Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Cafenea

« Previous 1 … 14 15 16 17 18 22 Next »

/ Egipt.. Si alte chestii ciudate..

Cleopatra

Cleopatra s-a nãscut în anul 69 î.Hr.. Fiicã a regelui Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra avea mai mulþi fraþi (printre care sunt urmaºii la tron Ptolemeu al XIII-lea ºi Ptolemeu al XIV-lea, precum ºi Arsinoe). Dupã ce Ptolemeu al XII-lea moare ucis (dealtfel toþi cei din neamul Cleopatrei au murit asasinaþi, adeseori prin otrãvire), Cleopatra urcã pe tron. În acelaºi timp, fratele ei a devenit regele Ptolemeu al XIII-lea, domnind alãturi de ea în Egipt sub titlul oficial de soþ al Cleopatrei. Cleopatra ºi Ptolemeu au fost membri ai dinastiei macedonene care a guvernat Egiptul de la moartea lui Alexandru cel Mare (în 323 î.Hr.). Deºi Cleopatra nu avea sânge egiptean, ea a fost singura din casa ei care a învãþat limba egipteanã. Pentru a-ºi spori influenþa asupra poporului egiptean, a fost proclamatã fiica lui Ra, zeul soarelui la egipteni. La scurt timp, Cleopatra a avut neînþelegeri atât cu fratele cât ºi cu sora sa, Arsinoe, care au dus în anul 48 î.Hr. la un rãzboi civil.

Cleopatra a fost consideratã dintotdeauna drept cea mai frumoasã femeie din lume. "Dacã nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faþa lumii ar fi fost alta", spunea Blaise Pascal despre regina Egiptului. Pascal credea cã femeile cu nasul lung sunt mai atrãgãtoare ºi cã poate acest amãnunt i-ar fi atras pe Cezar ºi pe Marc Antoniu. În realitate, nu se ºtie cum arãta nasul Cleopatrei. În limba greacã, "Cleopatra" semnificã "gloria tatãlui", însã numele se pare cã nu a fost bine ales deoarece "preferata tatãlui" în familia reginei era Arsinoe, sora cea micã. Cleopatra nu purta bijuterii. Vorbea ºapte limbi, beneficiind corespunzãtor originii de o educaþie aleasã.
La vremea aceea, Roma, cea mai mare dintre puterile vestice, era de asemenea zguduitã de un rãzboi civil. Chiar în momentul în care Cleopatra se pregãtea sã-ºi atace fratele cu o imensã armatã formatã din arabi, rãzboiul civil roman a ajuns ºi în Egipt. Cneus Pompeius Magnus, înfrânt de Iulius Cezar în Grecia, a fugit în Egipt cãutând adãpost, însã a fost în 47 î.Hr. ucis de agenþii lui Ptolemeu al XIII-lea. Iulius Cezar a ajuns la scurt timp în Alexandria ºi, dupã ce a descoperit moartea duºmanului sãu, a decis sã restabileascã ordinea in Egipt. Începând cu secolul precedent, Roma exercitase un control din ce în ce mai mare asupra bogatului regat egiptean, astfel încât Cleopatra a cãutat sã-ºi atingã scopurile politice intrând în graþiile lui Iulius Cezar. Ea s-a dus la palatul regal din Alexandria ºi se spune cã i-a fost dusã lui Iulius Cezar înfãºuratã într-un covor, care i-a fost oferit cadou. Cleopatra, o femeie nu prea frumoasã dar totuºi seducãtoare, a atras atenþia puternicului lider roman, acesta fiind de acord sã participe la rãzboiul civil egiptean de partea ei. Cleopatra ieºi învingãtoare din acest conflict ºi rãmase la domnie alãturi de un alt frate de-al sau, Ptolemeu al XIV-lea. Arsinoe, care fusese aliata lui Ptolemeu al XIII-lea în luptã, a fost luatã la Roma de Iulius Cezar, apoi dusã într-un templu, unde trãi pânã în anul 41 î.Hr., când avea sã fie executatã din ordinul lui Marc Antoniu.
În iunie 47 î.Hr. Cleopatra a avut un fiu, despre care a pretins cã este al lui Iulius Cezar ºi pe care l-a botezat "Cezarion" ("micul Cezar"). La întoarcerea lui triumfalã la Roma, Iulius Cezar a fost întâmpinat de Cleopatra ºi Cezarion. Sub auspiciile negocierii unui tratat cu Roma, Cleopatra a locuit într-o vilã deþinutã de Iulius Cezar, situatã în afara capitalei. Dupã ce Iulius Cezar a fost asasinat în martie 44 î.Hr., Cleopatra s-a întors în Egipt. La scurt timp dupã întoarcerea Cleopatrei, Ptolemeu al XIV-lea a murit, probabil otravit de sora sa. Regina ºi-a adus fiul la domnie alãturi de ea, sub numele de Ptolemeu Cezarion al Egiptului (Ptolemeu al XV-lea Caesar).

