Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Erase and Rewind

• Sclipirile aurii ale armurilor insirate in vitrinele lustruite aruncau palpairi slabe in lumina dupa-amiezii; era liniste, iar pasii ei erau singurii care umpleau oceanul tacerii. Se plimba printre randurile paralele, cu privirile plecate. Nu era prea sigura de ce venise acolo - probabil cauta un loc in care sa fie singura. Sa scape de lumea din jurul sau - sau cel putin, sa nu mai fie nevoita sa raspunda la tone de intrebari. Mereu urase asta.
  
  Bineinteles, existau si exceptii; atunci cand trebuia sa isi explice deciziile si nu o deranja atat de mult ca in cazul oricarei cunostinte ce se apuca sa ii ceara socoteala pentru orice. Atunci prefera sa pastreze tacerea sau pur si simplu sa ceara sa fie lasata in pace. Ajunsese la concluzia ca faptul ca era mai inchisa in ea nu era neaparat un defect. Cu prietenii ajunsese sa fie altfel, deci lucrurile stateau bine la capitolul asta; reusise sa schimbe unele lucruri in ultima perioada si se simtea mandra de ea. Nu fusese niciodata omul care sa accepte schimbarile prea usor; se gandea de zeci de ori inainte de a lua o decizie si chiar si atunci ii era frica. Asta probabil nu avea sa se schimbe niciodata.
  
  Auzi insa usa salii deschizandu-se cu un mic scartait si inchizandu-se la loc dupa cateva clipe; isi ridica privirile, ezitand. Spera sa nu dea peste nimeni, dar nu era totusi persoana care sa respinga pe cineva doar pentru ca nu se simtea ea bine. Auzi pasii apropiindu-se de locul in care era ea si astepta. Privirile ii infatisara curand silueta unei tinere necunoscute. O mai vazuse prin Turnul sau, deci absolvise deja cursurile la castel.

• Inchise cu grija cartea, pentru a nu rupe si mai mult paginile vechi, si se ridica, aruncand o privire in jur. Totul era in obisnuita dezordine, care o caracteriza, si in care se simtea atat de bine. Nimeni, in afara de ea, nu ar fi gasit ceva in gramezile astea de haine, carti si tot felul de alte lucruri. Nu-i placea ca fiecare lucru sa stea la locul lui, si ii era mult mai usor sa caute ore in sir ceva decat sa il ia direct de unde stia ca este si dupa aia sa il puna din nou la loc. Dadu inconstient din umeri, gandindu-se la toate astea, si zambi in sinea ei. Nu avea sa se schimbe niciodata, si nici nu avea de gand sa se lase schimbata de ceva sau cineva. Iesi din camera, inchizand cu grija usa in urma ei, apoi cobori din turn, hotarata sa viziteze 'prietenele' ei, armurile. Nu-i placea prea mult locul ala, unde era atat praf si numai metale, insa cel putin era liniste.
  Puse mana pe clanta, deschizand usa incet, pentru a nu tulbura linistea ce domnea peste incapere, si intra, pasii ei nehotarati conducand-o spre mijlocul camerei. Ramase acolo, uitandu-se in jur si dand cu ochii de o tanara pe care o mai vazuse prin castel, si care i se parea foarte cunoscuta.
  "Deranjez?" intreba politicoasa.

ooc: scuze ca a durat, am crezut ca am dat pe post reply X_X

• Clatina usor din cap, afisand un zambet mic; nu reusise sa-si gaseasca vocea. Parea pierduta intr-un abis intunecat, care parea sa-i cuprinda intreaga fiinta. Se simtea atat de obosita.. Ar fi dat orice sa poata sa doarma si sa lase totul in urma, sa nu ii fie chinuite visele si sa se trezeasca cu zambetul pe buze. Chiar daca acum lucrurile se schimbasera fata de inceput - in bine, dupa cum observase chiar si ea. Ajunsese la concluzia ca degeaba traia incarcata de regrete - nu o ajutau cu nimic, nici pe ea nici pe cei din jur. Merita sa duca o viata frumoasa, merita sa fie fericita; nu facuse nimic care sa-i incalce acest drept. Zambi in urmatoarea clipa, ridicandu-si privirile.
  
  "-Eu sunt Bell Evans" spuse ea, cu o voce scazuta.
  
  Era intrigata de tacerea care se asternuse din nou peste ei; brusc, simtea nevoia unui loc aglomerat, cu multe voci vesele. Realiza la randul ei cat de repede i se schimba starea de spirit si chicoti usor.
  

ooc: scuze, nu stiam ca ai raspuns =))

• Continua sa se uite printre armuri, care dintr-odata nu prea o mai fermecau, si probabil ca nici nu o fermecasera vreodata. Erau doar niste tampenii, si nu intelegea ce vedea lumea la ele, de erau asa de privilegiate, incat sa aiba o camera a lor, unde sa fie tinute, chiar daca nu erau prea ingrijite. Stranuta din cauza prafului, dandu-si seama ca, in ciuda renumelui pe care il avea, Hogwarts-ul era cam prafuit. Auzi vocea fetei, si isi aminti ca nu era singura.
  "Eu sunt India Scott", replica ea, aruncandu-i o privire.
  Se intreba de ce aceasta tanara incantatoare era asa de abatuta, si isi dadu seama ca nici ea nu era chiar atat de vesela pe cat si-ar fi dorit. Nu stia de ce generatia ei era asa de ciocanita in cap, de toti era tristi si ingandurati. Probabil pentur ca toate grijile omenirii erau pe capul lor.

