Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ echo

Pielea ii era arsa, iar mana parea sa apartina unui cadavru ce intrase in putrefactie. Se uita la propriul brat si nu-i venea sa creada ca-i apartine. Ar fi vrut sa fuga undeva, sa nu mai vada acea ororare, dar n-avea unde pentru ca ea era oroarea ce avea s-o urmeze oriunde s-ar fi dus.

'O sa fie bine?' il intreba pe ingrijitor cu vocea sfarsita.

Fusese condusa in acel salon de catre o fata din anul VII a carui par stralucea saten sub lumina lumanarilor, iar ochii ii sclipeau negri. Fata avusese grija de ea vreo zece minute, timp in care ii bandajease mana si ii curatase arsurile, dar apoi aparu un baiat cu parul saten spre blond ce o anunta pe fata ca era timpul sa iasa din tura.

'O sa te vindeci in noaptea asta. As vrea, insa, sa-ti petreci noaptea aici pentru ca ca am grija ca nu vei dormi pe mana vatamata' spuse baiatul zambi si ii intinse o sticluta cu un lichid argintiu in ea. Ii zisese ca trebuiaa sa ia o inghititura cand se culca si avea sa doarma un somn linistit tot restul noptii.
Ii multumi sfioasa si o puse la capataiul sau pe noptiera. N-avea de gand sa adoarma chiar in acea secunda pentru ca avea atat de multe idei pe care trebuia sa si le puna in oridine si la care nu putea renunta. I se parea nejustificat gandul de a le amana pentru ca ele pareau a fi cruciale. Trebuia sa afle cu orice pret de ce cineva ar gazdui un dragon in Padurea Interzisa si, in plus, nu era inca sigura daca siluetele pe care le vazuse erau reale. Cele doua fete din amintirea sa pareau mai aproape de ea ca niciodata, dar nu stia daca le vazuse in care si oase cu cateva ore mai devreme. Avea neaparata nevoie sa afle raspunsurile la acele intrebari pentru ca altfel ar fi innebunit de tot.

'Acum eu am sa plec. Sa nu uiti sa-ti iei medicamentul' spuse ingrijitorul parasind camera.
Viperina ii facu cu mana usor si se intoarse pe partea opusa a patului cand usa se inchise. Se uita pierduta in jurul sau si vazu ca era singura pacienta din acea seara. Ii placea singuratatea, dar in acelasi timp ii placea sa fie inconjurata de oameni. Oameni care tineau la ea si n-aveau de gand s-o abandoneze pentru nimic.

'Inca nu te-ai invatat minte?' auzi o voce cunoscuta ce o trezi din visare.
Zambi cand vazu chipul lui Alexander si se ridica usor in pat, lipindu-si spatele de cadranul acestuia. Isi stranse cearceaful la piept si se uita suspicioasa la geamul deschis de deasupra patului din fata sa. Se facea frig, mai frig ca niciodata, dar mana sa inca ii era lipsita de simturi.

'Nu cred ca o voi face vreodata' raspunse ascunzandu-si fata intre cearceafuri. Isi imbratisa genunchii si il privi pe baiat printre suvitele de par blond ce-i acopereau chipul. 'Si nici tu' adauga surazand.
Nu obisnuia sa fie prietenoasa sau placuta, dar Alexander era un caz mai special. Il cunostea de destul de mult timp, iar ea avea un obicei in a nu-si uita prietenii vechi. El si Serena erau unele dintre putinele persoane pe care le mai suporta.
'Ce faci aici? De unde stiai unde sunt?' intreba agitata intr-un ritm alert, nelasandu-i timp baiatului sa raspunda.

Tresari speriata cand auzi ca se vorbea de dansa in camera de zi a viperinilor. Nu-i venea sa creada cat de repede circulau vestile in acel castel. De abia daca fugise din padure cu vreo ora in urma, iar in momentul de fata toata lumea stia despre acel incident. Spera, insa, din tot sufletul ca nu aveau s-o pedepseasca pentru fapta sa. Nu-si dorea sa mai petreaca si alte ore in detentia, iar ideea de a le fi scazute puncte viperinilor nu-i suradea deloc.

