Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Dreams

Lily mergea nervoasa pe coridoarele Castelului Hogwarts cu bagheta in mana dreapta, gata sa arunce un blestem asipra oricui o enerva sau ii statea in cale. Dadu peste un grup de elevi de la Cercetasi care strigasera cateva lucruri rautacioase. Viperina se intoarse fierbind de nervi. "Ce ati spus?" intreba ea inclestandu-si mana pe bagheta. Cercetasii rasera si aveau si motive doar ei erau un anul VII erau mai mari, dar asta nu insemna ca Lily nu era foarte bine pregatita pentru dueluri. Atinti bagheta catre un baiat facandu-l sa cada pe podeaua rece din piatra. Il impietrise. "Sa mai indrazneasca unul sa spuna ceva" zise ea vanturand amenintator bagheta.
Lily pleca mai departe mergand si mai repede dand peste toate persoanele pe langa care trecea si eventual injurandu-le pe alea care strigau dupa ea. Dupa cateva minute nu mai putea rezista si intra pe prima usa pe care o vazuse trantind-o cat putut de tare dupa ce intra. Inauntru era o oglinda imensa si absolut superba. Oglinda lui Erised. Auzise o multime de lucruri despre ea. Zambi amar apropiindu-se mai mult fiind curioasa, care dintre numeroasele dorinte pe care le avea era cea mai arzatoare. Dar, cand se aseza in fata oglinzii usa se deschise. Viperina isi dadu enervata ochii peste cap si se intoarse pentru a vedea cine intrase si o deranjase. Bineinteles ca avea si bagheta pregatita, pentru orice eventualitate dar nu avea sa atace decat daca era cazul.

Melisse se plimba pe coridoarele scolii, pregatita sa descopere lucruri noi.
Trecuse de un culoar, a urcat cateva scari si a coborat cateva si...puf! A ajuns intr-o camera intunecoasa, cu o singura fereastra minuscula, plina de panze de paianjen.
Hoaaa....ce s-a intamplat aici?! se intreba Mell. Probabil e un fel de debara sau...cine stie? Poate e o camera de care nimeni nu stia ca exista.
In ciuda mirosului urat, Melisse inainta, parca simtind prezenta cuiva in incapere.
Trecuse de colt. O viperina privea o oglinda la fel ca si camera: plina de panze de paianjen.
Viperina se intoarse imediat, scotandu-si bagheta.
Melisse inmarmuri.

Viperina o privi plictisita pe cercetasa care parea cu cativa ani mai mica decat ea. De ce trebuie sa dau mereu de cercetasi? se intreba ea pe sine. Se gandi ca totusi nu avea nevoie de bagheta din moment ce fata era mai mica decat ea si nici nu avea bagheta scoasa. Isi baga bagheta in buzunar si fara sa spuna un cuvant se intoarse iar spre oglinda dar nu putea sa se vada decat pe ea si pe fata de la cercetasi.
-Poti sa te dai sa ma lasi sa imi vad dorinta cea mai arzatoare? intreba enervata, viperina.
Zambi multumita cand fata se dadu deoparte si astepta cateva secunde pana cand in oglinda nu se mai vedea doar reflectia ei.
-Asta era cea mai mare dorinta... isi zise ea zambind si mai larg.
Se gandise de multe ori ca asta isi dorea cel mai mult si anume sa fie mereu langa cel pe care il iubea.
-Cum te cheama? intreba apoi viperina pe un ton glacial.

Cercetasa incremeni putin. Tonul viperinei fu destul de strict sau mai bine spus...ironic?
- Aaa... medita Melisse. Melisse. Melisse Yvonne Carter. spuse aceasta apoi zambind.
Viperina o privi cu codul ochiului.
Melisse isi facu curaj sa inainteze, privind oglinda. Parea una normala, nu ca s-ar fi uitat prea atent.
Insa uita sa faca oficiile...
- Tu cine esti? intreba cercetasa.
Viperina clipi si raspunse.

-Lily Bellatrix Malfoy raspunse viperina hotarata
Se lasa apoi o tacere apasatoare timp in care cele doua se cercetau din priviri una pe alta. Lily se uita la Yvonne de parca ar fi scanat-o. I se parea foarte cunoscuta si numele, Carter, era numele de familie a unei prietene foarte bune tot de la cercetasi. Eveline nu ii spusese niciodata ca are o sora, sau poate era doar o coincidenta de nume? Prea ciudat era totusi... amandoua la Cercetasi si fie ca vroia sau nu Yvonne semana chiar bine cu Eveline. Se gandi totusi sa o intrebe.
-Esti sora cu Eveline Carter? intreba viperina incruntandu-se putin.
Cand fata ii confirma Lily zambi calduros. Chiar daca avea ceva cu cercetasii, defapt cu toti ceilalti de la celelalte case asta nu insemna ca nu poate sa aiba si prieteni buni. De la fiecare casa isi facuse prieteni in fel de fel de circumstante.
-Ma bucur sa te cunosc, Yvonne, apropo iti pot spune asa? Pentru ca ador numele Yvonne... zise viperina inca zambind.