sper k nu v-am plictisit

Am mai gasit cate ceva interesant, de data aceasta, bazat doar pe un subiect, putin cam banal si simplu, da, dar interesant in cateva privinte. :>

~ Ochi ~

Ca organ de percepere a luminii, culorilor si imaginilor, ochiul a devenit unul din cele mai importante simboluri in Tara de la Nil. El apare deosebit de des ca amuleta sub forma ochiului Uzat.
In textele piramidelor (1266) se vorbeste de doi ''ochi rai'', care pecetluiesc incuietoarea usii. Si egiptenii aveau cunostinta despre razele si stralucirea, scanteierea si vapaia ochilor, asa incat acestia erau folositi ca semne de dominatie si ca simbol al focului.
Sarpele Uraeus trecea drept ochiul care scuipa foc al zeului soarelui. Soarele si Luna erau ochii zeului Horus, despre care se spune: ''Cand el deschide ochii, umple tot universul cu lumina, dar cand ii inchide, apare intunericul.'' Hieroglifa lui este un ochi deasupra lacasului. O podoaba frecventa folosita pana in timpul dinastiei a 18-a pe peretele exterior stang al sarcofagului reprezinta o pereche de ochi; aceasta trebuie sa-l ajute pe cel mort sa strabata cerul. Spre sfarsitul Regatului Nou, el apare pe sarcofagele mumiilor (si in zona pieptului sau a picioarelor), dar acum mai mult cu semnificatia de amuleta, ca ochii lui Horus daruiti celui mort.
Unii cercetatori vor sa derive reprezentarile egiptene ale ochiului din ochiul soimului (al zeului-soim Horus). O lucrare mai noua, face insa, trimitere la ochiul de taur, a carui delimitare prin osul nazal si partea inferioara a pleoapei era trasata cu fard negru si verde. Legatura dintre pleoapa verde si globul ocular alb simbolizeaza, intr-adevar, unirea coroanei verzi (sau rosii) a Egiptului de Jos cu coroana alba a Egiptului de Sus.

~ Ochiul lui Horus ~

EDIT: Nu sunt prea de acord cu imaginea.. Multe articole spun ca ochiul lui Horus, reprezentat mai sus, este de fapt ochiul lui Lucifer, pentru ca acela se reprezenta in varful piramidelor. Acesta ii reprezenta de fapt, pe Iluminati, care erau un grup ce il slujeau pe Lucifer. Dar.. Horus/Ra a fost Lucifer, in Egipt? E absurd, desi sunt mai multe asemanari..