'Sper sa nu afle niciun profesor' zise ea ingrjorata si se stranse si mai tare intre cearceafuri.

Era mica de inaltime, dar obisnuia sa se faca si mai mica atunci cand lucrurile nu mergeau bine. Ii placea sa-si stranga genunchii la piept sau sa se imbratiseze singura pentru ca stia ca ea era unica persoana in care se putea increde si care avea sa-i fie alaturi pana la ultima lupta.

'Saisprezece ani nu este o varsta prea marinimoasa. Va dura ceva timp pana cand imi vor veni mintile la cap' ofta blestemandu-si in gand varsta nesuferita pe care o avea.

'Tu ce-ai mai facut?' il intreba privindu-l in ochi si se dadu putin mai aproape de noptiera pentru a-i face loc lui Alex. I se parea incomoda pozitia in care statea baiatul si nu vroia sa-l lase sa se chinuie pe marginea patului.
Un mic zambet ii parasi din nou buzele si isi aranja la loc suvitele pe care viperinul i le ciufulise. Ii placea prezenta sa glumeata si bine dispusa. Avea nevoie de oameni fericiti si placuti in acel moment.

Ramase impietrita cand auzi cuvantul sora. Nu stiuse niciodata ca Alex avea o sora, iar vestea existentei acelei fiinte o socase. Isi inchise pleoapele strans si apoi le deschise si il privi pe viperin. Se apropie de el si-l imbratisa cu mana sa sanatoasa.

'Cine e? Cum o cheama? Cum de aflu de ea tocmai acum?' intreba ea in stilul sau carcateristic inca imbratisandu-l pe viperin.
Vroia sa-i arate ca avea sa-i fie mereu aproape si ca nu-i purta pica pentru ceea ce facuse. Cand aflase ca baiatul plecase ii fusese destul de greu, dar se impacase cu ideea si invatase sa-l ierte.

'Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. M-am descurcat si singura si sunt fericita sa vad ca si tu ai facut la fel' ii spuse departandu-se usor de el si intorcandu-se la locul sau. Stia ca orice ar fi zis nu l-ar fi convins pe baiat, dar se simtea datoare sa incerce. Nu vroia sa-l vada avand remuscari pentru ca nu avea niciun motiv. Facuse ceea ce crezuse de cuviinta.

'Nu-i nicio problema' raspunse uitandu-se imprejur la salonul gol. Nu obisnuia sa fumeze, dar nu o deranja cand cineva o facea. Era experimentata cu mult mai multe subsante si nu se putea plange din cauza unei tigari de tutun amarate.

Ramase in pat si isi lasa mana intinsa pe langa dansa. Incepuse s-o simta din ce in ce mai bine, iar pielea o ardea atat de tare incat ii dadea impresia ca se dizolva o data cu carnea de pe oase. Indura durerea fara sa cracneasca de cele mai multe ori si in compania anumitor persoane, dar alte ori pur si simplu rabufnea in lacrimi. Nu vroia, insa, sa-i arate lui Alex ca era slaba. Vroia sa fie putrenica si sa-i demonstreze ca nimic nu s-ar fi schimbat daca el i-ar fi fost alaturi.

'De ce te-ai intors?' intreba pe un ton sfarsit si se liungi la loc in pat.
Isi miji ochii la sticluta ce statea pe noptiera si pentru cateva momente avu tendinta de a o lua de acolo. Stia ca substanta argintie actiona ca un somnifer, dar simtea nevoia sa doarma si sa uite. Insa, nu se simtea in stare sa termine discutia cu Alex in acel moment. Ii fusese dor de el si inca nu-si putea crede ochilor cat de mult se schimbase. Stia si ea ca nu mai era aceeasi, dar schimbarea lui era naucitoare. Se decisese intr-un sfarsit sa nu ia substanta, dar ramase culcata pe asternuturi si acunsa sub o patura.