Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Impossible dreams

Dragos pasi in camera obscura. Tresari usor cand isi dadu seama ca nu e singur, dar isi reveni rapid cand vazu ochii mari si speriati ai lui Bell.
"-Dragos??" intreba aceasta, respirand usurata.
"-Chiar eu, in persoana" raspunse acesta zambind.
"-Observ ca nici tu nu ai scomn" o tachina baiatul.
"-Cosmaruri" sopti Bell, intorcandu-se spre oglinda.
Ciudat, si el avuse un cosmar nu tocmai placut. Inca isi mai amintea parti din visul oribil, dar alunga repede imaginea oribila ce se intiparise in mintea sa.
"-Observ ca nu esti singura" ii spuse el.
"-Da, ea e Alice de la Astropufi iar ea e Ginny, de la Cercetasi" facu Bell prezentarile.
Cele doua fete il privira timid, se pare ca erau din ani mai mici.
"-Incantat" spuse Dragos, prinvindu-le atent.
"-Si noi" spusera cele doua in cor.
Dragos se aseza in fata oglinzii, lasandu-se in bratele viselor. O imagine blanda ii zambea din oglinda, stand linistita in bratele lui. Fu insa intrerupt de...

De Bell, care se ridica brusc. Suficient! murmura ea, incercand sa nu para prea vizibila dezamagirea din inima ei.
"-Bell??" intreba Alice, alarmata.
"-Nu s'a intamplat nimic" o linisti cercetasa.
"-Sigur, Bellyshor???" intreba si Dragos.
"-Foarte sigur" raspunse fata, intorcandu'se spre fereastra. Deschise geamul care scartai incetisor, si lasa aerul rece al noptii sa'i racoreasca gandurile. Cerul plumburiu decora peisajul cu norii cenusii ce alunecau repede de'a lungul Padurii Interzise. Stelele erau inghetate in timp, stralucind incet. Le lipsea ce era mai important~centrul universului lor, Luna. Brusc, Bell isi aduse aminte de un citat pe care il intalnise in cartea ei preferata: Dacã totul ar pieri ºi n-ar rãmâne decât el, eu aº continua sã exist; iar dacã totul ar rãmâne ºi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaºã lume strãinã mie ºi mi s-ar pãrea cã nu mai fac parte dintr-însa..
In acel moment realiza ca in lume fiecare are nevoie de cineva care sa ii fie alaturi, care sa'i impartaseasca sentimentele si sa fie mereu alaturi. Ca cineva trebuia sa aibe grija de persoana iubita, indiferent de situatie, pentru ca la randul lui va avea parte de protectia si dragostea celuilalt. Un nou val de ganduri ii inundara mintea, amintindu'si toate cele petrecute in ultimele luni la Hogwarts. Timpul ii schimbase pe toti, uni devenisera mai buni alti mai rai..Cert era ca nimeni nu scapase de amprenta dureroasa a schimbarii. Iar acceptarea ei era mai mult o lupta pierduta de la inceput decat un triumf al resemnarii.
In spatele ei, Alice si Anaella se ridicara, in timp ce Dragos se apropie de fereastra..

-Eºti bine? vru Alice sã se asigure.
-Da, Bellyshor, de ce ai fugit aºa? întrebã ºi Dragos.
-Nu e nimic, doar cã mã gândeam cât de norocoasã sunt sã am prieteni aºa ca voi. Oricât de singuraticã aº fi, mereu pot sã vorbesc cu voi.
-Bineînþeles cã poþi conta pe noi! o asigurã Alice.
-Oricând, completã Anaella.
-ªi poþi sã fii sigurã cã eu mereu voi fi aici sã-þi fiu prietenã ºi sã te ajut cu tot ce ai nevoie, întãri Alice afirmaþia fãcutã mai devreme.
-Sau sã-þi oferim un umãr pe care sã plângi, zise ºi Dragos.
-Sau sã împãrtãºeºti momentele fericite, încheie Alice.
Bell se uita acum la cei trei prieteni pe care ºtia cã putea conta.

"-Stiti, mi'e foarte dor de bunicul meu" sopti in cele din urma cercetasa.
"-Te credem" murmura Anaella, apropiindu'se si imbratisand'o.
"-Bellysor, bunicul tau nu ar vrea sa fi trista din cauza lui" spuse Dragos, iar Bell isi ridica privirile spre el.
"-Mi'am adus aminte de verisoara mea cand tu ai pomenit de bunicul tau" spuse Alice, privind in oglinda lui Erised.
Bell se intoarse in fata oglinzii si o cuprinse de dupa umeri pe astropufa, ignorand imaginea batranului ce zambea de dincolo de sticla fumurie.
"-Va fi bine" ii murmura ea.
"-Stiu" sopti Alice, si doua lacrimi cazura pe podeaua prafuita.
Dragos se intoarse spre Bell, intreband'o din priviri daca se simte bine. Ii confirma cu o miscare scurta din cap, in timp ce Anaella se uita pe geam.
Fata pleca din fata oglinzii, chipul zambitor al bunicului amintindu'i ca eternitatea in care intra cei dusi de pe lume, e viata fara margini, iubire fara sfarsit si fericire deplina..