Potrivit reprezentarii mitice, soarele si luna sunt ochii zeului Horus. Prin ochiul lui Horus (la singular) se intelege, in special, luna, desi deosebirea de ochiul lui Ra, adica soarele, nu este mai putin clara. Ochiul lui Horus lupta impotriva dusmanilor luminii cerului si este desemnat ca foc. In Cartea mortilor (capitolul 42) se spune: ''Ochiul lui Horus aduce viata vesnica; si el ne apara chiar si atunci cand se inchide.''
Mitul povesteste despre ochiul pierdut in lupta impotriva lui Sethsi regasit apoi (ochiul lunii) pe care Horus l-a oferit tatalui sau, Osiris, conducandu-l astfel, spre o noua viata. De aceea oferirea ochiului lui Horus trecea in Egipt drept imaginea primordiala a oricarui act de jertfa. Incepand din Regatul Nou, zeul lotusului, Nefertem, este reprezentat deseori cu ochiul lui Horus in mana - aluzie simbolica la darurile de jertfa, care constau, mai ales, din mancare si bautura, din care cauza Nefertem se numea si ''stapanul mancarurilor''.

~ Ochiul Lunii ~

Din cele mai vechi timpuri luna era considerata ochiul stang al cerului, si in epoca istorica, era denumita ochiul lui Horus. Cresterea si scaderea lunii ar fi prilejuit lupta mitica dintre Horus si Seth, reprezentantii luminii si intunericului. In cele din urma, Seth reuseste sa rapeasca si sa inghita ochiul lui Horus (=descresterea lunii). Dar, cu ajutorului altor zei, Horus ii dusmanului ochiul; dupa o versiune, acesta ar fi fost scos din burta lui Seth. Se mai povesteste ca ochiul lunii s-a scufundat in apele oceanului cerului si a fost prins ontr-o plasa de Thot si zeul aerului, Su. Mitul despre ochiul lunii denota numeroase puncte de tangenta cu cel al ochiului soarelui.

~ Ochiul Uzat ~

Ochiul Lunii, revenit, dupa ce a fost rapit de Seth, a fost vindecat de Thot si acum se numea ''vindecatorul''. El este simbolul puterii zeului luminii si, de aceea, reprezinta o amuleta indragita.
Exista ochi Uzat, care sunt prevazuti cu un brat si poarta funda vietii sau batul pe papitus (simbolul ''prosperitatii''). Ochiul Uzat servea ca mijloc de protectie impotriva privitii rele.
De la sfarsitul Regatului Vechi, o pereche de ochi Uzat sunt plasati in nisele usilor de la morminte; o importanta apotropeica au si pe sarcofagele Regatului Nou.
Diferitele parti ale ochiului Uzat corespund anumitor numere fractionare, care, impreuna, dau 63/64. O saizecisipatruzecime l-a facut pe Thot, chipurile, sa dispara.

~ Ochiul Soarelui ~

Soarele era considerat ochiul drept al zeului cerului, care, potrivit unei vechi reprezentari normale, era perceput ca un soim plutind desupra pamantului. Astfel, soarele a fost, mai intai, ochiul drept al zeului-soim Horus, dar curand a devenit ''ochiul lui Ra''. Ochiul soarelui nu este o parte din corpul lui Ra, ci poate aparea ca o esenta de sina statatoare.
Exista mituri dupa care ochiul se indeparteaza de Ra, fie la o porunca (de pilda, pentru nimicirea dusmanilor), fie din furie chiar impotriva lui Ra. O imbinare a celor doua motive ale indepartarii se face intr-o povestire, dupa care ochiul soarelui, care si-a indeplinit misiunea, se intoarce la Ra si constatam ca in locul lui era un alt ochi, care crescuse intre timp.
Soarele a impacat ochiul soarelui, punandu-l pe frunte ca Uraeus. Potrivit unui text din piramide (705) discul soarelui este ochiul soarelui asezat intre coarnele lui Hathor.

Ramses al3-lea,




Aproximativ in anul 1290 i.C. are loc incoronarea lui Ramses al II-lea, asupra a carui fata razele soarelui cad in fiecare an, in templul Abu Simbel. Ramesses II (cunoscut si sub numele de Ramesses cel Mare si ulterior anglicizat, Ramses si Rameses) a fost un faraon egiptean.

