Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Dream with eyes wide open

Acum nu se mai explica nimic. In capul astropufei era o mare invalmaseala.
Apuca mana soimeanului. "Poate ca are dreptate.."

De multe ori i se intamplase sa ii fie teama de necunoscut.. Sau de necunoscuti. Dar asta e cu totul altceva, este timiditate. Un alt defect de-al ei.
Probabil asta era si motivul pentru care nu apartinea niciunei gasti in cartierul de acasa. Dar era multumita ca avea doi-trei prieteni buni, pe care se putea baza la nevoie.
Reveni la realitate. Impreuna cu Hawk, pasi catre oglinda.
Genele ii lasara putin loc prin care sa isi priveasca reflexia in oglinda. Si ce era pe langa ea. Zambi.
Avea impresia ca stia asta de dinainte, insa mintea nu pricepuse cum trebuia.

Colin privi imaginea din Oglinda, insa nu se concentra pe ea. Dupa ce s-a asigurat ca Rose nu avea sa dea inapoi, ii elibera mana si se dadu un pas in spate. Cu toate astea, se pastra in distanta necesara. Nu avea probleme, caci Hawkeye era un tip inalt, asa ca putea privi linistit putin mai din spate. Inca avea unghiul necesar.
Soimeanul isi intoarse privirea si isi privi ochii reflectati in Oglinda. Zambi, iar zambetul se facu prezent si in privire. Zambea pentru ca... Ei bine, pe jumatate zambea pentru ca se vedea intr-un halat alb, cu un stetoscop agatat de gat. Dar celalalt motiv i se parea mai important. Ii zambea fetei blonde ce se afla undeva in spatele lui, cu mana pusa ferm pe umarul sau. Era ceva mai scunda, insa supla si cu un chip ca de inger. Fata il privea cu bunatate, ochii ei de un caprui cald, aproape lichid, intorcandu-se mereu spre Colin.
Baiatul isi inchise ochii, incercand sa-si imprime imaginea in minte. Ii placea si spera ca va trai suficient ca sa-si vada visul cu ochii.
Trase aer in peipt si il elibera pe nas. Pleoapele tasnira in sus, scotand la iveala albastrul inchis de intuneric. Privi apoi reflexia Astropufei.
" Cum merge?"

Isi freca usor ochiul. Era adevarat ceea ce vedea?
Era ea. Stand pe un scaun din lemn, la o masa plina de pergamente si carti. Literele aurite o facura sa schiteze un zambet larg. Era numele ei! Pe toate acele carti..
Avea aceeasi privire, aceiasi ochi negrii, aceleasi gene lungi. Acelasi zambet. Da, isi privea propria reflexie.. Era inconjurata de rafturi pline de carti, printre care recunoscu volumele ei preferate: volume de Agatha Christie, de Auguste Strindberg, Maurice Baring, Eric Ambler si de multi altii.
Ar fi vrut sa poate intra in interiorul oglinzii. Sa fie acolo, in rolul reflexiei sale. Dar acest lucru nu se putea.
Inchise ochii si, cu pasi mici, se intoarse si se aseza pe o bucata de marmura. Sufletul ei se lupta acum intre fericire si tristete. Fericire datorita celor vazute si datorita simplului gand de a fi o scriitoare celebra. Si tristete... Parintii ei isi doreau ca ea sa aiba o cariera la fel ca a si lor, in cadrul Ministerului. Dar nu si ea.
Isi dadu seama ca nu era singura. Schita din nou acel zambet tipic ei.

Zambetul ii disparu de pe buze cand Roseline se intoarse si pleca de langa el. Ii aparu o cuta mica de confuzie pe frunte. Nu intelegea ce se intamplase.
Cand Hawkeye se intoarse pe calcaie, o gasi stand pe o bucata de marmura si zambind, insa din cate observa, zambetul nu i se reflecta si in ochi. Spuse un adio mental imaginii si se indrepta spre Astropufa, asezandu-se pe jos, nu departe de picioarele ei.
" Totul bine, Rossie?" intreba el incurcat.
Nu, nu intelegea si asta il facea sa se simta prost. Desigur, nu era treaba lui sa afle ce vazuse Astropufa - asta era viata ei si numai a ei - , insa se simtea neputincios si, intr-o oarecare mica masura, vinovat. El fusese cel care aproape o tarase in fata Oglinzii.
" Zambeste!" spuse Colin brusc. " Daca te supara ceva, atunci zambeste! Orice necaz e mai usor de infruntat cu un zambet si o doza buna de ras"
Mintea lui se deschise spre alte versiuni, iar Hawk se pregati sa spuna poante daca era nevoie. Poate putea chiar sa faca cateva vraji ca sa intre in posesia unor portocale si sa se apuce sa jongleze, desi el nu era bun la asta.

Isi dadu seama ca ii transmisese starea ei si lui Hawk, ceea ce o facu sa se simta vinovata.
"Multumesc pentru faptul ca mai ajutat sa privesc oglinda. Acum stiu ce imi doresc de la viata" spuse ea, cu recunostinta.
Se gandi sa ii spuna si partea neagra a lucrurilor. Avea dreptul sa stie - Rose nu era genul de persoana care sa tina pentru ea, lasandu-i pe altii sa gandeasca ce ar putea declansa reactia ei.
"Doar ca.. ceea ce am vazut in Oglinda este... ei bine... irealizabil."
Ii trecura prin minte 1000 de versiuni ale rezolvarii acelei probleme. Dar oare avea sa mearga vreuna?
Avea mult timp de a reflecta asupra acestor lucruri. O vreme lunga, lunga, in care avea sa avanseze mai mult si mai mult.

