Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Einevere

**Ema Snow** · 07 Nov 2012, 18:49

Einevere era cu siguranta logica. Ema se gandi daca nu cumva fusese – sau inca era in timpul ei – o membra a Casei Ochilor-de-Soim. Incerca sa se puna intr-o pozitie mult mai avansata in timp. Sa se imagineze in rolul ei fata de Einevere. Trebuia sa recunoasca faptul ca, intr-adevar, ar fi procedat asa cum descrisese fata. Pentru ca, daca nu ar fi stiut ca numele de Einevere inseamna ceva pentru ea, nu s-ar mai fi intors vreodata in locul asta. Chiar. Unde erau? In mintea Emei?
Deci, pana la urma, Einvere tocmai ii servise pe tava un motiv in plus pentru a o crede. Se parea ca o cunoaste pe Ema cu o precizie familiara, iar asta o facea pe Soimeanca sa se simta straniu, dar si bine.
„ Ce ne poti spune despre toata imbarligatura asta cu timpul?” intreba Ema.
Einevere paru sa cantareasca raspunsul o clipa.
„ Nu cred ca e cea mai buna idee sa-ti spun. Sunt destul de sigura ca va va afecta viitorul si va influenta deciziile pe care le veti face. Si sincer, nu stiu cum va degenera viitorul vostru in asemenea conditii”
Din nou, logic. Ema se mahni pe jumatate ca nu se gandise si ea la asta, desi initial tinuse mortis ca Grace si Vivienne sa nu afle mare lucru despre Ema si Rose. Se simtea prostovana si nu-i placea. Ema nu era niciodata prostuta. Era o Soimeanca pana la urma. Accepta sa aiba momente de naivitate, dar asta era pur si simplu prea mult.

**Colin Hawkeye Rovson** · 07 Nov 2012, 18:57

Pufni, ducandu-si mainile in laterala. Da, desigur, niciodata nu era bine ca ei sa aiba cat mai multe informatii despre viitor. Nu, era mai mult decat o prostie.
„ Ok, fie. E mai bine sa nu stim nimic si sa plecam de aici. Cred ca n-eam facut treaba, Emm. Stim cine e Einevere, stim cine a scris numele pe manualul meu de Farmece. Acum trebuie sa aflam care e povestea colierului gasit de Calliope si am terminat.”
Tanara bruneta ii arunca o privire intrebatoare. Se uita la ea, fixandu-i privirea ca raspuns la intrebarea ei nerostita. Insa, in acelasi timp, incerca si el sa o intrebe ceva.
„ Cred ca va pot ajuta eu” se facu auzita vocea Eineverei, continuand sa se uite analizator la Hawk. „ Va pot spune doar ca persoana care a pus colierul acolo e de mult timp moarta. Unchiul Hawk… Tu o sa descoperi asta multi ani mai tarziu. Cel vinovat a murit probabil la o saptamana dupa ce voi ati iesit din catacombe. Cat despre ramasitele vrajii… O simpla curatare magica va fi suficienta, as zice”
Colin se intreba daca Einevere vroia sa devina vreo experta in vraji sau ceva. Parea sa stie destul de multe, dar tinand cont de faptul ca el nu stia cum avea sa evolueze comunitatea vrajitoreasca in cativa ani, renunta sa-si mai bata capul.
Se incrunta spre cele doua fete. Gata? Asta fusese toata treaba cu colierul? Mai ramanea doar curatarea magica de indata ce ajungeau inapoi in casa familiei Snow. Acest mic detaliu trezi un moment de panica in interiorul fiintei baiatului. Daca uitase vraja pentru a se intoarce inapoi? Care vraja? Nici macar nu cautase una! Se intoarse spre Ema, spunandu-i pe cea mai mica voce posibila ca s-ar putea sa aiba o problema.

