Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging

1 2 Next »

/ Every tear, a waterfall.

Every tear, a waterfall. In the night, The stormy night.

- Tamara si Odette -

• Razele soarelui luminau usor dimineata micutul si inghesuitul orasel din nordul Angliei - Little Whinging, aici locuiau incuitati si era ceva ciudat sa primeasca o scrisoare din partea lui Odette, desi ea locuia in Londra, tot ura asa de mult incuiati, nu suporta sa ii vada, dupa ea i-ar fi omorat pe toti. Tamara continua sa mearga pe stradutele inguste ale oraselului, pe o placuta scria ' Strada Privet ' , continua sa paseasca cu pasi marunti, casele erau toate la fel, niciuna nu era diferita, totul era pus la punct. Pielea ii se facu de gaina, pana si oamenii erau toti la fel, Rae se stramba, o dezgusta chestia asta. Baga mana discret in buzunarul blugilor scotand scrisoarea primita de la Oddy citind clar ca aveau sa se intalneasca pe ' Drumul Magnolia ' , era pentru prima oara cand ajunse acolo, trebuia sa ceara indicati unei persoane. " Ma puteti ajuta cu ceva? Pe unde e drumul Magnolia?" intreab Tamara pe un ton politicos si mieros, un om batran si indesat cu fata posomorata, tinea in mana o servieta pregatit sa plece la serviciu, o privi misterios dupa care zambi aratandu-i cu degetul o straduta explicandu-i clar. Rachel ii multumi , " Ai grija domnisoara." adauga batranul punandu-si mana pe umarul fetei continuandu-si drumul. Tamara il privi pret de cateva clipe prefacandu-se ca nu stie despre ce vorbeste. Cand ajunse un camp pustiu ii aparu in cale, doar un parc de joaca ocupa pustietatea, privi o fata imbracata in negru, sigur era Odette care purta o pelerina neagra pentru a nu fi observata de acei incuiati. Oraselul acesta o speria si mai mult, parca incercau sa dea de perfectiune, totul sa fie la fel.. Imediat ce ajunse in parc, silueta neagra se ridica din leagan lasandu-l sa se legene; dezvelindu-si fata.
  

• Oddy isi dezveli fata pe chipul sau infatisand un zambet cald la vederea Tamara, se apropiara imbratisandu-se strans. " Buna. Arati ca un dementor. " remarca fata privind-o din cap pana in picioare, dar trebuia sa recunoasca , ii statea destul de bine asa, o prindea mantia neagra ce ii invaluia trupul micut. Se bucura enorm de mult ca Blake si Fred aveau sa soseasca si ei, nu ii pasa ca pusese accentu pe ' nu sunt sigura ' chiar isi dorea enorm de mult, ce era o zi fara cei doi baietii, fara distractie. Singure se plictiseau. Rae se aseza intr-un leagan incepand sa se dea in el, isi aduse aminte de copilarie, rase usor privind pamantul cum se misca sub picioarele sale, mama sa cum o legana de fiecare data in leagan, era placut sa retraiesti acele momente, indiferent de varsta pe care o ai. Parca era impietrita, privea in gol, pierduta in ganduri si amintiri. Roseata ii pata obrajii pret de o clipa, se opri din leganat privind cerul palid acoperit de niste nori albi. Statu putin pe ganduri, cand il zari pe Fred apropiindu-se, ii tresalta inima, se ridica in picioare uitandu-se dupa Blake, dar nicaieri, zambetul ii pieri de pe fata. Odette fugi catre el, atunci simti o suflare lina pe umarul sau facand-o sa zambeasca, el sa lipseasca o zi?! Ce ii trecuse prin minte. " Enervant mai esti." murmura Rae, umerii baiatului ii tresaltara din cauza rasului.
  
