Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ Dreams thrown in the rain!

Luminile aruncate de felinarele ce păzeau străzile aruncau umbra unei singure persoane , pe pământul alb . Ningea , iar fulgii mari de zăpadă se prindeau de roba neagră a șatenei ce înaintea silenţios , de parcă ar fi plutit . Îşi trecu palma îngheţată peste chip şi ridică privirea spre cer , gluga alunecându - i pe umeri . Ce făcea acolo ? Nu ştia , dar simţise nevoia să plece din castel pentru o perioadă , iar după ce aflase în sfârșit că Gaspardera acolo, se hotărâse să meargă la Peștera lui Godric . Şi iat - o acolo , la ora unsprezece noapte , plimbându - se de una singură . Gândurile îi zburau aiurea , ba la castelul ce îl considera casă de atâta vreme , ba la Lay , ba la părinţii ei . Sentimentele îi erau făcute varză şi şi - ar fi dorit să poată face ceva în legătură cu acest lucru . Se opri în faţa mormintelor celor doi Potter . Părinţii lui Harry . Ca de obicei , nostalgia o cuprinse , şi încercă să - şi imagineze cum era atunci . Avea doar 6 ani când Cap - de - Mort şi Harry muriseră dar îşi mai amintea câte ceva lucruri . Totuşi nu - şi imaginase niciodată că va deveni Devoratoare a Morţii . Când îşi aminti de asta , ridică mâneca robei şi - şi privi semnul încrustat în piele . Înghiţi în sec , apoi oftă . Nu regreta în schimb , asta era ceea ce - şi dorise . Zâmbi trist şi - şi continuă drumul în noapte .

• Ningea. Din nou. De fapt, nu din nou. Nu se oprise ninsoarea cam de când se aşezase el acolo, privind drept înainte, cu coatele sprijinite de chitară, ca şi cum ar fi aşteptat să se întâmple ceva cu adevărat palpitant într-un oraş în care nimeni nu mai locuia. Se uită de pe piatra de cimitir pe care stătea, către mormântul celor doi Potteri şi se întrebă dacă, nu cumva, dacă moartea lor nu ar fi intervent niciodată, el nu ar mai fi existat. Pentru că tatăl lui s-a dus în China cu treabă de la Ordin, şi că, dacă aceasta nu ar fi existat niciodată, Lay nu ar fi avut niciodată şapte ani şi amintiri groaznice despre bunica sa care plângea în somn, având viziuni teribile. Toată acea copilărie a lui pe care a petrecut-o acasă, în locul pe care el îl considera acasă, şi, mai sigur, nu era aici, acum, aşteptând ca tatăl lui să îşi termine treaba aici. Nici nu ştia de ce îl luase cu el. Dar nu mai conta acum. Se apleacă peste chitară lovind corzie scurt, ciupindu-le, creând un sunet de scurtă durată de fiecare dată.

Nici nu stia cat timp trecuse de cand se plimba, zapada prinzandu-i-se de firele de par, stralucind asemeni diamantelor in lumina felinarelor de pe drum, dar intr-un final auzi acele acorduri si tresari. Privi in jur, ochii ei inghetati analizand imprejurimile si trase aer in piept, muscandu-si usor buza. Gandul ii zbura instantaneu la Joseph, iar obrajii ii luara foc. Se indrepta spre locul de unde se auzeau sunetele de chitara, pasind usor pe zapada moale. Il zari pe Lay si zambi, iar zambetul i se largi cu fiecare pas, pe care-l facea spre el.
-Mon amour, spuse cand ajunse in fata acestuia si se aseza langa el, dandu-si parul de pe chip, analizandu-i chipul visatoare. Se apleca spre el, lipindu-si buzele reci de obrazul acestuia, apoi isi lasa capul pe umarul lui, simtind in sfarsit ca se putea linisti.

Auzi paşi şi îşşi ridic privirea, continuând să ciupească de corzi, la fel de nepăsător, de parcă ar fi vrut să le rupă. Îşi trecu limba peste buze, zâmbind în coluţul gurii, când o văzu pe Cress. Îşi trece cureaua pe după gât, aruncând-o pe spatele ei, luând-o în braţe pe şatenă. Zâmbi uşor când aceasta îşi lipi buzele de obrazul lui îngheţat. Îi dă firele de păr de pe chip şi zâmbi, sărutând-o scurt pe buze.
- Ce faci aici? o întrebă, pe un ton supărat, pentru că ea ar trebui să fie acum la castel, la căldură şi să se distreze, nu să stea în frig, plină de griji.
O strânge ăn braţe, lipindu-şi obrazul de ale ei, zâmbind în colţul gurii, aşteptând un râspns din partea ei. Surâde dulce apoi, strângând-o şi mai tare în braţe, fredonând acea melodie pe care i-o cântase în acea seară.

Se cuibareste la pieptul lui, simtind cum incepe sa se incalzeasca, mai ales cand el o stranse in bratele lui. Ridica privirea spre el, ca un copil mic, ce-si astepta cadoul in seara de Craciun, iar buzele lor se lipesc usor, facand-o pe Cresseda sa se cutremure incetisor, si sa doreasca mai mult. Isi trecu limba peste buze si zambi cand isi lipi obrazul de al ei, iar trupurile lor se apropiara si mai mult.
-Am auzit ca Gaspard ar fi pe undeva pe aici, spuse incet, trecandu-si degetele peste chipul lui frumos, privindu-l cu admiratie. Isi impinse barbia in sus, cerandu-i pe muteste inca un sarut si zambi pueril, fara a-l scapa din ochi, constienta fiind de fiecare particica a trupului sau, ce se lipea puternic de al ei, provocandu-i fiori si fluturi in stomac.

Zâmbi şi dădu din cap când o auzi, privind-o în ochi. Îi observă privirea şi surâde, larg, strângând-o mai bine în braţe. Îşi lipeşte buzele de colţul gurii ei, fără a o lăsa să îl sărute.
- Te cam răsfeţi şi pe lângă asta, dacă te vede tata, o să intru eu în belele şi nu mă mai vezi până la vară. şopti în urechea ei, ştiind cum va reacţiona tatăl lui.
"De fete ai timp, dar să vii acasă nu, ai? Lasă, că te trimit eu să te rezolv." şi apoi îl va trimite în Beijing, fără să aibă voie să iasă din casă, lecţii în particular, prostii, te întorci să-ţi dai examenele, termini Hogwarts, pleci de acasă, nu te mai întorci. Aşa era el, şi nu avea nimic de spus despre asta. Continuă să o ţină aproape de el, ascunzându-şi nasul în eşarfa ei pufoasă, acum plină de zăpadă-

Se bosumflă când buzele lui nu i le atinseră pe ale ei, ci o sărută în colțul gurii. Își mușcă buza, asemeni unui copil mic, și-l privi supărată. Strâmbă din nas când auzi că pomenește de tatăl lui. Omul acela era prea de tot. Se strânse mai tare în brațele lui, ținându-l să nu plece.
-O să trebuiască să mă trimită și pe mine cu tine, pentru cî nu o să-i dau voie. Ce zici de asta? întrebă și zâmbi dulce, strecurându-și degetele prin părul lui, cuprinzându-i ceafa cu palma ei rece. Surâse când își ascunse nasul în eșarfa ei plină de zăpadă, și îi ridică ușor chipul, privindu-l în ochi.
-Nu o să las pe nimeni să ne despartă, șopti, trăgând aer în piept, și-și lipi cu delicatețe buzele de ale lui, închizându-și ochii. Îi atinse chipul cu degetele, mângâindu-i obrazul încet, și după ce rupse sărutul, își lăsă capul pe umărul lui, zâmbind slab, dar fericită. Își mușbă încetișor buza, într-un mod ușor provocator și privi toți acei fulgi de zăpadă ce se așterneau pe ei.

Râde când o aude, pentru că ştia că era în stare de aşa ceva, deşi tatăl lui era unul dintre acele subiecte pe care nu voia să le atingă într-o cinversaţe. Nu se înţeleses niciodată cu el, spre deosebire de sora lui. Câteodată se întreba cu ce l-a dezamăgit de este tratat ca ultimul om de pe pământ. Însă nu îi a spune astea lui Cress, pentru că nu avea sens. Îi zâmbeşte, auzindu-i cuvintele. O sărută uşor pe buze, strângând-o în braţe înapoi, trecându-şi mâna prin firele de păr şatene ale fetei, zâmbind dulce.
- Eu ţi-aş spune să nu te cerţi cu tata. Adică, a convins-o pe bunica, care e al naibii de pretenţioasă. spune, zâmbind dulce către ea.
Îşi aducea aminte ziua în care bunica lui i-a povestit despre tatăl lui şi, abia atunci îşi dăduse seama că cel de atunci demăna extrem de mult cu el, însă Lay nu voia să ajungă ca şi el.

Râse auzindu-l şi îl privi în ochi, fiind serioasă, deşi ochii îi sclipeau amuzaţi. Îi mângâie obrazul cu drag.
-Aici este vorba despre mine. Eu sunt mult mai pretenţioasă decât bunica ta. Şi nu am de gând să îl las pe tatăl tău să mă ţină departe de tine, spuse, şi simţi cum se îmbujorează. Îşi acoperi chipul cu palmele, asemeni unui copil, apoi îşi puse capul pe pieptul lui, putând astfel să-i simtă parfumul, ce o ameţea ca de fiecare dată. era ciudat cum începuse relaţia lor. Îl mai văzuse până anul trecut în Castel, dar nu vorbiseră. Însă anul trecut, pe când luau Expresul, stătuse cu ea, doar pentru a nu o lăsa singură, şi cu timpul deveniră mai apropiaţi. Îşi muşcă buza, gândindu-se la bunica lui. Ridicandu-şi privirea, îi analiză chipul frumos.
-Lay, crezi că bunicii tale i-ar place de mine? întrebă curioasă, şi mări uşor ochii, jucându-se cu o şuviţă de-a lui. Se gândi la Pattie, şi la întâlnirea de la ceainărie, şi zâmbi dulce.

Îşi măreşte ochii cînd o aude, neştiind ce să îi spună. Îşi umezeşte buzele, privind-o în ochi, extrem de bruiat. De fapt, nu cedea că bunia ei ar fi plăcut-o. Nu ştia dacă bunica lui ar fi fost de acord cu ea, pentru că era în firea eis ă nu fie de acord cu niciuna dintre fostele lui. Îşi închide ochii, stând aşa preţ de câteva secunde.
- Nu ştiu, dar dacă nu îi place de tine, ştiu că nu o să mă mai vezi. Grandma will make sure of that. îi spune privind-o serios, aducându-şi aminte felul în care acele fete plecau, fără să se uite înapoi măcar.
Şi el nu putea să le spună nimic, stătea doar pe acoperiş, privind dezamăgit înainte, urmărindule cu vârful baghetei, privind către străzile Londrei care deveneau din ce în ce mai ocupate. Iar bunica sa nu îi explica niciodată ce le făcea. Persupunea că era ceva în ceaiul pe care îl pregătea de fiecare dată. Însă nu era sigur.