• O analiza pret de cateva clipe, incercand sa-si aminteasca daca o mai vazuse. Probabil absolvise cursurile la Castel pentru ca nu parea a fi o eleva; iar numele nu ii parea deloc cunoscut. Si totusi, se bucura ca intalnise pe cineva acolo; ultimul lucru pe care l-ar fi vrut ar fi fost sa petreaca seara de una singura. Desi asta isi dorise cand iesise din dormitorul sau din Turn. Gandurile insa i se schimbasera.
  
  "-Cum de ai venit tocmai aici?" intreba ea, zambind.
  
  I se parea intrigant faptul ca ea insasi ajunsese acolo; nu e ca si cum ar fi facut-o intentionat. Doar pasii o purtara in liniste pana in fata usii. Hogwarts era intradevar un loc plin de magie.

OOC: No problem )

Nu mai folosise tunelul din Sala Armurilor de ceva vreme, dar spera ca nu era blocat de cine sti ce vraja. Dintre toti fostii lui colegi viperini, singura careia ii spusese de el era Eliza, desi se indoia ca Ronnie nu stia nimic legat de asta. Totusi, niciunul din ei nu s-ar fi dus la un profesor sa ii spuna, caz in care tunelul secret ar fi fost blocat. Era la urma urmei una dintre cele mai sigure locatii din castel, avand o singura intrare, dar mai multe posibilitati de iesire in caz de urgenta.
Pasi incet pe holurile acum goale ale castelului. Nu de mult se afla aici purtand roba viperinilor, vorbind cu colegii sai si strecurand mici blesteme non-verbale cercetasilor cand acestia treceau pe langa ei. Acum insa vremea glumelor si a distractiilor trecuse de mult si Sal avea o misiune de indeplinit: sa-si recupereze posterul cu Ron uitat in pivnita viperinilor.
Ajuns in fata usii, o deschise usor si pasi pragul, asteptand ca sunetul pasilor lui sa tulbure o tacere mormantala. In schimb odata ajuns in camera, dadu peste doua siluete feminine.

"Buna...?" murmura el, surprins.

• Ramase pe ganduri, intrebarea lui Bell punand-o in dificultate. Nici ea nu era sigura de ce venise aici, din moment ce nu era prea impresionata de aceste metale. Vru sa-i raspunda fetei, insa usa se deschise, si un tip pe care il cunostea, insa nu-si amintea de unde.
  "Habar nu am, mereu mi-a placut sa hoinaresc prin castel, si sa descopar toate particelele lui" ii raspunse ea lui Bell, intorcandu-se spre cel care le salutase.
  "Buna si tie, strainule", spuse ea, inabusindu-si un chicotit. Se adresase prea politicos, si nu prea avea obiceiul sa faca asta, insa stia ca il cunostea de undeva pe cel care intrase, si de aceea se comporta mai ciudat decat de obicei.

• Atentia ii fu captata de la glasul Indiei de catre un zgomot de pasi; usa se deschise si se inchise cu un mic bufnet, iar silueta barbateasca se apropie de ele. Ramase putin pe ganduri inainte sa-i auda vocea, dar zambi in cele din urma.
  
  "-Se pare ca nu suntem singurele care am venit aici" chicoti ea. "Buna, Sal" continua fosta cercetasa, cu o voce limpede. "La plimbare, la plimbare?" insista aceasta.
  
  Nu il mai vazuse de la incidentul din Pestera lui Godric; il analiza pret de cateva clipe, tematoare. Arata insa destul de bine, iar rana de la cap cel putin parea vindeata in totalitate. Salathiel se prinse de ce facea, iar Bells isi lasa privirile in jos, rusinata. Nu era tocmai cea mai increzatoare persoana, asa ca nu se uita la el in urmatoarele minute.
  
  "-Ma bucur ca esti..relativ bine" sopti ea, cu glas scazut.
  

Desi nu era prea lamurit in legatura cu privirile pe care fetele i le aruncau, hotari ca nu e in niciun pericol de data asta, pentru ca Sala Armurilor era de departe locul cel mai nepotrivit pentru vreun viol. O fixa pe India din priviri, parca vrand sa-i aduca aminte de curiozitatea pe care o afisase fata de vampirul adus de el intr-o noapte la aripa spitalului. Si atunci isi aminti...

"Ce fac doua vindecatoare aici? S-a zgariat vreo armura si ati venit s-o pansati?" intreba el, incercand sa zambeasca.

Chiar daca nu era o misiune de la Minister,nu dorea sa stea de vorba prea mult timp,ci sa le scoata din camera pentru a-si putea vedea de treaba. Nu le putea spune despre tunel , pentru ca amandoua fusesera cerecetase, nu viperine.

• Le arunca amandoi priviri suspecte, pana isi dadu seama ca se cunosteau, si isi aminti si de unde il cunostea pe nou venit. Acea seara infricosatoare, cand ii adusese un vampir pentru a-l trata. Se infiora, si ii zambi, mai ales cand auzi gluma pe care o facuse. Din spusele sale, Bell era tot vindecatoare, insa se mira cum de nu o vazuse pana acum in aripa spitalului. Probabil aveau turele diferite, si nu se 'ciocneau' prea des, altfel nu isi dadea seama de ce nu o mai vazuse pana acum. Sau, era probabil ca Bell sa fie la Mungo, si atunci se explica de ce nu ii parea prea cunoscuta.
  "Gandim la fel", ii spuse India, amuzata si ea de acest lucru. "Sau, poate chiar o armura are nevoie de companie. Adica, de noi"
  Tacu, realizand ca ceea ce gandise nu fusese formulat tocmai cum trebuie, si nu avea efectul scontat.