**Ema Snow** · 07 Nov 2012, 19:05

Eh, era linistita sa rezolve atatea probleme intr-o singura excursie mentala, oricat de ciudat suna conceptul. Se uita spre Einevere, incercand sa-si dea seama daca intr-adevar credea ca tanara se afla acolo sau daca era totul doar in imaginatia ei. Dar, oricat de intortocheata era creativitatea Emei, Hawk era acolo, nu?
In minte ii venira cele mai ciudate imagini si cele mai stranii sentimente cand intalni privirea ciudata a Eineverei. Ca si cum ar cunoaste prea bine situatia copilei. Stia, instinctiv, faptul ca Einy suferise, iar asta o enerva la culme. Se vedea capabila sa rupa gatul persoanei vinovate fara nici cel mai mic regret. Se vedea in stare sa se foloseasca de protectia intunericului pentru a ataca. Auzea mereu si mereu acelasi cantec de leagan, sumbru, misterios, negru, invartindu-se undeva intr-un colt indepartat al mintii sale.

Shh, copile, intunericul se va inalta din adancuri si te va purta in somn…
Fiica nevinovata, voi forma credinta ta si vei stii intotdeauna ca el este un hot.
Si nu vei intelege cauza durerii tale, dar vei urma intotdeauna vocile de dedesupt.
Fiica nevinovata, spiritul tau o va uri, floarea tradatorului,
Si vei expune comportamentul sau de papusar, fiindca tu ai dovada ca el i-a tradat loialitatea.

Fiica lipsita de viclenie, in fiecare zi cresti,
In fiecare moment ma uit cum razbunarea mea infloreste
Pentru copilul corpului meu, trupul sufletului meu,
Vom muri returnand dreptul din nastere pe care l-a furat.

Soimeanca se cutremura, revenind brusc la realitate – sau cum se putea numi realitatea mintii sale. Vocile din mintea ei disparura subit. Clipi derutata, uitandu-se spre marea indepartata.

**Colin Hawkeye Rovson** · 07 Nov 2012, 19:09

Observa instantaneu sclipirea ce se schimba in ochii Emei. Era pur si simplu prea obisnuit cu astfel de detalii, dar, chiar si asa, tot le remarca constient. O clipa, tanara Soimeanca i se paru speriata, ingrozita de ceva ce el nu putea intelege. Iar apoi groaza se transforma in furie oarba, iar furia in ceva mult prea ingrozitor pentru a-l asocia cu numele Emei. I se parea de-a dreptul malefica, poate prea capabila sa ucida. Nu se indoia ca Ema putea face asta, chiar deloc. Din contra, stia chiar ca fata ucisese, desi intotdeauna din motive ce nu tineau de dorinta ei, asa cum stia ca ea isi batea capul de fiecare data cand o facuse. Insa era, pana la urma, o parte din datoria fata de Ordin, uneori mai mult decat necesara supravietuirii. De data asta era complet diferit. Privirea Soimencei aproape ca il ingrozi. Hawk nu vroia altceva decat sa se faca mic intr-un colt si sa spere ca Ema nu se va uita la el prea curand. Ii trimitea fiori pe sira spinarii, desi incerca sa lupte impotriva senzatiei cat de logic, cat de rational putea. Din cine stie ce motiv, i se paru ceva teribil de dificil.
Einevere paru sa remarce si ea schimbarea brusca din dispozitia Emei. Cumva, i se parea ceva destul de normal. Asta il facu pe Colin sa se intrebe cum aveau sa se desfasoare serile Emei atunci cand se va aseza la casa ei. Poate ca va face antrenamente de ‚duritate’, desi ideea i se parea mai mult decat cretina. Ema si ‚duritatea’. Da, ca membra a Ordinului, era intotdeauna ceva rece, de neatins cand venea vorba de temperamentul ei, dar chiar si asa, ea era intotdeauna oaza calma. Ca persoana, era ceva mai vioaie decat un simplu mort atunci cand isi dorea chestia asta. Poate ca nu se misca mult, dar era vie.
Si apoi, la fel de repede precum aparuse, o scanteie de confuzie spala privirea fetei, lasand in urma aceeasi fata pe care Hawk o stia.