El a trait intre 1314 i.C si 1224 i.C. si a domnit intre 1290 i.C. si 1224 i.C. Ramesses a condus Egiptul in total 66 de ani, devenind faraon la varsta de 24 de ani si a murit in al 90-lea sau an de viata. Scriitori din Grecia Antica (cum ar fi Herodot) au atribuit realizarile sale personajului semi-mitologic Sesostris. A fost al treilea rege al dinastiei a 19-a si fiul lui Seti I si a reginei Tuya. Cea mai importanta sotie a sa a fost Nefertari, dar a mai avut si alte sotii printre care Isisnofret si Maetnefrure, Printesa de Hatti. Scriitorul Terrence Gray a afirmat in 1923 ca Ramesses al II-lea a avut nu mai putin de 200 de fii si 200 de fiice; cercetatorii din prezent, insa, considera ca fiii si fiicele sale, desi numerosi, au fost mult mai putini la numar.

Dintre copiii sai pot fi amintiti Bintah (Bintanath) (printesa si sotia tatalui ei), Setakht (Sethnakhte), Faraonul Merneptah (care i-a succedat) si printul Kha'emweset. Ramesses a facut cateva expeditii spre nord, in taramurile din Estul Mediteranei (unde sunt localizate in epoca moderna Israelul, Palestina, Liban si Siria). In Batalia de la Quadesh in al patrulea an al domniei sale (1285 i.C.), fortele egiptene conduse de Ramesses al II-lea au infruntat fortele armate ale lui Muwatallis, regele hittitilor.

In decursul urmatorilor ani, nici una dintre puteri nu a reusit sa o infranga pe cealalta, astfel ca in al 21-lea an al domniei sale (1269 i.C.), Ramesses a incheiat un tratat cu Hattusilis al III-lea, fiind vorba de cel mai vechi tratat de pace cunoscut si care a supravietuit pana astazi, despre care se considera ca a fost incheiat in anul 1271 i.C. Ramesses a purtat de asemenea campanii in sudul primei cascade din Nubia. El a construit numeroase monumente impresionante si a avut parte de mai multe statui care il reprezinta, decat oricare alt faraon egiptean: intr-adevar, Ramesses le-a dat mult de lucru mestesugarilor care locuiau in Deir el Medina.

Cel mai tarziu in vremea lui Eusebiu de Caesarea, a fost identificat ca fiind faraonul caruia personajul biblic Moise se crede ca i-a cerut ca poporul sau sa fie eliberat din sclavie. Mumia lui a fost descoperita la Deir al-Bahari in 1881 si plasata in Muzeul Egiptean din Cairo cinci ani mai tarziu, unde este inca expusa cu mandrie de poporul egiptean. Succesorul sau a fost fiul lui, Merneptah.

Foarte interesant, Ginny B.
Am citit si eu cate ceva despre Ramses..

Fetelor
Imi place foarte mult ce ati scris
E foarte interesant

Thanks Bellatrix, poate mai scriu cateva ceva in seara asta..

><

Ok
O sa astept pana scrii

Amenhotep al III-lea ( sau Amenofis al III-lea) este al 9-lea faraon al Dinastiei a XVIII-a ( a fost suveranul Egiptului între 1391-1353 î. Hr./sau 1388- 1350 îHr.). Numele sãu în limba egipteanã anticã este echivalentul lui " Amon este mulþumit".
Urmaº al lui Tuthmes al IV-lea, provine din legãtura acestuia cu o soþie de rang inferior , numitã Mutemwia. Soþia - consoartã a lui Amenhotep al III-lea ( Tiye ) i-a dãruit acestuia cel puþin 2 fii:

• Tuthmes ( " Fiul lui Thot" ), prinþ moºtenitor care a avut funcþia de preot al lui Ptah în oraºul Memphis . A murit înaintea tatãlui sãu. Dupã unele interpretãri este asociat cu Moise a cãrui descriere în Faptele Apostolilor indicã educaþia sa exhaustivã în ºtiinþele egiptenilor, aºa cum ar fi primit-o un preot al lui Ptah.
  

