Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ For both friend and foe alike

Isi intinsese mana din reflex si cascase ochii cand Sandra se dezechilibrase. Intr-o fractiune de secunda - o fractiune nebuna - se intrebase cum de fusese posibil? Oricate poante faceau, Hawkeye stia ca Soimeanca nu era o impiedicata in felul asta. Si ea nici macar nu se miscase ca sa se impiedice. Nici macar nu avea de ce sa se impiedice! Nu realiza cum de era brusc smucit din locul lui. In schimb, parea sa gandeasca cu viteza luminii celelalte detalii. Pricepuse ca practic cadea pe scari in rotiri haotice, dar dupa ce reusi sa numere doua lovituri, nu-si mai putea da seama unde ii era capul si unde ii erau picioarele. Incerca doar sa se lase cu mai multa forta, in speranta absurda ca poate va ramane agatat de o treapta si-si va incetini caderea. Nu a mers. Ceva cald ii atinse clavicula, iar el realiza doar ca trecuse, cumva, inaintea Sandrei.
Se oprira cu un thump! surd. Capul i se invartea, iar Colin a avut impresia ca era pe cale sa explodeze. Se bucura ca nu mancase de curand, altfel ii era teama ca ar fi trecut prin lucruri mult mai rele. Il durea fiecare particica din trup, fiecare muschi, fiecare oscior, fiecare celula. Insa isi putea da seama, in sfarsit, de pozitia corpului. Statea intins pe spate, era sigur, pentru ca simtea podeaua rece impingandu-i omoplatii, iar praful din aer ii gadila nasul. Picioarele erau azvarlite pe podea. Mana dreapta parea sa fie ok, desi probabil se va alege cu cateva vanatai zdravene. Mana stanga... Incerca sa o miste. Speriat ca nu poate realiza manevra, se gandi la ce era mai rau. Dar nu... Isi simtea muschii incordandu-se pe os. Deci nu era vatamata cine stie ce. Era ceva care o tinea in loc. Colin isi deschise ochii si ii inchise la loc, ametit. Incerca iar si de data asta reusi sa vada o pasare mica si stralucitoare deasupra lui. Inainte ca aceasta sa zboare in alta parte, Hawk observa parul blond al Sandrei. Deveni constient de o durere surda in spate si, fara sa vrea, aluneca in inconstienta.

• Isi inclesta maxilarul si il scutura din nou pe baiat, apoi se opri realizand ca poate nu-i face bine si il induce si mai tare in inconstienta.
  - Oh, nu..asta nu e de bine! La naiba, Colin trezestete-te odata! Ofta si il privi cu disperare insa calmul nu venise deloc spre partea ei emotionala si deja stresul i intrase in tot corpul.
  Isi lua bagheta pentru a lumina mai bine corpul baiatului, avea cateva vanatai pe maini insa nu stia daca si pe celelalte parti ale corpului deoarece era imbracat.
  Isi muta privirea cand de la el cand la Ema si invers, nu stia pe moment ce sa faca insa nu putea sa-l lase acolo asa pur si simplu.
  In primul rand pentru ca dupa parerea ei nici el nu ar fi facut la fel si in al doilea rand era un prieten bun.
  Se ridica si cerceta incaperea vrand sa vada daca era vreo iesire insa nimic, se pare ca erau blocati acolo.
  Observa o rana la piciorul ei destul de adanca si isi rupse din pantalon pentru a se lega strans acolo apoi privi inspre soimeanca si zise:
  - Idei?

Ema ramasese blocata in pozitie. Uitase complet sa se mai miste in timp ce mintea ei functiona la capacitate maxima. Isi tinea privirea fixa pe corpul pustiului, incercand sa-si dea seama care era problema. Pe langa cea evidenta, desigur. Ok, era inconstient, dar de ce?
Se apropie de el, insa se trezi distrasa de sunetul unui material sfasiat. Isi intoarse privirea spre Sandra si spre piciorul ei. Se incrunta usor.
" Probabil ca e de la coltul unei trepte... Daca ai nimerit aiurea pe ea, e posibil sa fi tras de carne"
Isi dadu bluza subtire jos, ramanand intr-un maieu grena. Rupse camasa fara ezitare si ii arunca Sandrei doua dintre fasii. Mai lua una si o impaturi, presandui-o pe frunte. O lasa in pace, multumita sa vada ca tanara se descurca extraordinar in situatii de criza si se intoarse spre baiat. Il stranse de umeri si ii cerceta chipul. Ii ridica pleoapa ca sa-i gaseasca pupilele dilatate. Ochii lui albastri de regula erau aproape negri. Il batu usor pe obraz, ajungand sa-i traga o palma zdravana.
" Hawkeye!" striga ea si se retrase pe proprii genunchi. Ofta. " Hai sa-l intoarcem. Trebuie sa-i iritam nervii. Si pentru asta, trebuie sa-l ciupim de omoplat" murmura Ema pe un ton calm, desi inauntrul ei fierbea. Uneori ura sa cunoasca metodele de genu' asta, indiferent de cat de eficiente se dovedea.
Cu ajutorul Sandrei, reusira sa-l rasuceasca pe baiat pe umarul drept. Ema ii dadu drumu si isi duse mainile la gura, reprimandu-si un strigat. Ce vazuse o luase complet pe nepregatite.

• Inghiti in sec privind-o pe soimeanca si apoi i multumii pentru cele doua fasii, lega strans rana ca sa nu mai curga sange.
  Ce nu i se stricase era parul si partea din sus de la bust, doar ca avea dureri pe aici si pe acolo. Isi musca buza inferioara cand stranse si mai tare astfel incat rana sa se inchida repede si isi inabusi un tipat de copil mic care nu-si primea mancarea sau bomboanele.
  - La naiba cu treptele! Intr-o zi o sa mor din cauza unui pai bagat in ochi! Spuse ea nervoasa si apoi se ridica de acolo ajutand-o pe soimeanca sa il intoarca pe o parte pe Colin.
  Insa mai mare i fusese surprinderea cand observa rana imensa care se afla acolo.
  I venea sa vomite din cauza sangelui, insa incerca sa-si mentina calmul. La naiba, unde erai Sandra la lectiile de prim ajutor?
  Evident la biblioteca citind sau facand altceva decat sa fie la ore, insa nu sa stea si sa se plictiseasca. Se uita la Ema si zise:
  - Bine bine, am nevoie..de o carpa curata sa-i curat rana si apoi de ceva care sa cos.

Emei ii pica fata cand o auzi si nu pentru ca suna nebuneste. Nici pe departe! o uimea curajul fetei si precizia deciziilor ei. Isi reveni repede si aproba din cap, punandu-se in miscare. Sfasie bucati mari din ceea ce se numise inante camasa ei si i le inmana Sandrei. De cusut... Mai tarziu. Putea gasi ceva cat timp Soimerita se ocupa de curatat. Trase de tricoul lui Hawk, simtind lichidul cald cel imbiba pe varfurile degetelor. Ema respira zgomotos printre dinti cand observa ce era sub tricou. Incerca sa se gandeasca la altceva. Incerca sa-si imagineze ce ar fi spus Colin intr-o astfel de situatie. Probabil ar fi facut o poanta uracioasa la adresa celor doua, apoi s-ar fi laudat cum ca trupul sau fusese sculptat de zei. Ciuci! Hawkeye era o slabatura ambulanta. Asa fusese mereu, din ziua in care il cunoscuse Ema si pana in prezent. Nu se putea lauda cu niciun fel de patratele.
Soimeanca se uita la fata celui ce-i era ca un frate. Tresari involuntar cand intampina pielea palida si umbrele ce se formau sub ochi. Ii puse degetele la gat, cautand sa vada cat de mult sange pompa. Era un bad-bac oarecum incetisor, dar continuu si sigur.
" Sa nu-ndraznesti sa te dai batut, idiotule, sau jur ca te pun sa maturi Turnul pana cand termini scoala!" maraii ea incet, ridicandu-se pentru a cauta ceva pe post de ac. " Sa nu crezi ca esti singurul pusti de pe aici. Oh, nu! Sunt o gramada de baieti aiuriti si aroganti si tembeli!"
Se opri in spatele Sandrei cu o tija de metal in mana. Isi scoase bagheta si incepu sa murmure mai multe vraji, pentru a o modela si a o steriliza. Ingenunche langa fata, inmanandu-i 'acul'.
" Dar iti mai dam o ultima sansa" termina Ema si isi ridica privirea spre Soimeanca, asteptand sa vada cu ce putea sa fie de folos.

• Incerca sa-si adune toate puterile pentru a face asta, trebuia sa o faca desi sangele nu era una dintre punctele ei forte la personalitate. Incerca sa nu se gandeasca acolo, lua repede carpele acelea din mana lui Ema si incepu sa tamponeze incet si sa curete. I lua vreo cincisprezece minute sa curete toata rana aceea imensa iar acum doar sangele mai curgea printre degetele ei lungi, fine si palide.
  Lua repede acul si cu o miscare de bagheta facu rost de ata medicinala care avea sa se topeasca inauntru si cateva care avea sa si le scoata mai incolo la spital.
  Trecusera deja doua ore si cususe aproape tot ce putuse iar rana arata destul de bine acum, eh..pe cat de bine putea arata o rana? Observa ca baiatul dadea semne sa se trezeasca.
  In momentele astea nici nu stia cum el nu se trezise din cauza ca il cususe insa nu comenta si se uita spre Ema, zicand:
  - Cred ca, cam asta e tot.Murmura ea oftand si punandu-si mainile la tample masandu-le, era obosita si enervata.

Isi simtea umarul drept amortit, de parca ar fi stat toata noaptea pe aceeasi parte. Si ii era frig. Ii inghetase spatele. Isi dorea sa se ridice si sa ia o patura, sa si-o puna pe el, dar nu gasi energia de a se misca. Nici macar sa-si deschida ochii.
Ceva il impunse intr-o parte a spatelui. Prima oara ii venise sa scanceasca, dar nu auzi nimic. Miscarea continua, intepand mereu si mereu in carnea sa. De cateva ori, chiar isi lasase mintea sa se scufunde iar in inconstienta. In rest, incerca sa-si dea seama unde se afla. Nu-si putea aduce aminte. Incerca sa o ia cu incetul. Care era ultimul lucru pe care si-l amintea? Masa de cina... Mancase salata de varza, era sigur. Se dusese in Turnul Soimilor. Dormise... Dar avusese un gand ce-l amuza in minte. Dupa ce se trezise... Asta era! Scrisese pe doua bucati de pergamente! Una o lasase pe masuta de langa patul Sandrei, cealalta pe noptiera Emei. Si apoi isi petrecuse ziua prin curtea interioara. Intr-un final, ajusese in Marea Sala pentru a le astepta pe fete, pe furis. Le vazuse intrand pe rand pe usa spre Sala Trofeelor. Si acolo... Il privisera nervoase, dar le trecuse repede. Era doar ca o alta gluma intre ei.
SCARILE!
Spatele i se arcui cand isi aduse aminte. Durerea reveni, lovind prin straturile cetoase ce-i inconjurau mintea. Ii scapa un sunet incet printre buze si stranse ochii. Incerca sa se lase pe spate, dar ceva il opri. Colin deschise ochii, intampinat de chipul Sandrei si mana alba a Emei.
" Ce s-a..." isi dori sa intrebe, dar vocea nu ii functiona.

• Isi inclesta pumnul pe bagheta si apoi o lasa jos punandu-i mana pe gura lui Colin si apoi zicand calma:
  - Deocamdata taci pana gasim ceva cu care sa te caram de aici, singur nu poti merge. Si sa nu aud vreo obiectie! Murmura ea privindu-l serioasa si apoi trase un zambet de copil mic si fericit.
  Incerca sa gandeasca ce puteau sa faca, se uita spre soimeanca si dadu usor absenta din umeri.
  Facu o vraja astfel incat sub Colin sa apara o saltea de marimea lui si destul de moale astfel incat sa poata sta comod pana gaseau o iesire si o cale sa-l scoata de acolo.
  Isi mijii ochi i chiar in spatele ei se afla un tunel secret, una dintre ele trebuia sa stea acolo iar alta sa mearga sa gaseasca o iesire sau ceva in gen, orice. Isi muta privirea catre Ema si zise:
  - Una dintre noi trebuie sa mearga iar alta sa stea cu Hawk. Murmura ea ingrozita putin de faptul ca unul dintre ei putea pati ceva insa nu puteau sta acolo pe vecie.

Ema ii arunca un zambet multumit Sandrei. Era bine sa stii ca exista cineva care il putea pune la punct pe cicalitor. Soimeanca stranse usor umarul lui Hawkeye inainte sa se ridice.
Isi puse mainile in sold si se uita spre scari. Categoric nu-l puteau urca. Nu fara sa existe marele risc de a se impiedica amandoua si a sfarsi toti trei pe podea. Ofta si isi lasa capul in jos, inchizandu-si ochii. Se gandi la cum ajunsese ziua asta sa ia o intorsatura atat de proasta. Cum de sfarsisera toti trei sa capete semnele 'destinului'. Sandra o patise cu capul si cu piciorul. Lovitura la cap o speria de moarte pe Ema. Trebuia sa se asigure ca nu era ceva grav, ca nu se va transforma in ceva grav. Si pentru asta, trebuia sa-i dea mereu o ocupatie Sandrei. Sa-i puna mereu mintea la lucru. Hawkeye... In privinta lui nu mai avea ce sa comenteze. Iar ea? Ea nu patise nimic, insa era incomodata de semnele mai vechi, chiar daca incepeau sa nu mai fie vizibile.
Ofta iar. Ochii ei verzi aproape ca stralucira in intuneric. Se intoarse pe calcaie si o privi serioasa pe Sandra.
" Stai aici si odihneste-te. Ai facut destule, iar piciorul tau nu se va vindeca daca-l supui stresului. Ma duc sa vad unde duce tunelul... Daca se intampla ceva, trimitem un mesaj cu patronusul, da?"
Ema incerca sa zambeasca in semn de sprijin. Se lasa pe vine langa Sandra si o imbratisa, inainte sa-si scoata bagheta si sa porneasca de-a lungul tunelului intunecat.
" Aveti grija" se auzi ecoul vocii Emei.

• O privi pe Ema si i ura succes dintr-o privire si apoi o lasa se plece caci stia ca, cu piciorul ei ranit nu avea sa ajunga prea departe.
  Ofta si se ridica de langa soimean insa observa ca schiopata si rana nu se inchisese aproape deloc.
  Se aseza pe jumatatea de saltea goala de langa Colin, in fund si isi deschise carpele acelea de la rana dandu-si parul sa stea pe spate, sa nu ajunga nici macar un fir din parul ei blond pe rana.
  Cerceta rana cu precizie si incerca sa puna mana insa scoase un sunet de durere dar si-l inabusi si zise:
  -La naiba! Desi inauntrul ei tipa de durere, se intoarse sa vada ce face Colin si se pare ca baiatul era bine, deocamdata.
  Isi verifica rana si apoi tampona usor cu o carpa astfel incat aceasta se umplu de sange indata. O schimba si facu sa apara un vas cu apa oxigenata langa ea astfel incat sa desinfecteze rana, lacrimile i curgeau pe obrajii rozalii si incerca sa se stapaneasca, durerea era insa mare si in acelasi timp rana se afla pe coapsa, era prea insuportabil. Lasa putin rana sa respire si dupaia avea sa o inchida la loc. Se intoarse spre Hawk, zicand:
  - Esti bine?