**Ema Snow** · 07 Nov 2012, 19:14

Ema se uita inspre Soimean, surprinsa de privirea analizatoare pe care o intampina. O facea sa se gandeasca la faptul ca probabil il transformase pe bietul copil intr-un mic robotel de analiza. Poate ca era mai bine sa lase jocurile cu psihologia in pace atunci cand era pe langa Hawk, inainte sa-l vada purtandu-se ca un fel de Sherlock Holmes modern si Albastru.
Isi aminti iar cat erau ei de diferiti. Ema prefera sa fie calma, sa nu se agite degeaba si sa stea sa analizeze, in timp ce Hawk parea sa nu poata sta locului, zbarnaind de colo-colo de fiecare data cand se gandea. Putea sa-si aduca foarte clar aminte faptul ca Hawkeye avea prostul obicei de a se vantura prin camera atunci cand invata pentru orele de Ierbologie, turuind in ritmul sau alert nume ciudate de plante, locuri exotice unde se intalneau si tot soiul de proprietati magice.
Si stilul era diferit. Ema prefera sa se apere zdravan si sa atace atunci cand avea posibilitatea sa termine din doar cateva focuri. Soimeanul, pe de alta parte, se avanta cu capul inainte, consumandu-si energia in scopul de a-i pali pe rivali. Ema era de mai mult timp in Ordin si il stia suficient de bine pe Hawk pentru a-si da seama de rezultatul ecuatiei ‚Colin Rovson + batalia magica’. Poate ca din cauza asta, cat si datorita faptului ca el nu avea experienta, se opunea Ema cu atata vehementa trimiterii de ‚boboci’ in misiuni.
Dar deja abera, adancita in ganduri. Ochii ei verzi intampinara iar silueta Eineverei.
„ Spune-mi, cum de esti tocmai in Irlanda?”

**Colin Hawkeye Rovson** · 07 Nov 2012, 19:20

Pufni iar. Se parea ca asta avea sa devina obiceiul zilei.
Asemenea Emei, Einevere paru destul de afectata de ideea de Irlanda, desi Hawk isi putea da seama ca motivul era diferit. Einy parea cumva rusinata de faptul ca se afla acolo.
„ Hai sa spunem doar ca am avut un conflict cu cineva apropiat mie si ca m-am retras aici. Asta e singurul loc cunoscut unde pot sa raman in siguranta”
Ii arunca lui Hawk o privire multumita pe care Soimeanul n-o intelese.
„ M-am certat cu cineva careia ii pasa de mine, iar mie mi-a luat ceva timp sa inteleg asta. Bine, am stiut-o mereu, doar ca… Cred ca trebuia sa-mi reamintesc. Si acum ca sunt aici… Cred ca o sa ma intorc imediat ce voi plecati acasa.”
Einevere scoase o poza din portofel, se uita la ea cu rapiditate si zambi inainte de a o pune intr-un buzunar interior al gecii negre. Inainte ca poza sa dispara, Hawk reusi sa citeasca pe spatele, scrise cu cerneala albastra, intr-o caligrafie scunda si rotunda:

E.G. alaturi de E.J. si A.A.
Gestul paru cat se poate de simplu si de dragut, dar alaturi de cuvintele pe care tocmai le rostise, il facu sa se cutremure. Ridica o spranceana si se uita banuitor spre Ema. Insa isi alunga ideea din minte, gandindu-se in schimb la initialele de pe spatele fotografiei. E.G. Asta trebuia sa fie Ema. Ea obisnuia sa se semneze E.G.. E.J. era ceva mai problematic, dar banuia cumva ca E-ul vine de la Einevere. Cat despre DubluA, nu avea nici cea mai mica idee.
„ J.” murmura el.

**Ema Snow** · 07 Nov 2012, 19:25

Irlanda era singurul loc unde putea ramane in siguranta. Ha! Cine o invatase prostia asta? Poate ca era cumva legat de Colin. Radacinile lui erau in Irlanda pana la urma.
Ema facu tot posibilul sa nu se gandeasca la ceea ce tocmai aflase de la Einevere, insa pana la urma ajunse la concluzia ca mai bine lasa gandul pentru noaptea respectiva. Intotdeauna avea un somn linistitor daca avea ce sa ‚rumege’ inainte de culcare. Iar povestea asta parea chiar promitatoare. Ce s-ar putea intampla pentru ca Einevere sa ajunga intr-o astfel de situatie? Pai, erau destul de multe scenarii posibile, care mai de care mai plauzibile, scenarii la care Ema promise ca se va gandi mai incolo.
Tresari involuntar cand il auzi pe Hawk murmurand, desi initial nu a inteles ce spusese Soimeanul. Relua sunetul in minte, reusind sa scoata o singura litera accentuata. J. Ok, care era faza cu J? Ce legatura avea? Se stramba spre el, neintelegand.
„ Cred ca e timpul sa ne intoarcem cu totii acasa” anunta Ema, uitandu-se cu caldura la Einevere.
Observase gestul ei de mai devreme cu poza, un gest ce trezi in interiorul Soimencei un sentiment puternic, cald si placut, de dragoste neconditionata. Si apoi se gandi ca J. trebuia sa fie ceea ce citise Hawk pe spatele pozei. Ema obisnuia mereu sa treaca initialele celor care aparea in fotografii. Isi aminti de pustiul ce aparea in poza si se gandi ca nu el era J. Parea cam aiurea. Dar Einevere, pe de alta parte…
Totul in jurul lor incepu sa devina neclar si intunecos, iar Ema realiza ca in doar cateva secunde avea sa se trezeasca inapoi in sufrageria familiei sale. Zambi, dandu-si seama de o posibilitate pentru micul mister. Pana la urma, era vorba de cum i-ar fi placut sa o cheme pe fiica ei.
„ Te cheama Joanne, nu? Einevere Joanne?” intreba brusc.
Nu apuca sa vada decat un zambet amuzat din partea fetei inainte ca totul sa dispara.

**Colin Hawkeye Rovson** · 07 Nov 2012, 19:30

Se trezi pe intins pe canapeaua din sufrageria mica a familiei Snow. Il durea putin capul si se simtea cam ametit, dar banuia ca avea sa-i treaca repede. De fapt, chiar asa se si intampla, in timp ce el statu intins. Clipi des si isi freca ochii asemenea unui copil mic. Cumva, nu-i venea sa creada ceea ce tocmai aflase si ceea ce tocmai facuse. Avea ciudata senzatie ca totul fusese doar un vis, o nascocire a mintii sale. Si totusi, manualul de Farmece era inca pe masa, cu scrisul lunguiet al unei Eme trecute de prima tinerete.
Se ridica in sezut, uitandu-se instantaneu in dreapta, spre fotoliul in care stia ca-si va gasi colega de Casa. Si a avut dreptate. Simtea ca e randul lui sa-si primeasca raspunsurile acum. Se uita spre chipul tanar, incadrat de parul castaniu, apoi spre umarul stang unde stia ca, in partea opusa, pe omoplat, era micul mister insangerat al Emei. Nu vorbi imediat, preferand sa-i dea atat fetei, cat si lui, un moment in care sa-si asterne gandurile la locul potrivit. Analiza inconstient pandantivul de la gatul Emei, intrebandu-se in treacat ce legatura aveau rudele doamnei Snow cu lumina soarelui si de ce serveau tocmai acele doua cuvinte pe post de motto al familiei.
„ Emm…” incepu Hawk incet. „ Cred ca este o alta zi”
Stia ca Ema va intelege la ce se referea. Stia pentru ca ea intotdeauna intelegea micile jocuri de cuvinte. Stia pentru ca ea era cea care le folosea de obicei. Si stia ca de data asta era pregatit sa o infrunte pe cea care-i era ca o sora.

