Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Dream girl

Nu proteste de loc cind fata isi retrase mina. Se uita adinc in ochii ei de parca acolo s-ar fi aflat raspunsul la o intrebare care nu si-a puso nici o data, dar care il roade in subconstient. Se aseza pe o banca din spatele lui si isi pendula usor picioarele in aer. Numele meu este Artimei Nicholas Denver lucrez in minister, cu doi ani in urma am absolvit scoala. Facultatea viperin mi-a dat niste oportunitati pe care nu mi le-am imaginat vreo data. In timpul scolii eram prin intre invatatura prieteni si campania salvati-o pe Ronni. Doi ani la rind am umblat pe urmele tale, era pericolul meu personal. Detineai aproape toate secretele mele desi nu ti-am spus nimic nici o data, le descopereai singura fara sa vrei. Ma enervai la culme, iar probleme cea mai grav era ca putea-i sa ma tradezi in orice moment. Ai inceput sa-mi placi mai mult dupa ce am vazut ca iti tiii gura.

Chiar o iubea pentru acel lucru. Si totusi ea era pericoul nr. 1 pentru tainele lui. Spera sa nu se trezesca cu vreo replica dureoasa sau cu vreo palma dureroasa. Nu de alta, dar o numise pacoste reala intr-un mod indirect. Stii, chiar ma bucur ca am reusit sa sterg toate astea din capul tau, nu as fi vrut sa te omor pentruca stii prea multe despre mine. Deja am facuto o data si nu vreau sa repet experienta.

• Nu intelegea nimic. Il privea intrigata pe baiat si incerca sa se decida daca sa-l creada sau nu. I se parea ca discutia lor incepea sa nu mai aibe nicio logica. Oare el era constient de cuvintele sale? Oare stia ca folosindu-se doar de cateva vorbe reusise sa porneasca un adevarat razboi in interirorul sufletului viperinei?
  'Nu stiu ce vrei sa zici. Am o singura amintire cu tine. Ne-am intalnit in urma cu un an in incinta Muzeului de Vajhat. Nu-mi aduc aminte sa te fi vazut la Hogwarts vreodata sau, mai mult, sa te fi cunoscut de cand eram mica' replica Ronnie sceptica strangandu-si parul intr-o coada. Suvitele ciocolatii de par ii veneau mai mereu pe fata acoperindu-i chipul, dar de data asta vroia sa-si lase expresiile faciale libere si clare. Vroia ca baiatul sa inteleaga ce se intampla in sufletul sau.
  'Daca ar fi cum ai spuse tu si mi-ai sters memoria, de ce imi spui acum toate acestea?'

Vedea pe fata ei ca nu pricepea nici o boaba din ceea ce spue. Era si de inteles. Isi ciufuli ceafa binisor si se uita la incercarile ei de-asi descoperi fata. Stii daca ai fi avut agrafa aceea din argint cu tine nu avea sa ai probleme cu suvitele. Vroia doar sa intinda vorba. Cauta un raspuns la intrebare, nu stia nici el de ce ii zicea asta, avea vaga presimtire ca nu era doar revederea, mai era si altceva. Ronni fusese cindva o parte componenta esentiala in viata lui. Te-am visat, aseara. Asa cum erai la 16 ani: vesela, ambitioasa incapatinata si uneori naiva, a mea.

Mereu o considerase a lui desi nu ii apartinuse nici o data. Ea era doar un mit, doar o legenda cu numele de Ronni. Itit spun doar ceea ce trebuie sa stii. Credema daca vraja de memorie se rupe o sa te ingrozesti de lucrurile pe care le stai despre mine sunt periculoase pentru tine amintirile despre mine, dar nu si eu. La un moment dat realiza ca pierduse ceva. Nu mai simtea atingerea gratioasa si metalica a argintului. Linga masa cazuse cu zgomot mic un lantisor. Se uita la firul argintiu de jos, dar nu-l ridica, il lasa acolo, avea sa-l ia mai tirziu.

• Isi rasuci firele de par intre ele si apoi le lasa sa-i cada libere pe umarul drept. Continua apoi sa se joace cu suvitele decolorate de la soare ce straluceau sub lumina obscura din camera ce le facea sa para aproape blonde si incepu sa se departeze de baiat cu pasi mici. Ii era frica. Da, frica, acela era cuvantul potrivit. Il crezuse pentru o secunda sau doua, dar apoi mintea sa refuza sa mai primeasca informatiile pe care el le emitea.
  'Te-am visat' il auzi spunand de undeva din departare si incepu sa creada ca momentul pe care-l traia chiar atunci nu era adevarat. Se gandi ca era o simpla plasmuire a imaginatiei sale si ca daca va reusi sa se trezeasca din acel vis, va deschide ochii larg si va vedea in fata sa peretele de piatra din Pivnita Viperinilor.
  Se ciupi de pielea moale ce-i acoperea mainile pana o inrosi. Continua sa faca acel lucru, infingandu-si unghiile lungi in carne pana ce sangera. Stia ca nu este un vis pentru ca durerea era prea ascutita, prea puternica, prea vie. Isi duse locul vatamat la buze pentru a-si putea curata pielea de sange.
  'Nu te cunosc' spuse Ronnie ferm uitandu-se in ochii baiatului dupa ce-si curata rana.

Era oare inuman sau doar sadic. Putea foarte usor sa o opreasca din a-si rupe bucata de carne, dar acel tablou ii facea o oarecare placere. Ii place mult faptul ca ea sa credea intr-un vis, ii placea sa o vada speriata de ceea ce ii spune. Era foarte absurd faptul ca-i zicea toate acel lucruri din trecut. El singur dorise ca ea sa nu mai stie de el, de tot ce s-a intimplat cindva si iatal in acea sala veche de calsa cu ea in fata si ii zicea ceea ce trebuia sa uite atit el cit si ea.

Se cobori de pe banca si luase lantisorul de jos. il pentulase dinaintea ochilor raspindind luciul metalic imprejur. M-ai stiut. Puse pe masa unjurnal micut si-l deschise la o pagina oarecare. 10 aprilie Era o data reprezentativa, ziua in care a inceput campania salvati-o pe Ronni, ziua in care a intilnito.

• Se gandi pentru o secunda sa plece. Stia ca aceea era optiunea cea mai buna. Putea sa se intoarca in patul sau cu asternuturi albe din pivnita si sa dea uitarii intreaga intamplare. Avea sa doarma un somn lung care sa-i stearga acel episod din minte. Ceva, insa, o tinea pe loc. Era curioasa sa-i afle poveste, sa stie ce se ascunde in sufletul baiatului.
  'Daca tot spui ca te-am cunoscut si ca mi-ai sters memoria atunci cand ai plecat, de ce te-ai intors acum sa-mi dezvalui toate aceste episoade din trecut?' intreba viperina ducandu-se langa el.
  Se uita mirata la jurnalul pe care baiatul il plasase pe masa si isi aminti vag de jurnalul sau pierdut. Erau foarte diferite cele doua caiete, al el fiind captusit cu matase rosie si avand desenate pe fiecare pagina elemente florale, dar, oarecum, semanau intr-un mod foarte abstract. Isi amintea ca-si pierduse jurnalul in urma cu un an si ca nu reusise sa-l gaseasca cu niciun chip. Era sigura ca cineva il gasise si-l trecuse in inventarul propriu din diferite motive, dar nu putea afla cu niciun chip cine.

Ar fi vrut si el sa stie cum sa raspunda la acea intrebare. Nici o data nu uitase sa-si analizeze actiunile, dar aici uitase de tot si de toate, dorea doar un singur lucru sa o aiba din nou pe Ronni linga el. Mi s-a facut dor de lumina pe care o aduceai in fiecare zin din acea perioada. Nu era jurnalul lui, era jurnalul ei, pagini din jurnalul ei. Scoase si carnetul ei, il intinse. L-ai lasat in muzeu atunci. Vezi si tu poate o daca o sa-l citesti o sa-ti amintesti ceva, dar sunt prea putine sansele.

Se indepartase spre pervaz. Era foarte frumosa luna si stelele, iar sub perete se intindeau apele intunecoase ale lacului. Era deja tirziu, clipa perfecta in care avea sa dispara, iar dimineata cind micuta lui se va trezi totul va parea doar un vis realist. Se urca pe pervaz. Daca o sa-ti fie dor, stii si singura cum sa ma gasesti. Cind ea clipise el deja nu mai era acolo si doar un sunet inabusit de anunta contactul lui cu apa, dadea de inteles ca sarise in jos.

• Il privi cum dispare sub mantia intunecata a noptii si se gandi pret de cateva secunde daca ceea ce spusese el putea fi adevarat. Lua carnetul in mainile sale firave si incepu sa rasfoiasca paginile ingalbenite de trecerea anilor. Nu gasi nicio informatie despre baiat, dar intalni cateva pagini ce descriau intamplari pe care le uitase cu desavarsire.
  Inchise jurnalul si il stranse la piept, iar apoi incepu sa tremure. Nu stia ce se intampla, dar vroia un raspuns. Viata sa era si asa prea incurcata pentru a se mai preocupa si cu aflarea adevaratei identitati a baiatului.
  'Arty' spuse in soapta porecla baiatului si zambi absenta.
  
  Se ridica incet de pe banca si isi aranja hainele cu grija. Lua jurnalul si il puse in geanta maronie de piele ce-i era nelipsita si pe care o abandonase in coltul in care se ascunsese cu cateva zeci de minute mai devreme de intrus, iar apoi iesi din camera avand grija sa nu arunce nici macar o ultima privire catre oglinda. Ii era frica deoarece era foarte posibil ca prioritatile sale sa se fi schimbat radical in acea noapte.

Edit By Raizen

Galeoni
Artimei N. Denver - 90

Puncte
Viperini - 90
Topic Closed !