• Akhenaton sau Amenhotep al IV-lea, al doilea fiu ºi succesorul tatãlui sãu. Acest faraon celebru pentru cultul monoteist introdus în timpul domniei sale a mutat capitala într-un oraº ( Amarna sau Akhetaton ) dedicat zeului suprem Aton. A avut-o drept reginã - consoartã pe nu mai puþin faimoasa Nefertiti.
  

• Smenkhkare, personaj misterios al Egiptologiei, a urmat la domnie lui Akhenaton ,dar doar pentru o perioadã scurtã, de pânã la un an. Posibil sã fie un Faraon-femeie.
  

În afara acestora, cuplul regal a mai avut ºi 4 fiice, douã dintre ele fiind ridicate la rangul de reginã-consoartã în ultimii ani de domnie ( noþiunea de incest nu se aplica faraonului, a cãrui datorie era de a pãstra pur sângele regal).
[modificã] Viaþa


Domnia acestui faraon este îndelungatã, de cca 38 de ani ºi a fost într-o epocã liniºtitã ºi prosperã, Imperiul Egiptean întinzându-se din Nubia pânã în Siria de astãzi. S-a urcat pe tron la o vârstã fragedã ºi a fost probabil sub regenþã o perioadã de timp. Era cãsãtorit cu regina-consoartã Tiye la 2 ani de la urcarea pe tron. Tiye i-a supravieþuit încã 12 ani, pãstrându-ºi influenþa ºi asupra urmaºului sãu Akhenaton.
Nu se cunoaºte decât o singurã expediþie militarã din timpul sãu, de pacificare a Nubiei ( în nordul Sudanului actual ), conform cu cele 3 stele sãpate în piatrã descoperite lângã Insula Sai ºi lângã Assuan. Numeroºii scarabei-comemorativi ( statui inscripþionate cu texte de proslãvire a suveranului) excavaþi de-a lungul fostului sãu imperiu atestã statutul de zeu al faraonului prin numãrul imens de lei vânaþi de acesta sau prin faptul cã una dintre viitoarele membre ale haremului sãu soseºte însoþitã de alte 317 femei etc.
Prestigiul Egiptului a atins cote înalte sub domnia sa, aºa cum o dovedeºte corespondenþa diplomaticã cu puternicii vecini ai regatului : Asiria, Babilon, regatul Hatti, regatul Mittani etc. În acest context Amnhotep al III-lea refuzã categoric sã permitã cãsãtoria vreunei prinþese de sânge regal cu un rege strãin ( dupã cum era doleanþa unui rege al Babilonului ).
Îngropat în Valea Regilor, aripa vesticã , mormântul sãu numit ulterior WV 22, a fost redescoperit în timpul ocupaþiei napoleoniene a Egiptului, datã la care fusese jefuit probabil de mult; din mormânt lipseºte inclusiv sarcofagul regal. Exclus din circuitul turistic, acest mormânt grav afectat de infiltraþiile de apã ºi de opera jefuitorilor de morminte, este actualmente în curs de restaurare , muncã începutã din 1989 de o echipã japonezã a Universitãþii private Waseda.
În 1898, a fost descoperit un alt mormânt în Valea Regilor, ulterior numerotat KV 35 ºi care servea drept loc de veci al faraonului Amenhotep al II-lea. Alãturi de mumia acestuia au fost descoperite ºi alte câteva mumii regale transportate de cãtre Pinedjem al II-lea , Mare preot al lui Amon în timpul Dinastiei a XXI-a, pentru a le proteja de jefuitorii de morminte. Una dintre ele ar putea aparþine lui Amenhotep al III-lea, dar controversa nu s-a încheiat încã.

Tare Unde le-ai gasit ?

Interesant, Ginny B.
In seara asta mai scriu si eu ceva, ca nu am mai facut-o de cateva zile..

OOC: Si pentru HerArgus: