Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dreams thrown in the rain !

Zâmbi larg când acceptă şi tresări scurt când acesta o luă în braţe . Îşi duse braţele după gâtul lui , lăsându - şi capul pe umărul acestuia şi clipi de câteva ori . Se simţea bine , uitând că este rănită . De fapt îşi aducea aminte ce păţise când se mişca brusc şi o dureau rănile . Se clătină uşor pe picioare când o lăsă jos şi făcu ochii mari .
- Nu mi - e frig , spuse deşi tremura uşor . Nu vroia să răcească din cauza ei . Ea dacă răcea stăta liniştită , mai ales că era şi rănită şi nu putea merge la ore , dar el se putea duce . Însă acceptă , căci nu dorea să se supere pe ea , deşi nu - i convenea , şi - şi luă bluza pe ea , trupul ei mulţumindu - i . Îşi dădu părul de pe faţa şi îl privi în ochi . Îi zâmbi dulce , sprijinindu - se uşor de braţul lui , când simţi un junghi acolo unde - i era rana şi strânse din ochi , murmurând ceva nemulţumită . Nu mă mai ating de mături , nici dacă mă baţi , spuse mai mult pentru ea şi oftă scurt , muşcându - şi buza de jos .

Se strâmbă când ea zise că nu îi e frig, dar imediat îşi puse bluza pe ea şi zâmbi văzând-o cât de bine îi stătea, deşi era destul de mare pentru ea. A chicotit şi o luă din nou în braţe, dându-i un pupic pe buze.
-Data viitoare să stai mai mult prin preajma mea, înţeles? Nu vreau să mai păţeşti ceva, zise şi zâmbi. Se simţea că era în stare să o protejeze de orice. Îi plăcea să fie aşa în jurul ei. Trebuia să o protejeze, era mai mare şi în plus ţinea la ea. Nu dorea să ajungă din nou la spital şi el să afle imediat după.
Îşi aduse aminte că în camera sa avea o cremă pentru vânătăi şi răni, aşa că o să le folosească pentru a o vindeca pe Jasmine. Se mişcă mai repede, ajungând în câteva minute în castel şi urcă scările către camerele lor. Trecuse rapid prin fiecare încăpere, ajungând imediat în camera fetei şi o întinse pe pat, apoi se duse în camera lui luând acele creme şi reveni la fată.
-O să am eu grijă de tine de acum în colo, zise şi se aşeză în genunchi lângă patul unde stătea ea şi îi zâmbi dulce. Ridică-ţi puţin bluza ca să te pot da cu cremele ăstea ca să te faci bine mai repede, continuă aşteptând să îşi ridice singură bluza. Nu dorea ca ea să creadă că a decis să aibe grijă de ea şi să o dea cu cremă pentru a o vedea fără bluză şi chestii.

Roşi uşor când o sărută şi zâmbi dulce , ducându - şi braţele după gâtul lui . Îşi lăsă capul pe pieptul acestuia , clipind de mai multe ori . Chicoti . Cum putea să stea doar lângă el ? Nu - i plăcea ei să fie stresantă , devenind adesea o povară , căci stătea prea mult lângă cineva . Melissa îi spusese . Murmură o înjurătură , căci din cauza asta se certaseră şi apoi privi castelul . Când ajunseră atât de repede ? Clătină uşor amuzată din cap . Datorită lui , pierdea noţiunea timpului . Gemu scurt când o lăsă pe pat , simţind că - i bubuie capul de durere . Îl privi cum dispare din cameră şi - şi lăsă capul pe perna moale , închizându - şi ochii . Îi auzi după câteva minute vocea şi zâmbi uşor , deschizându - şi ochii . Îl privi , şi roşi uşor când îi spuse să - şi ridice bluza . Nu se gândea la cine - ştie - ce lucruri , doar că se simţea uşor ciudat . Se ridică uşor în fund şi - şi dădu jos bluza lui , rămânând în maieul , pe care - l ridică uşor peste bandaj , pentru a - i putea da cu cremă . Îşi muşcă uşor buza .

Când o văzu că roşise doar a zâmbit. Nu avea de ce să fie timidă în preajma lui, cu toate că îi plăcea atunci când roşea. Dorea să se simtă în largul ei atunci când e cu el şi să se aştepte exact la orice de la el, căci era în stare de absolut orice.
-Te doare capul? M-am gândit eu, zise şi scoase din buzunar şi nişte calmante pe care le puse pe noptieră.
O privi atent când îşi scoase bluza apoi ridică maieul, şi se aşeză lângă ea pe pat ca să o poată da mai bine. Spune-mi când te doare, ca să mă opresc, continuă el şi puse puţină cremă pe deget apoi întinse crema pe abdomenul ei. Nu arăta prea bine acea rană, şi îi aducea aminte de trecutul lui nu chiar atât de plăcut. Încercă să fie cât de blând posibil şi să nu o facă să simtă durerea din nou. Se săturase să o vadă aşa, şi abea aştepta să se facă bine.
-Să ştii că asta nu garantează că te faci imediat bine, deşi aş fi vrut, dar nu. Poate până mâine sau poimâine te vei face bine. În fine, faza e că e foarte bună crema, îţi zic din experienţă, zise, oprindu-se puţin din a o mai da cu cremă. Nu trebuia să zică ultima replică, aşa o să îl întrebe de ce din experienţă şi nu dorea să înceapă să vorbească despre trecutul lui. Reveni imediat la ceea ce nu terminase şi în acelaşi timp o sărută scurt pe buze.