  

Odette rase in timp ce il imbratisa pe Fred spunandu-i ca ii fusese dor de el. Baiatul incepu sa rada reprosandu-i ca nu il mai vazuse de doua zile. Viperina isi dadu ochii peste cap.
-Arati ca un Dementor, stiai? intreba la un moment dat Fred analizand-o din cap pana in picioare.
Odette o privi pe Tamara si incepura amandoua sa rada, doar si ea ii spusese acelasi lucru acum zece minute. Il imbratisa si pe Blake si apoi se aseza intr-un leagan.
Nu trecura nici cinci minute ca incepu sa se planga.
-M-am plictisit asa de tare, spuse bosumflandu-se.
Blake sugera o plimbare. Odette si Tamara se ridicara incantate din leagane si incepura sa se plimbe. Odette il lua pe Fred de mana si incepura sa mearga pe stradutele micute din Little Whinging.

• Parcul devenise tare anost dupa ce te dadusei de cateva ori in leagane, Tamara impreuna cu prieteni sai plecara sa se plimbe prin oras , macar puteau sa alunge plictiseala puternica. Incuiatii ii priveau ciudat, oarecum speriat, dar nu stia de ce, nu puteau sa isi dea seama ca sunt niste vrajitori, sau era din cauza pelerinei pe care Odette inca o purta. Rae se enerva dandu-i jos mantia, fata chicoti, ii placea sa vada fetele speriate ale oamenilor ce treceau pe strada mai ales soferilor care nici nu erau atenti la drum. Viperina refuza sa si-o dea jos, ii placea, asa ca astropufa renunta, ajunsera intr-un parculet mai vechi pentru ca leaganele erau rupte, toboganele aveau o gaura, numai bancile erau in regula. Dar era bine pentru ca era un loc retras in care nu puteau atrage atentia celorlalte persoane din jur. " Cine sunt aia?!" intreba dezgustat Blake cand observa niste copii mici jucandu-se cu mingea in parculet. Copii se intoarsera cu o fata speriata aratand-o cu degetul pe viperina tipand fantoma si ca vrea sa ii omoare. Fred se uita lung la Oddy care se sufoca de ras. " Ce ai facut? " intreba Tamara ridicand o spranceana dorind niste explicati din partea ei. Nu se lua de ea, chiar ii se parea tare amuzant mai ales ca acei copii se lipisera de un copac speriati cu ochii inchisi de parca se intalnisera cu moartea.
  
  

Odette incerca sa se opreasca din ras pentru a le povesti si lor ce se intamplase insa cand ii intalni privirea lui Fred incepu sa rada si mai tare sprijinindu-se de el pentru a nu cadea.
-Le-am aratat ceva foarte interesant, spuse Oddy si incepu sa rada iar.
-Nici nu vreau sa stiu hai sa plecam pana nu fac pe ei, spuse Blake si se intoarse sa plece.
Fred si Tamara il urmara. Odette statu putin pe loc strambandu-se la copii facandu-i iar sa tipe. Cand se potolira le zambi si le facu cu mana.
-Staaaai, Blake nu vrei sa vezi? intreba Odette facand niste ochi de catelus.
Fred se pocni peste frunte si isi lasa apoi palma sa ii alunece peste fata. Blake refuza iar. Odette incepu sa se tina numai dupa el si sa sara pe langa el fara sa se opreasca din implorat.
-Te roooooooog, spuse puandu-i o mana in jurul gatului.
Devoratorul isi dadu ochii peste cap, facand-o sa ii sara in carca.
-Hai Blakeieee, spuse pe un ton de copil.
-Am zis nu! spuse enervat.
-Bine, zise Oddy si se dadu jos de pe el.
Grabi pasul apoi incepu sa alerge pentru a ajunge in fata lor. Cand ajunsese la cinci metri inaintea celor trei incepu sa rada spunandu-le ca tot vor vedea.
-Ai baut? intreba Fred gata sa o ia pe sus si sa o lege de un copac.
Odette ridica un deget si il misca in semn de nu parand serios ofensata. Se invarti pe loc si isi lua forma de animag. Un vultur negru aparu in locul ei si zbura tinta spre Blake. Devoratorul incepu sa tipe. Lui Blake ii era frica de pasari de cand Odette ii omorase bufnita. Ii dadu un ocol si Tamarei apoi se aseza pe umarul lui Fred. Abia incapea, era mult prea mare si grea pentru a sta pe umarul baiatului. Il trase de par cu ciocul apoi zbura pe pamant. Scoase un mic carait tipic vulturilor apoi incepu sa mearga la pas cu ei. Nu vroia sa il sperie pe Blake atat de tare incat sa faca pe el asa ca ramase la sol.

