Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ DUST

Chiar imi place. Te rog nu renunta.... pentru...toate fetiscanele de pe forum? Nu vrei sa ne vezi la vreun razboi!

Lizzie ..vezi ca in seara asta trebuie sa il pui
Sau cel putin , asa sper

Fac tot posibilul sa il termin in seara asta.
Pornesc eu un razboi impotriva mamei :-W

EDIT - E 23:55 si n'am chef de somn. Trebuie sa fac chestia asta doar pentru ca, cum v'am si zis, e mort din punctul de vedere si al comentariilor. Dar o fac doar pentru Bell am mare si Bell a mica Si pentru toti care au ajuns pe aici din intamplare
PS. Nu va speriati de dimensiuni, dar chiar aveam chef de compus azi


###
"De ce a fugit?"
O noua voce straina mi'a tulburat gandurile. Nu, trebuia sa stau nemiscat cu speranta ca nu m'or auzi.
###

"...cobor imediat!... Si eu! Pa..."

###
"S'a intamplat deja!"
###

Tic-tac... Tic-tac... Tic-tac...

###
"Cum adica s'a intamplat?! S'a...?"
"Da, nenorocitilor! Noaptea trecuta... seful a facut'o... Nu stiu ce are de gand cu baiatul! Mi'a stricat toate planurile!"
Un marait puternic a strapuns tacerea.
"Sunteti sigur ca seful a fost?"
###

"Ai venit..."

###
Un oftat prelung m'a facut sa'mi... Bine ca holul acesta avea cam doi kilometri si...
"Nu stiu... posibil sa stie ceva... E singurul care a fost... de liderul nostru... Nu, gata! Trebuie sa aflu ce! Sa mergem!..."
###

"...Alice! Hei, Alice, trezeste'te!"
Am deschis brusc ochii. Lumina difuza - foarte diferita de... - mi'a orbit ochii. In fata mea, Lydia se holba la mine.
"Cand aveai sa te trezesti? Oh, Doamne! Crezusem ca plecasesi cu Anne si Josh. Bine ca am trecut pe aici ca sa dau de tine. Grabeste'te! In douazeci de minute trebuie sa fii la scoala!"
"Ce?!"
Imediat am sarit din pat si am intrat in baie. In cinci minute terminasem si cu toaleta de dimineata si cu imbracatul. Bine ca gasisem ghiozdanul facut, desi nu'mi aminteam cand facusem asta.
Aveam de gand sa sar peste micul-dejun.
Chiar inainte sa deschid usa de la intrare, am auzit'o pe matusa mea.
"Fii atenta, daca intarzii, iti modific eu absenta. Azi cred ca am ore la clasa voastra."
Am deschis usa.
"Multumesc mult! Pa!"
"Si nu te grabii. A nins!"
Am inchis brusc usa in urma mea.
"Nu!" aproape am tipat eu. Cum aveam de gand sa mai ajung la prima ora asa?
Am pasit cu grija pe stratul pufos de nea de pe aleea inghetata. Nu trebuia sa alunec. Ar fi fost un dezastru daca as fi facut'o.
Imedait mi'au revenit in mintea mea aiurita imaginile de neinteles si replicile Lydiei. Josh. Prietenul.
Oricum, Anne ma lasase balta pe o asemenea vreme. Avea sa'mi dea o explicatie.
In acel moment, imi venise ideea sa'mi amintesc ce lectie aveam pentru azi si brusc mi'am dat seama ca uiatsem totul. Totul de ieri. Capul meu era gol la propriu... Cand incercam sa ma gandesc la un anumit lucru, care stiam ca se intamplase, ma izbeam de un perete de intuneric.
Oh... si vocile acelea... erau... tulburatoare... Nu. Nu trebuia sa le las sa ma asupreasca. Aveam propria viata. Si era reala.
Oare amintirile mele erau afectate de acel nou subconstient al meu? Sau erau inlocuite? Nu, inlocuite nu puteau fi. Daca ar fi fost inlocuite, atunci ar fi trebuit sa stiu ce sunt sau cel putin cand as fi inchis ochii, sa'mi apara din instinct in minte. Dar nu! Si nu! Si aceasta parte disparuse din gandul meu. Da... nici ele nu mai erau acolo unde trebuiau sa fie!
Deodata, mi'am dat si eu seama ca ma aflam pe coridor! Pe coridor?! Dar cum? Cand? Si de ce respiram greu? Oh... altceva ciudat - nu incepusera orele.
Suta la suta era straniu. Doar nu aveam puteri ascunse.
M'am strecurat printre noii colegi pe usa cu numarul 27. Observand bancile, am inghetat. Unde era locul meu? Totodata, am vazut pe cineva care s'a ridicat de la locul ei - presupun - indreptandu'se spre iesire... Sau nu. Acum era in fata mea! Dar... cine era? Ea statea acolo... parca putin plictisita. Eu, bineinteles, ma holbam.
"Nu ai venit ieri." m'am trezit eu ca aud deodata. Am ramas perplexa. "Se pare ca nu esti atat de treaba precum te'a laudat Hane la pranz."
Stop, stop, stop! CUM?
"De azi nu mai stai cu mine in banca."
Mai intai, cine era Hane. Pff... Hanelore... Da. Sigur. Hannah. Ok... Ea... spusese lucruri frumoase despre mine. Wow. Trebuia sa'mi cer scuze pentru ceva de ma simteam asa dintr'o data?
Si partea a doua. Cea mai mare problema. Nici macar nu stiu cine, unde si de ce ma invitasera. Problema asta facea parte din pierderea amintirilor, cred. Forks chiar lucra impotriva psihicului meu.