Se întinse din nou după ce - şi ridică maieul , stând cu capul pe perna ce o ridicase mai sus şi îl privi printre gene , zâmbind dulce . Aprobă scurt când îi spuse că dacă o doare să - i zică şi - l urmări atentă , cum îşi trecea încet degetul peste rana ei . Îşi muşcă buza , şi zâmbi uşor , chicotind chiar , căci o gâdila şi apoi privi tavanul . Îl auzi pe Ra , jucându - se cu ceva prin baie şi se încruntă scurt . Ce naiba mai făcea pantera aia zăpăcită ? Avu un impuls să se ridice , dar îşi aminti că nu putea , mai ales acum , când nu mai avea bandajul pe rană , aşa că stătu cuminte , lăsându - l pe Byung Hun , să - şi facă treaba . Închise pentru câteva clipe ochii , redeschizându - i atunci când el începu să vorbească , şi deşi dorea să - l întrebe la ce se referea , se abţinu , căci nu dorea să - i cauzeze neplăceri din cauza unori amintiri poate neplăcute . Imediat după aceea , începu să - i ungă din nou rana , şi se aplecă peste ea , sărutând - o scurt . Zâmbi dulce , căpătând o culoare roşiatică în obraji şi îl privi calmă .

O auzi chicotind şi se opri instinctiv, privind-o. O gâdilase? Credea că o să simtă durere, nicicum că se va gâdila. A chicotit şi el şi în final termină cu abdomenul ei, trăgându-i maieul încât să acopere rana. Apoi s-a ridicat de pe pat, aducându-şi aminte că o durea capul, aşa că luă o sticlă pe apă care o văzu pe o măsuţă, şi luă o pastilă pe care i-o dădu imediat fetei.
-Ia asta, nu o să te mai doară capul. I-a zâmbit ştiind că această pastilă îşi va face efectul mult mai rapid decât crema. Cel mai probabil în jumătate de oră durerea îi va dispărea complet.
O privi cu nişte ochi blânzi, ca de obicei, dar acum exprimau şi milă pentru ea. Îl durea şi pe el atunci când o vedea suferind. Se numea asta... iubire? Poate că da. Nu mai simţise asta pentru nimeni şi nu ştia sensul cuvântului "iubire" până în acel moment. El în fiecare dimineaţă când se trezeşte se gândeşte la Jasmine. Oriunde ar merge fără ea, se întreabă ce face şi e curios dacă şi ea se gândeşte la el în acel moment. Jasmine devenise importantă în viaţa lui atât de repede, încât nici nu-şi dădu seama cât de mult se ataşase de ea în doar câteva zile. Tot ce făcea ea îl făcea pe el să înnebunească şi să se îndrăgostească şi mai tare.

Zâmbi dulce când el chicoti , parcă gâdilându - i auzul şi îşi lăsă capul pe pernă , privind tavanul . Îşi duse mâna la gură şi căscă uşor , dar nu din cauza oboselii . Cel puţin aşa credea ea . Dar ştia că nu este obosită . Nu - i era somn . Îl privi când se ridică , urmărindu - l atentă şi se ridică uşor , sprijinindu - se în cot , pentru a bea acea pastilă ce el i - o dăduse . Îi zâmbi cald , apoi se întinse la loc , dându - şi părul de pe chip . Îi analiză trăsăturile feţei , ce ei i se păreau perfecte şi continuă să - l privească , gândindu - se la tot timpul ce trecuse de când îl cunoscuse . Nu foarte mult , dar începuse să ţină la el , de parcă l - ar fi cunoscut de mult mai multă vreme . Şi prietenele ei observaseră , mai ales că în ultimele zile fusese aeriană , gândindu - se mai tot timpul la el . Clipi de câteva ori şi închise ochii , gândindu - se că ar vrea să deseneze . Sau poate să cânte la chitară . Îi redeschise , şi se ridică din pat , scâncind uşor din cauza durerii . Nu - i mai păsa că nu era bandajată şi rana se putea deschide , ci doar îşi vroia chitara , caietul şi penarul . Trecu uşor pe lângă băiat şi merse la dulap , pe care - l deschise şi - şi scoase chitara . Se întoarse privind în jur ,. şi văzu caietul cu desene şi penarul pe pervazul ferestrei . Lăsă chitara pe pat şi se îndreptă spre geam , dar se clătină pe picioare , simţindu - se dintr - o dată ameţită . Murmură printre dinţi o înjurătură de toată frumuseţea , când îşi duse mâna pe maieul şi îl simţi umed . Se uită şi văzu o pată mare şi frumoasă roşie , demonstrând că lipsa ei de stare şi răbdare o ajutase să - şi deschidă iar rana .

În tot acest timp a zâmbit într-un mod foarte adorabil şi drăguţ, dar îi dispăru imediat ce o văzu pe fată că se ridicase. Putea să îl roage pe el să îi dea ce avea nevoie, dar nu, ea trebuia să se ridice şi să îşi deschidă rana. Imediat cum îi văzu pata mare şi roşie de sânge de pe maieu s-a ridicat şi o luase în braţe până ajunse cu ea în pat. Nu mai dorea să vadă sânge pentru tot restul vieţii. Ea avea nevoie de somn acum şi să stea în pat, nu să se mişte şi să îşi deschidă rana. A privit-o trist, fără să zică ceva şi oftă lung. S-a dus la dulapul ei, scoţând un maieu la întâmplare şi i-l dădu, întorcându-se cu spatele la ea.
-Schimbă-te, zise scurt şi direct, aşteptând ca ea să se schimbe, dar se întoarse brusc după puţin timp uitând de faptul că dacă îşi pune acum alt maieu, va risca să se murdărească iar, deci trebuia să şteargă sângele înainte de a se schimba.
-Ai vreun şerveţel? Întrebă el, privind prin cameră şi când văzu o cutiuţă în care se aflau şerveţele, se duse rapid la ele luând două şi le udase cu apă revenind la fată. Închise ochii, crezând că este doar în sutien şi nu dorea să pară prea "obsedat", aşa că se aşeză pe pat cu ochii închişi, cu spatele la partea de sus. Deschise ochii şi începu să îi şteargă sângele cu acel şerveţel ud, iar când văzu că sângele se opri din a mai curge, se ridică şi îşi închise iar ochii.

Îl privi și se încruntă . Își făcea prea multe griji , iar faptul că se întristase , o făcu și pe ea să - și piardă zâmbetul . Îi luă maieul , abținându - se să mai spună ceva , și îl dădu pe cel pătat jos . Tresări când se întoarse spre ea pentru a - i șterge sângele . Mormăi ceva nemulțumită când văzu că nici nu o privea și îl lăsă să - i șteargă rana .
Îl văzu deschizând ochii , dar din nou se uita doar la rana aia idioată , iar asta o enervă și mai tare . Își luă bagheta după noptieră , iar când el se ridică , stând , evident cu spatele la ea , rosti o vrajă , iar abdomenul îi fu bandajat . Își luă pe ea maieul , iar apoi se așeză în poziție turcească pe pat , fără să îl mai bage în seamă și își luă chitara începând să cânte . Atingea lent corzile , gândindu - se la diverse lucruri . Nu mai era atentă la ce era în jurul ei , gândurile zburându - i aiurea . Nu le dădea importanță niciunuia însă , privirera - i absentă , urmărind un punxt fix de pe fereastră . Era ruptă de realitate , și asta se observa extrem de ușor după privirea goală , lipsită de veșnica licărire jucăușe , ce - i dădeau viață ochilor ei mari .

Îşi făcea prea multe griji? Oare, aşa credea ea? Poate o sufocase fără să îşi dea seama. Întradevăr, îi păsa prea mult de ea şi îşi făcea griji, dar cine nu şi-ar face griji atunci când o fată e rănită şi ea continuă să meargă? Toată lumea ar reacţiona exact ca el. Dar, el nu dorea să fie ca toată lumea. Dorea să fie el, unic şi să nu fie confundat cu alţi băieţi. A oftat când văzu că ea nu-l mai bagă în seamă şi se aşeză pe jos, ascultând notele care în scurt timp se transformase într-un mic cântecel. Îi veni pofta de a cânta şi el, dar nu dorea să spargă el tăcerea dintre ei. Avea prea mult orgoliu pentru asta.
El este bun până când îl calci pe coadă, şi cam asta făcuse Jasmine acum câteva clipe. Părea că nu-i pasă că el a vrut să o ajute, şi asta îl duruse, îl duruse mai mult decât rănile provocate de tatăl lui.
Okay, termin cu istoria lui. Oricum, cui îi mai pasă de asta? Nimănui. E trecutul şi atât. Ei bine, şi acum îl mai bate, dar mai rar, asta fiindcă Byung Hun dă mai rar pe acasă.
Îşi muşcă buza şi se întinse pe spate, cu mâinile sub cap. Era plictisit şi atmosfera devenea din ce în ce mai awkward. A decis să spargă tăcerea, aşa că, întoarse chipul către ea. Era aşa de afundată în gânduri că nici măcar nu îţi puteai da seama unde se uită. Privirea-i era absentă. Se întreba la ce se gândeşte, şi deschise gura pentru a zice ceva, dar finaliză prin a o închide la loc. Putea deveni foarte rapid o pacoste, în mai puţin de o secundă şi nu dorea să ajungă atmosfera şi mai awkward decât este deja.
Chiar aşa? Niciun 'mersi', Jasmine? Really Jasmine, really? se gândi şi oftă lung, privind tavanul.