Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

« Previous 1 2 3 Next »

/ First Year

Multimea de pe peron nu i se mai parea acum atat de impresionanta ca la inceput; isi insotise sora de prea multe ori cand aceasta lua trenul spre Hogwarts pentru a se mai lasa si acum intimidat de aglomeratie. I se parea aproape macabra - prea multa lume, inghesuita intr'un spatiu mult prea mic.

"-Haide" ii spuse o voce mica, aproape de ureche.
Se intoarse si o privi pe Bell; statea alaturi de el, cu o urma de amuzament pe chip.
"-De ce razi?" mormai Nate, amuzat la randul sau.
Fosta cercetasa isi dadu ochii peste cap si se indrepta spre tatal sau; il pupa usor pe obraz, dupa care isi imbratisa mama si se intoarse iar langa Nate.
"-Randul tau" murmura ea, impingandu'l de la spate.

"-Nu pe bune, de ce radeai?!" insista tanarul, cand cei doi ajunsera intr'un compartiment gol.
"-Ma asteptam sa fi emotionat; dar pari mult prea relaxat" chicoti Bell.
Era plina de voie-buna; prea multa buna-dispozitie.
"-Acum si tu" mormai baiatul, asezand bagajele pe raftul de sus.
Usa se deschise cu un mic scartait si cineva intra in compartiment..

" - Te rog, Artemait, potoleste-te" ii spuse Ema bufnitei sale, ce se tot muta de pe un umar pe celalalt.
Soimeanca incerca sa gaseasca un compartiment mai liber. Nu se prea dadea in vant dupa spatiile pline de oameni, desi ii placea compania acestora. Erau destul de multe momente cand isi dora sa fie singura, dar nu refuza niciodata sa stea cu prietenii.
Deschise la nimereala usa unui compartiment si ramase blocata, zambind vag. Fiecare loc era ocupat. Se intoarse pe calcaie, murmurand un 'scuze' rapid si reincepu cautarea.
" - In sfarsit!" isi zise ea, uitandu-se pe fereastra unei alte usi.
Intra incet inauntru si zambi politicos. O recunoscu pe Bell, fosta Sefa a Cercetasilor, si o saluta prieteneste. Atentia Emei se muta apoi asupra baiatului de langa tanara.
" - Buna! Eu sunt Ema Snow. Va suparati daca sta aici?"

OOC: Sper ca nu e nicio problema ca am continuat eu.

• Bell se intoarse spre usa, recunoscand vocea Emei; se apropie de ea si o imbratisa usor.
  "-Mi'a fost dor de tine" remarca ea, cu un zambet in voce.
  Nu se mai intalnisera de la acea plimbare in Hogsmeade; iar timpul trecuse mult prea repede.
  "-Eu sunt Nate Evans" murmura baiatul, intinzandu'i mana.
  Bell ii privi zambind, neincapandu'si in piele de mandrie; era atat de fericita ca in sfarsit fratele sau venise la castel incat era in stare sa faca lucruri pe care nu crezuse niciodata ca ar fi putut sa le gandeasca macar.
  
  "-Incantata" raspunse soimeanca. "Pot sa stau cu voi?" continua ea, dupa cateva clipe de pauza.
  Fosta cercetasa isi dadu ochii peste cap, iar Nate ii facu semn sa intre; ii aseza bagajele pe rafturile ramase libere, dupa care se intoarse spre bufnita sa.
  "-Eowyn doarme" murmura el.
  Bell aproba usor din cap, privind colivia micutei pasari.
  "-Si Arnold ar face bine sa nu o trezeasca" mormai ea, amuzata.
  

OOC: Normal ca nu e nicio problema >< Oricine e bine-venit ^_^

Melisse intra intr-un compartiment liber, primul pe care il gasise. Era extenuata. Nu dormise seara precedenta aproape deloc si in dimineata aceea oboseala rapufna.
Cand intra, le observa pe Ema si Bell, insa pe baiat nu il mai vazuse. Melisse zambi, salutandu-i.
- Buna Bell, Ema...! spuse ea. Buna...? il intreba apoi pe baiatul pe care nu il stia.
- Nate Evans. raspunse baiatul, intinzand mana.
Necunoscandu-l, Mell isi putea da seama ca Nate era in primul sau an la Hogwarts. Ii zambi si lua loc de data aceasta langa usa. Isi puse ruxacul pe scaunul liber de langa ea si discutia incepu.

OOC: Scuzati-ma ca m-am bagat si eu pe-aici

Le privi pe furis pe cele doua, simtindu'se usor stanjenit. Era cel mai mic, lucru care incepea sa il faca sa se simta si mai prost. Ii spusesera destul de multi ca avea o gandire destul de matura pentru varsta sa, dar totusi; era mic in comparatie cu surorile sale. Rose, chiar daca era plecata, era geamana lui Bells. Iar Bells terminase de doi ani Hogwarts'ul.
"-La ce casa ai vrea sa fi sortat?" il intreba o voce joasa.

Clatina usor din cap, incercand sa'si limpezeasca gandurile.
"-Pai..mama a fost la Ochi-de-Soim" chicoti el.
"-..iar eu si Rose am fost la Cercetasi" continua Bell.
Isi privi sora si zambi; era atat de bine sa ai pe cineva drag alaturi la inceput de drum.
"-Deci vom vedea; sunt sanse egale" remarca Nate.
Stia ca Bells va fi acolo pentru el, indiferent de casa in care avea sa pice; totul era sa nu cada la Viperini - era aproape sigur ca nu are sanse.
"-Voi la ce case sunteti?!" intreba el, privindu'le pe cele doua.

- Cercetasi. spuse, simplu, Melisse.
Insa acel cuvant insemna atat de multe! O caldura neasteptata cuprinse cercetasa.
Melisse zambi, simtind nevoia sa strige undeva ca e mandra ca e cercetasa, insa aia ar fi prea de tot.

Ema raspunse ca e la Ochi-de-Soim, iar baiatul dadu din cap in semn de incuviintare.
- Sanse egale. repeta Melisse spusele lui Nate.

Heather era pentru a treia oara in expresul hogwarts.Intrase timida in tren si incepu sa priveasca pe geamurile compartimentelor incercand sa gaseasca unul cat mai gol,nu-i placea inghesuiala.Majoritatea erau complet pline,dar nu dupa mult isi gasi sora.Ii privi pe toti,o vazu pe Bell,pe Melisse si pe un baiat pe care inca nu a avut ocazia sa-l cunoasca.Era un boboc,se vedea foarte clar.
"-Am auzit intrebarea de afara,eu sunt la Ochi-De-Soim."spuse fata imediat ce intra
Trenul incepu sa se zgatie facand-ul pe Smeagal(sobolanul ei)sa tremure si sa chitaie usor.

OOC:sper sa nu va suparati ca m-am bagat si eu ca musca-n lapte

" - Eu sunt la Ochi-de-Soim" zambi Ema.
Mai mult din reflex, studie schimbarile faciale ale lui Nate. Parea sa se fi facut mic, un fel ciudat de a spune s-a retras in carapace, desi lucrurile nu stateau chiar asa.
" - O sa-ti placa la Hogwarts" se trezi Ema spunand.
Tocmai isi amintise de prima sa calatorie cu trenul, iar asta ii oferise vocii sale o nuanta vioaie de entuziasm. Privi in pamant si murmura un 'scuze', dregandu-si vocea.
" - Nu stiam ca ai un fra..."
Soimeanca nu-si termina propozitia, caci Artmait se aseza pe capul ei. Ema o lua cu grija si o tinu potolita in brate.
" - ...frate" termina ea.

Nate chicoti, incrucisandu'si bratele la piept.
"-Nu pot sa cred ca m'ai tinut ascuns pentru atat de multa vreme" remarca el, dandu'i un cot surorii sale.
Aceasta il privi amuzata, dupa care il imbratisa cu blandete.
"-Esti prea pretios ca sa stie lumea de existenta ta" remarca aceasta, izbucnind in ras.
Cele trei incepura si ele sa rada, iar Nate zambi relaxat.
"-Pe bune acuma; chiar nu stie nimeni de existenta mea?!" intreba el, insistand.

Bell il privi atenta, cu o urma de indignare pe chip.
"-Doar nu era sa trambitez in tot castelul ca fratele meu va veni la castel, nu?!" mormai ea.
Reusi sa citeasca pe buzele Emei un "Da!" dupa care incepu iar sa rada.
"-Stiu doar cateva persoane apropiate" continua Bell, razand la randul sau.
Voia-buna plutea in compartimentul ce incepea sa se aglomereze; iar Nate incepea sa se simta din ce in ce mai bine.

Nate era pur si simplu adorabil. Cei doi frati aveau un simt al umorului bine dezvoltat.
Melisse, zambind, isi aduse aminte de Eveline, ca tot era vorba de rude. O pierdu in Expres, fix in ziua in care isi promisera ca vor sta impreuna in compartiment.

Se intreba pe unde o fi, insa gandul zbura repede la o intrebare pusa de cineva.
Melisse isi intoarse capul.