**Ema Snow** · 07 Nov 2012, 19:38

Privi in gol, uitandu-se mereu si mereu la aceeasi pata de pe covor. Toata povestea asta rezolvase mai multe lucruri decat putea Ema spera. Aflasera cine era – cine avea sa fie – Einevere, li se oferise o posibilitate pentru ceea ce se intamplase pe Diagon – iar Ema stia instinctiv ca tot ea fusese prezenta acolo, indiferent de ce credeau altii – si stiau acum ca trebuiau sa fie mult mai atenti. Insa, de asemenea, stiau ca cel care pusese colierul gasit de Hawk si de Calliope era mort de foarte mult timp. O grija in minus; Ema nu se putea plange.
Isi ridica privirea goala pentru a intampina un Soimean calm, dar hotarat. Zambi delicat. Era randul lui Colin si nu putea sa mai faca ceva. Nu de data asta. Asa ca se desfacu din pozitia ghemuita in care statea si se apuca sa-i spuna baiatului povestea pentru o alta zi. Ii spuse tot, fara sa mai ascunda ceva. Hawkeye fusese mereu deschis cu Ema, asa ca trebuia sa-i intoarca favoarea. Ii spuse despre noaptea in care plecase de la Hogwarts pentru a urmari cateva piste aflate. Ii spuse cum credea ca in sfarsit va scapa de Porrin. Ii spuse, cu o oarecare retinere referitoare la orgoliul ei ranit, cum fusese suficient de neatenta pentru a pica in capcana Devoratorilor. Ii spuse de zilele pierdute in camera intunecata si de toate loviturile pe care le suportase. Trecu repede peste faza legata de umarul ei, preferand sa precizeze ca era doar un semn al acelei perioade. Ii spuse de Limerick si de coastele Irlandei. Termina prin a-i spune cat de mandra era de el pentru ca in sfarsit Colin statea pe propriile lui picioare.

**Colin Hawkeye Rovson** · 07 Nov 2012, 19:46

Asculta in liniste, cu ochii albastri mari si flamanzi, absorbind fiecare informatie venita de la Ema asemenea unui burete. Cand fata termina de povestit, Hawk putea recunoaste cu mana pe inima ca povestea cu Einevere i se parea de mii de ori mai credibila. Si totusi, avea dovezi si in cazul Emei. Absenta ei indelungata, rana de pe umar, felul in care reactiona mai nou, scanteia rece, inteligenta din ochii verzi prezenta acum pretutindeni, oricand.
Ramasera in tacere. Colin chiar nu stia ce ar putea spune. Nu se vedea cu ‚ oh, mititica de tine!’ pentru ca nu era stilul sau si nici cu ‚ ai patit tu si mai rau’. Da, poate ca ultima chestie era adevarata, poate ca nu. Hawkeye nu avea de unde sa stie. Dar chiar si asa, simtea ca nu poate forta nota. Isi framanta degetele, gandindu-se si imaginandu-si cum fusese acel an pentru Ema. Brusc, se simtea prost ca fusese atat de egoist. Fusese suparat pe ea fiindca plecase fara sa-l anunte. Fusese suparat, deoarece nu mai avea pe cineva cu care sa vorbeasca despre of-urile sale fara sa fie nevoit sa spuna toata povestea de la inceput. Cu Ema era cel mai simplu momentan, deoarece ea ii stia trecutul si ii stia personalitatea. Stia felul in care reactiona, uneori chiar mai bine decat el insusi.
Pana la urma, Colin se ridica de pe canapea si pasi iar peste masuta de cafea. O imbratisa si ii multumi pentru faptul ca fusese mereu alaturi de el. Si poate ca se inselase. Poate ca Ema nu era doar ca o sora mai mare. Poate ca era ca un fel de mama, asa cum avea sa fie pentru Einevere.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / Einevere

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Einevere