Acum ce parere aveti?!
E urat, da stiu. Si propozitiile nu se prea leaga. Si am sentimentul acela ca unele lucruri nu sunt explicate cum trebuie, sau cel putin ar fi trebuit sa accentuez faptul ca Alice nu'si aminteste niste lucruri si ar fi trebuit sa stau mai mult asupra acestor neclaritati ale ei.
Ma astept la ce'i mai rau

Cum sa fie urat ?
Cum sa te astepti la ce'i mai rau ?
Lizzie iti ador ficul
Si felul tau de a scrie
Daca mai spui asta te bat

Auzi ... cine e Bell a mica si Bell a mare ?

Lizzie, te bat
e superb
cum sa fie urat??

vrem next'ul

deci da te mai subestimezi atat, vein la tine si te bat
e foarte frumos
bravo!!
si acum stii ce urmeaza:NEXT!

Mersi

Uite capitolul doi. Am pus putina ordine pe aici.

Intotdeauna a lipsit o 'ea'!

Mi'am tarat picioarele pana in ultima banca care era goala pe dea'ntregul. Mi'am aruncat fara niciun chef ghizdanul pe scaunul vecin si m'am pus jos.
"Bravo, Ally! Pe asta tot o meritai." mi'am soptit plictisita. "La naiba... ma arunc si de pe Statuia Libertatii si tot n'as sti ce se intampla..."
Am aruncat o privire neinteresata prin clasa. Doi vorbeau ca intre baieti, unul fiind asezat pe pervazul de la fereastra. Intr'un alt colt al incaperii, mai mult de jumatate de clasa discutau despre ceva aparent comic. Restul erau risprinjiti pe la locurile lor sau pe coridor. De exemplu, ca fetele din fata mea care vorbeau in sopta. Sopta pentru ele caci eu tot le auzeam.
"Am vizitat'o la spital. Are rani grave. Si'a rupt mana stanga si piciorul drept. Doctorii au spus ca starea ei nu e grava, dar va ramane in spital aproape doua luni." spunea una dintre ele.
"Oh, Doamne! Si mama ei e inca in stare de soc. Nici pe ea nu au externat'o... Hei... aaa... buna..."
Am tresarit. Nu'mi dadusem seama ca aproape ma aplecasem peste banca sa aud totul, iar bruneta ma observase. Pff... care dintre noi se simtea mai penibil?!
"Buna!" am zis eu intr'un final. "Ma scuzati... dar mi'a cazut creionul..."
Ce scuza idioata gasisem si eu pe moment!
Una dintre ele... adica cealalta, isi daduse ochii peste cap.
"In fine... nu conteaza." am dat sa ma retrag eu, revenind la forma initiala pe scaun.
"Hei, Alice! Cate pagini are eseul tau?"
Am ramas perplexa. 'Alice...' Nmele meu. Si... Cum?!
"Eseu!"
Mi'am deschis imediat ghizdanul incercand sa caut ceva. Poate niste foi. Oh, da. Chiar am gasit asaceva in cartea uriasa de romana... sau istorie, ce era.
Le'am scos pe toate...
"Una, doua, trei, patru, cinci!"
WOW! Cand scrisesem eu asaceva?! Am aruncat o privire incurcata celor doua din fata mea. Aveau ochii scosi din orbita!
Am rasuflat, totusi, usurata. Oricat de nebuna puteam fi, macar respectam un tipar adevarat din viata mea. Cu sau fara voia mea! Cu sau fara amintirile mele! Cu sau fara stiinta mea!
Deodata, am auzit o usa trantita. M’am uitat in fata si am vazut o persoana matura, necunoscuta si totusi foarte cunoscuta. Profesoara! Purta o fusta mai jos de genunchi, gri si o blluza de aceeasi culoare, dar cu un alt tipar. I se potriveau perfect.
In acest timp, cand ea se asezase la catedra, toti ceilalti se aflau deja la locurile lor.
“Va rog frumos, in timp ce va adun eseurile, ganditi’va care dintre voi va dori pe parcursul lipsei totale a colegii voastre, sa o ajute cu lectiile si cu temele.”
Imediat s’a ridicat si a pornit printre banci. Am observat cu stupoare ca nimeni nu se oferea. Nu am fost singura.
“Nimeni, deci? Nici macar propria’I colega de banca?”
Am inspirit nervoasa cand a venit randul meu sa’I inmanez tampenia aia de lucrare. A trecut mai departe.
“Alice, nu?! Ai vrea sa te oferi tu?”
Am deschis ochii larg.
“Eu?” m’am balbait incet.
“Da, bineinteles. Esti colega ei.” Si cand a zis asta a aruncat o privire spre locul gol de langa mine.
La naiba! Imi uram creierul!
Profesoara inca ma privea.
Am oftat incet un ‘bine’ scurt.
“Ma bucur!”
Deci, devenea din ce in ce mai aiurea. Parca trebuia sa joc rolul altei personae in viata asta. Nu al meu! Oricum, era un rol pe care nu’l citisem niciodata, dar pe care il stiam foarte bine. Sau poate era ceva scris pe moment care depindea foarte mult de istoria ultimelor zile. Cineva imi controla viata... si se pricepea cel mai bine... Ratiunea mea nu mai exista!

Pareri, please!
Am invatat de la Bell a mare - Bellatrix, tu esti Bell a mica - sa va tin in suspans. Ce frumos e! Mai ales ultimele fraze...
Si va mai rog ceva... spuneti'mi si mie la ce v'ati gandit camd ati citit fragmentele trecute... cu toate chestiile acelea stranii?!

EDIT - Nu am chef sa'l recitesc a doua oara... deci daca am greseli de ortografie, ajutati'ma si voi

prima

foarte tare

ma bucur ca ai invatat chestia asta de la mine [love u ]

cand vine next'ul??

Next'ul... Doamne, Bell
Sa zicem ca daca nu intru saptamana asta pe DM il pun azi si apoi veti astepta pana vineri

wow, ce tare
foarte frumos capitolul
cand vine nextul?