• Odette se transforma intr-un vultur negru, penele sale lovind incet aerul, pasarea parea asa de maiestuasa, se aseza pe umarul lui Fred, care parea la fel de uimit ca ceilalti doi adica Tamara si Blake. Odette se transforma inapoi in om, pe chip avand unul din acele zambete nevinovate, si ochii acei de catelus. " De ce aflam tocmai acum?!" intreba revoltata Rachel, erau prietene putea sa ii spuna si ei nu tocmai acum, dar totodata si uimita si bucuroasa pentru puterea viperinei, asta o va ajuta in viitor. Oddy ridica din umeri nedumerita, acum chiar nu aveau motiv de cearta. " Copii va rog sa plecati. Acum." spuse Fred punand accent pe cuvantul ' acum ' intorcandu-se la copii facandu-i sa tipe si sa alerge speriati, aveau doar sapte - opt ani dupa chipul lor si inaltime. Nu si-ar fi dorit probleme pe cap pentru ca vorbeau despre magie in fata unor incuiati desi erau niste bietii copii care nu stiau, chiar daca le spuneau parintilor, nu ii va crede razand de ei. " Oddy? Vrem explicati." adauga Blake inca nervos de la incidentul cu ' pasarea ' , zambetul viperinei disparu lasand-o oarecum dezamagita.
  

Dupa ce isi relua forma umana astepta laude dar in schimb primi priviri reci de la fiecare in parte. Ochii i se umplura cu lacrimi.
-Pai ce explicatii vrei?! intreba nervoasa. Credeam ca o sa fiti mandri ca am reusit asa ceva! spuse incepand sa mearga fara sa se uite la ei.
Chiar nu se astepta. Fred probabil era suparat din cauza ca se tranformase in fata unor Incuiati in varsta de opt ani. Blake era prea speriat iar Tamara probabil prea uimita. Nu avea idee. Mai avea putin si izbucnea in plans.
-Tu stii ce ai putea pati daca ar afla Ministerul despre asta? intreba Fred.
-Dar am avut grija! Mai bine o pastram pentru mine, mormai nemultumita.
Fred incepu sa ii reproseze ca vigilenta nu insemna sa isi arate puterile de vrajitoare in fata unor copii Incuiati. Viperina isi sterse discret colturile ochilor cu maneca mantiei si apoi isi incrucisa mainile la piept privind-o pe Tamara pentru putin ajutor. Chiar spera sa il obtina iar daca nu... nu stia ce avea sa faca.

• Odette chiar se bagase intr-un mare bucluc cu baietii, Tamara se uita la Fred care ii reprosa incontinuu cat rau facuse pentru ca isi aratase puterile de vrajitoare in fata unor bieti copii incuiati. Si-ar fi dorit sa-l faca sa taca pentru ca viperina incepu sa isi stearga discret ochii. " Nu mai fiti asa duri cu ea. " zise concis Rae apropiindu-se de Oddy punandu-si bratul in jurul umerilor fetei care tresaltara potolindu-si plansul. Rachel se bucura mult pentru puterea vrajitoarei, desi era la fel de dezamagita faptului ca se ' aratase ' in fata unor pusti, nu si-ar fi dorit ca prietena sa sa aiba probleme doar pentru ca era neastaparata. Oddy isi ridica privirea suparata din pamant zambind amar, mai mult pentru Fred care era foarte suparat " Stii ca ai mai avut probleme cu Ministerul. Nu vreau sa mai patesti ceva. " zise pe un ton nervos apropiindu-se de fata luand-o de barbie ridicandu-i usor fata, ochii sai privind in alta parte decat in ai lui Fred. Rachel ofta exasperata, chiar nu stiau de ' iertare ' ;si asa nu aveau cum sa afle cei de la Miniser zau, isi spuse in gand asezandu-se pe o banca lasandu-si capul pe spate privind ramurele pline cu frunze verzi care acopereau bolta cereasca. Blake se aseza langa ea privind-o lung, dar nu scoase niciun cuvant in schimb o stranse de mana. Rae ii spuse devoratorului ca ar trebui sa ii ceara scuze ca nu avusese incredere in Oddy, la fel si Fred , nu intelegea ce vorbeau acolo de erau nevoiti sa foloseasca reptomita - limba pe care doar ei doi o cunosteau dintre Tam' si Blake - Astropufa isi intoarse capul inapoi la baiat care ii privea inca pe Odette si Fred care vorbeau. " Ce asa de secret incat folosesc limba lor stupida?" se intreba baiatul, adauga faptul ca nu era nimic grav. Tam' ii spuse sa nu se mai uite atat de insistent la ei si sa ii lase sa isi rezolve problemele singuri, nu stia in ce probleme se mai bagase Oddy cu Ministerul , astropufa isi puse capul pe pieptul baiatului simtindu-i mainile inconjurandu-i trupul strangand-o mai aproape.
  