Melisse se inrosi la intrebarea lui Lily.
- Da...suntem surori. Adica suntem de putin timp, ce-i adevarat. raspunse Mell.
Isi musca buza inferioara.
- Aaa...greu de povestit. continua aceasta zambind. Nu ai idee cum am aflat asta.
Amandoua au ras scurt.
- Si eu ma bucur sa te cunosc si da...imi poti spune Yvonne. Si eu ador numele. ultima propozitie Melisse incepu sa rada. Insa lumea deobicei imi spune Mell sau, putini, Liss. Iti dai seama ca si mai putini imi spun Yvonne.
Tanara adoptase o privire ganditoare.
- Insa da, imi poti spune asa.

Probabil de la stres sau de la oboseala, Mell adopta stilul acela de vorba, cand spune multe cuvinte, cand vorbeste foarte repede.
Lui Melisse nu prea ii placea asta, asa ca incerca sa isi pastreze calmul vocii. In plus, Lily pare chiar foarte de treaba. Ar trebui sa se simta mai confortabil.

Lily se uita ganditoare la Oglinda lui Erised.
-Tu ce vezi cand te uiti in Oglinda lui Erised? intreba viperina la un moment dat, fara sa isi ia ochii de la oglinda.
Yvonne se incrunta putin catre oglinda cand Lily ii puse intrebarea. Paru sa eztie putin , dadu sa spuna ceva, deschise gura dar o inchise la loc si apoi cazu iar pe ganduri. Peste cateva minute, insa, ii raspunse spunand ca probabil s-ar vedea pe ea. Lily zambi dandu-si seama ca Yvonne nu mai descoperise Oglinda inainte, defapt nici Lily dar auzise multe despre ea.
-Oglinda lui Erised nu este una obisnuita si cand te uiti in ea iti arata cea mai arzatoare dorinta pe care o tii ascunsa in sufletul tau. Doar cel mai fericit om din lume se vede doar pe el insusi, spuse Lily.
-Pai, acum vad ca suntem doar noi doua, zise Yvonne incruntandu-se iar.
-Aa da.. zise Lily apoi se dadu din fata oglinzii pentru a o lasa pe Yvonne sa se uite.
-Tu ce vezi? o intreba la un momant dat cercetasa.
-Ma vad alaturi de cel pe care il iubesc, raspunse Lily ridicand din umeri.

Melisse initial vroia sa scoata pe gura un "Oooooo...!" si sa ii ceara detalii despre tip, insa se opri de indata ce isi aduse aminte cu cine vorbea. Lily clar nu era genul de fata cu fusta stramta, a carei minte se afla numai la baieti.
Nici Mell nu era genul acela de fata, asa ca tacu. Doar zambi.

Se incrunta la oglinda. Conturul celor doua fete se transforma in altceva. Era ea, alaturi de intreaga ei familie, sarbatorind Ajunul. Erau acolo mama ei adevarata, tatal ei viu si sora ei mai mare, Serena, pe care nu a intalnit-o niciodata. Langa ea era si Eveline.

Obrajii fetei fura inundati de lacrimi in urmatoarele secunde. Era atat de constienta ca acest tablou al familiei nu va fi niciodata adevarat! Si nici nu a fost vreodata!
Este doar o minciuna!

Timp de cateva secunde Melisse simtea nevoia sa sparga acea oglinda. Insa se abtinu.

Lily privi in gol pret de cateva secunde gandindu-se intens la ceva. Fu trezita la realitate de un un suspin adanc. Lacrimi cristaline se prelingeau pe obrajii cercetasei si Lily regreta imediat ca o intrebase ce vedea in Oglinda si ca o indemna sa se uite. Facu doi pasi spre ea si ii puse mana pe umar incercand sa o consoleze, spunadu-i ca asa era Oglinda lui Erised, aratandu-ti ce iti doresti cel mai mult, chiar daca unele lucruri sunt imposibile.
-E...esti bine? intreba Lily balbaindu-se putin.
Yvonne dadu din cap si isi sterse repede lacrmile. Lily ofta cerandu-si scuze, dar sirul vorbelor ii fu intrerupt de un zgomot infundat de undeva dintr-un colt intunecat al incaperii. Lily tresari si isi lua mana de pe umarul Melissei scotandu-si bagheta din buzunar. Melisse o privi ridicand din sprancene dar viperina ridica din umeri spunand:
-Nu poti sti...
Melisse inca o privea sceptica, dar Lily era convinsa ca va avea nevoie de bagheta. Trase aer in piept dar se ineca atunci cand vazu cine iesise din umbra. Nu putea sa vina el iar si sa ii faca probleme, si totusi...era el.
-Nate, spuse viperina incepand sa tremure.
Nate era singura persoana de care ii era frica, din moment ce le lase aproape moarte pe ea si pe Eveline si pe prietenii lor...

Melisse se uita uimita si putin socata la baiatul care tocmai venise. Nu stia cine e si, pe langa asta, nici macar nu purta uniforma specifica Hogwarts`ului. Era un baiat destul de inalt sau, cel putin, mai inalt decat Melisse. In ciuda faptului ca nu l-a vazut niciodata in viata sa, in sufletul cercetasei se declansase o frica neputincioasa. Putea sa vada frica din ochii viperinei, putea sa distinga magia neagra care il inconjura pe acest Nate.

Isi duse mana dupa ceafa, delicat, in timp ce il privea in ochi. El o privea pe Lily, iar ea pe el. Un zambet malefic aparu pe chipul sau angelic. Cercetasa isi dorea mai mult ca niciodata sa poata Disparea, insa nu primise instruirile necesare pentru asta.

Inspira si expira. Acel moment era cel mai linistit din viata ei. Tot ce se auzea era respiratul Melissei.