merci,draga." , murmurase aceasta chicotind. Ai ei erau bine. Voiau doar sa vada ce mai face scumpa lor fiica, dupa cum au scris.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Oct 2011, 15:44
Post: #17
Pisica privi curioasă bufniţa albă, apoi scrisoarea şi, în final, ochişorii aurii alunecară către mica ei ofrandă de pace, cu trupuşorul cald încă. Neştiind dacă bufniţa îl văzuse, aşteptă un timp, apoi coborî din nou şi îl împinse cu botul un pic mai în faţă.

Nu tocmai interesată de spectacol sau de motivul pentru care felina schimbase tactica, Sayoko scoase din buzunar şi reciti un pergament care trebuia să fie un referat pentru Grija Faţă de Creaturile Magice. Îl învârti pe toate părţile. Ceva nu era în regulă. Ochii îi zburară pe fiecare rând de sus în jos... De sus în jos? Asta era! Scrisese cu caractere Kanji, de sus în jos. De asta şi păruse referatul aşa scurt. Un caracter Kanji putea să se traducă şi printr-o propoziţie întreagă.

Mda, ar fi putut să ia o notă bunicică. Adică, puncte... Strecurând lucrarea înapoi în buzunar, privi atentă pisica, bufniţa şi pe Rosalie.

You call me blind because I see nothing, but the truth.
Visit this user's website Find all posts by this user
30 Oct 2011, 15:51
Post: #18
Rosalie se uitase crucis catre bufnita. Voia sa o certe, insa ea nici macar nu observase acea mica faptura care fusese oarecum ucisa pentru ea. Ii atrasese atentia printr-un fluierat usor, caci ea niciodata nu reusise sa fluiere cum trebuia fara ajutorul magiei. Sabri se intorsese catre ea si isi miji ochii catre soricel. Se duse catre pisica si o ciupi de o mustata in semn de multumire. Soimeanca spera ca si felina sa inteleaga asta.

In timp ce se bucura de prada adusa special pentru ea, Vivienne incepuse sa scrie o scrisoare pentru parintii sai, iar la semnatura adaugase o mica inimioara in semn ca era la fel de copilaroasa ca inainte, doar cu putina maturitate pe langa, dar doar putin!

Chicotise usor si se uitase catre Sayoko murmurand o ultima data un "Multumesc!" sincer.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
30 Oct 2011, 16:14
Post: #19
-Pentru? întrebă într-o doară Şoimeanca, molfăind absentă un colţ al panglicii de satin roşu cu care nu mai legase pergamentul.

Pisica privi o clipă bufniţa, nepricepând de fel reacţia ei, apoi o atinse cu lăbuţa stângă, fără a-şi scoate ghearele. Se retrase de lângă noua ei prietenă, se cocoţă înapoi pă genunchii şatenei şi începu să molfăie celălalt capăt al panglicii, torcând ritmic.

Concentrată pe ceva anume, Sayoko îşi scoase reflex lănţişorul de argint de la gât şi începu să-l învârtă din vârful degetelor, cu medalionul cu Piatra Lunii în vreo trei culori fiind împins forţat pe capăt de nişte legi ale fizicii pe care nu avusese niciodată curiozitatea de ale studia.

You call me blind because I see nothing, but the truth.
Visit this user's website Find all posts by this user
30 Oct 2011, 22:32
Post: #20
"Pentru tot. De fapt .. pentru soricelul dat bufnite, mai exact." Chicotise usor, iar Sabri se incruntase la ea oarecum in timp ce se mutase de pe umarul sau in aer. Nu isi daduse imediat seama despre ce era vorba, dar apoi cantarind toate variantele sesizase ca era vorba despre faptul ca nu o pronuntase pe nume . Isi daduse ochii peste cap. Avea un animal cu gesturi, clar.

Se uitase catre Sayoko, apoi catre pisicuta care inca se lingusea pe langa stapana. "Am uitat .. sa te intreb .. cum o cheama?" Rase de aceasta data scurt. Vorbise atat de mult cu aceasta fata, insa pana acum nu intrebase nimic despre pisica.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
Thread Closed 


Possibly Related Threads…
Thread Author Replies Views Last Post
  Letter for Mr. Darknes Artimei N. Denver 9 2,243 11 Jul 2012, 17:00
Last Post: Agnes Marie Lovel