Viperina isi dadu ochii peste cap.
-Pentru Dumnezeu, Fred, erau doar niste copii pe care am vrut sa ii sperii! Au spus ca sunt o fantoma! striga in reptomita deoarece si Fred incepuse sa vorbeasca in reptomita.
Chiar nu o interesa ce putea pati si unde se putea ajunge deoarece stia foarte bine ca nu avea cum sa intre in probleme iar daca mai auzea o singura data fraza "Daca te vedea cineva de la Minister..." chiar avea sa ii dea una. Nu o vasuse nimeni. Ofta si il privi rece pre Fred. Acesta ii intoarse privirea.
-Am plecat de aici, spuse dezamagita si isi lua iar forma de animag.

3 ore.

Obosise de atata zbor asa ca se aseza pe o creanga a unui copac si isi relua forma umana. Ajunsese pe o strada pustie si mult mai intunecata decat celelalte. Nu credea ca in acel orasel perfect existau strazi atat de intunecate si ferite de ochii lumii unde se puteau intampla tot felul de lucruri. Isi scoase bagheta si o tinu in mana pentru orice eventualitate apoi isi sprijini capul de trunchiul copacului.
Atipi dar nu trecura nici cinci minute ca auzi un tipat. Tresari puternic si cazu din copac bagheta sarindu-i din mana. Gemu. Se lovise nu stia cat de rau dar tot se lovise. Incepu sa isi caute bagheta prin iarba cand auzi un alt tipat. Isi intoarse privirea spre sursa sunetelor. Un barbat injunghiase o femeie probabil in stomac. Era groaznic. Trebuia sa isi gaseasca bagheta mai repede.
-Tu! il auzi pe barbat strigand.
Isi intoarse capul spre el si inghiti in sec. Venea spre ea.
-Esti frumusica, spuse ranjind.
-Multumesc, spuse pe un ton rece.
Se ridica si dadu sa o ia la fuga dar omul reusi sa o prinda de par. Fata incepu sa injure si isi lua imediat forma de animag reusind sa scape. Incepu sa il atace cu ghearele si cu ciocul.
-Ce naiba esti!? tipa ingrozit agitand cutitul.
Odette simti o durere intepatoare in aripa stanga si pleca imediat dar nu reusi sa zboare decat zece metri prabusindu-se langa un alt copac. Stia ca barbatul probabil plecase pentru ca nu mai auzi nimic asa ca se simti in siguranta sa revina la forma umana. Manca stanga ii sangera destul de tare dar putea fi si mai rau. Se ridica tinandu-se de ea cu mana dreapta si incepu iar sa isi caute bagheta. Cand o gasi se duse spre femeia care zacea pe jos. Ii puse doua degete pe incheietura cautandu-i pulsul. Inca era in viata.
-Vulnera Senentur, sopti de cateva ori dar rana tot sangera.
Ar fi trebuit sa functioneze. Doar era o vraja pentru rani. 'Pentru rani provocate de magie...' isi spuse in minte apoi injura pe infundate. Puse mainile pe rana femeii incercand sa ii opreasca sangerarea si incepu sa striga dupa ajutor.
Nu stia de ce ajuta o Incuiata. Pur si simplu nu ii pasa de altii dar asa simtea ca e bine. Ciudat.