Hawkeye se incrunta si mai mult. Palmele sale lovira genunchii cu un pocnet sonor.
" Asta imi vine greu sa cred!" vorbi el, desi putin prea tare.
Ce vazuse Astropufa de parea atat de imposibil? O persoana moarta ii zambise? Isi scutura capul si alunga astfel de ganduri sinistre.
Se legana usor, apoi se lasa pe spate, dar nu se intinse. Cobori suficient cat sa-si poata scoate bagheta din buzunarul hanoracului. O invarti pe degete, apoi ii privi varful.
" Leoth bridd" sopti Hawk si privi cum pasari mici, alb-albastrui, ies din varful baghetei sale. " Uite cum sta treaba... Daca ce ai vazut e ceva din trecut..." O pasare se muta intre Colin si Roseline. " ... Atunci nu prea ai ce sa faci, caci trecutul nu poate fi modificat. Trebuie sa inveti sa traiesti cu el si sa nu-l uiti" Pasarea disparu dintr-o miscare. " Daca e ceva ce se intampla acum, in prezent..." Alta pasare veni intre ei. " ... Atunci poti sa lupti cu evenimentul si sa-l modifici in favoarea ta" A doua pasare facu cateva tumbe prin aer si disparu. " Iar daca e ceva din viitor..." Aparu a treia si ultima pasare. " Atunci ai grija ca visul tau sa creasca si sa fie ocrotit". Pasarea se mari, intinzandu-si aripile si arcuindu-si gatul. Se stinse usor in semi-intunericul din camera, iar Colin zambi.

Fata privi, entuziasmata, fiecare pasare capabila sa le vorbeasca si asculta cu luare-aminte sfaturile lor. Sau mai bine spus ale lui Hawk, trecute prin filtrul pasarilor magice.
Zambi, si de data aceasta fu un zambet adevarat. Soimeanul chiar stia sa faca lumea sa se simta bine.
"Multumesc"
Statu un timp pe ganduri, dupa care continua:
"Si eu voi stii toate astea cand voi fi ca tine?" intreba ea, visatoare.
Isi aminti "vorbele" pasarelelor. Mai ales cele ale ultimei. Trebuia sa isi ajute visul sa creasca. Iar al ei avea sa creasca la mesele bibliotecii, scrijelit pe bucati de pergament.

Colin isi intinse mainile in laterala si rase scurt, dar plin de viata.
" Cu placere, Rossie! Intotdeauna cu placere!"
Continua sa rada, plin de o energie brusca. Cand in sfarsit se potoli, isi sterse ochii inlacrimati si isi ridica barbia ca sa-i poata zambi Astropufei.
" Acum depinde la ce te referi. Daca e vorba de cuvinte si mesajul lor... Cred ca deja stii mai multe decat mine. Doar ca ai nevoie de putin timp sa te deschizi. Stii tu... E cam la fel cum se intampla cu un boboc de floare. La inceput e mic si strans, lipsit de splendoare, dar cand se deschide, oricine ii poate vedea culorile adevarate."
Hawkeye facu o pauza ca sa-si bage bagheta inapoi in buzunar. Isi scarpina ceafa si continua.
" Daca te referi la vraji... Ei bine, nu prea e ceva ce am invatat la Hogwarts... Adica, am invatat aici, dar nu de la profesori. Si sincer, nu stiu prea multe vraji de genu' asta. Doar cea cu pasarile de lumina si cum sa fac sa apara un foc. Insa cunosc persoana care m-a invatat si sunt sigur ca o cunosti si tu. Daca vrei, pot vorbi cu ea si sunt destul de sigur ca va accepta sa te invete. Asta, daca reusesti sa o suporti. E o persoana tare incapatanata si autoritara uneori. Dar daca inveti sa privesti peste partile astea..."
Hawk ridica din umeri.

"Nu ma deranjeaza persoanele autoritare. De multe ori, sunt niste profesori excelenti."
Experimentase acest lucru pe propria piele de cand ajunsese aici. Autoritatea ii preseaza pe elevi, lucru care le sporeste vointa.
Dar oare era nevoie sa se grabeasca intr-atat incat sa isi ia un meditator? Acelasi efect l-ar putea avea cateva carti de vraji si niste ore de exercitiu.
Oricum, vroia sa afle cine anume este acea profesoara iscusita. Daca o cunostea, atunci ar fi avut o singura varianta la dispozitie.
"Despre cine e vorba?" intreba ea, cu o ampla curiozitate in glas.

Colin rase iar.
" Vai! Dar nu e profesoara" chicoti el, surprins ca Rose se gandise la asta. " E doar o fata care a avut norocul de a descoperi o carte veche cand era cu sora ei. A stat si a studiat-o, exersand si incapatandu-se sa iasa totul bine. Din cauza asta e uneori enervanta..."
Isi flutura mana in jurul capului. I se aprinsese o scanteie ciudata in suflet si murea sa tatoneze putin terenul.
" Nu pot sa spun" glumi el si isi stranse buzele cu fermitate. " Dar pot sa te ajut sa-ti dai seama"
Si cu asta, Hawkeye se ridica in picioare, sarind usor pe varfuri. Dupa ce se potoli, continua.
" E cam atat de inalta.." si-si cobori mana pana undeva sub umarul lui. " Satena, cu ochi verzi. Tacuta si nitel cam dramatica, dar dispusa sa ajute."
O privi curios pe Roseline.
" Si daca vrei neaparat, poti sa-i trimiti si singura o bufnita" zambi el.