Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ For both friend and foe alike

Colin privi un timp tavanul negru, ascultand in jurul lui. O auzi pe Ema vorbind, apoi pasii ei indepartandu-se si ecoul usor al miscarii. Nu se misca nici macar cand Sandra se aseza pe saltea. Statea pur si simplu, privind intunericul si clipind rareori.
Mainile i se inclestara in pumni cand Soimencei ii scapa un sunet inabusit si o injuratura. Hawkeye se ridica usor, rezemandu-se intr-un cot, lasand astfel muschii relaxati, fara sa traga de ate. Tanara lucra repede la piciorul ei, cu miscari calme si precise. Ceva straluci pe obrajul fetei, singurul vizibil din unghiul lui. Plangea? Nu-si amintea sa o fi vazut pe Sandra plangand. Cand ea isi intoarse capul spre el, Soimeanul nu raspunse. Practic, se holba la ea, desi aproba usor cu capul, dupa cateva secunde. Se ridica si mai mult si isi intinse bratul liber spre ea. Cu miscari usoare, indrepta un deget spre obrazul ei si sterse o lacrima. Isi retrase mana la fel de usor, desi miscarile erau putit in treapta.
Se uita in jur si analiza cele doua gramezi de material. Aveau aceeasi culoare, desi unele erau imbibate in sange. Si era o culoare cunoscuta. Mm... Camasa Emei? Se intinse iar si lua una din carpele curate. O impaturi cu o singura mana. Colin se ridica in sezut si se apleca putin langa Sandra, cercetandu-i rana. Frate... Aia da rana. Se stramba fara sa realizeze la vederea ei. Trase genunchiul Sandrei in sus si se apuca sa-i bandajeze piciorul. Nu avea o problema cu sangele. Isi dorea sa fie chirurg, ce Dumnezeu! Strangea destul de tare, fiindca il ajuta forta masculina, insa nu incat sa-i opreasca circulatia. Cand termina, isi ridica privirea spre tanara. Dupa cateva clipe, afisa un zambet strengaresc.
" Pot vorbi acum?" intreba el, iar zambetul i se lati.

• Isi inabusi din nou un strigat de durere inauntrul ei si apoi se intoarse spre soimean cu o privire ciudata cand observa ca el se ridicase si era bine mersi, se pare ca avea sa ajunga o doctorita destul de buna daca voia asta in viitor, desi nu voia.
  Zambi cand simti mana lui pe obrazul ei fierbinte si cum sterse lacrimile apoi isi muta privirea de la el la rana. Se lasa bandajata si mai ca i venea sa-l bata cand stranse cu putere de piciorul ei ca sa opreasca sangerarea, insa nu si circulatia.
  Isi musca buza inferioara si lasa capul pe spate cand termina si apoi rasufla usurata.
  Incepu sa rada cand i auzi afirmatia si dadu afirmativ din cap ca da insa nu il lasa sa zica nimica si il intrerupse, zicand:
  -Ia vezi..poti? Spuse ea razand si apoi se ridica sprijinandu-se pe unul dintre picioare ca apoi sa se sprijine de Colin si apoi isi gasi din nou sprijin de balustrada scarilor. Il privi din cap pana in picioare, nici el nu era complet refacut iar ea zise:
  - Ai face bine sa te intinzi la loc, rana nu e vindecata.

Colin se intreba cum de nu il caftise nimeni pana atunci. Zambi la gandul asta.
O observa pe Sandra cum se ridica, inainte ca el sa-i raspunda la intrebare. Isi ridica putin umarul si si-l incorda in clipa in care fata se sprijini de el, astfel incat fata sa aiba putin ajutor. O urmari cu practic topaie pe un picior pana la balustrada. Hawk ii arunca un zambet ironic cand veni vorba de intins si se gandi sa raspunda la prima intrebare. Asa i se mai intampla lui uneori, sa fie sucit.
" Do re mi fa sol la ..." incepu el sa cante si se opri, cu vocea usor ragusita. Se stramba. " Nu pot mai mult de la. Deci presupun ca da, pot vorbi" Si se stramba spre ea, desi rase usor imediat. Usor, fiindca spatele lui protesta la un ras in toata firea.
Cu miscari incete, Hawkeye se intinse pe spate si isi duse o mana sub ceafa. Batu un ritm usor cu degetele celeilalte maini pe coastele lui, ascultand sunetul gol ce venea de acolo. Zambi ca un copil rasfatat.
" Mmm... As putea sa ma obisnuiesc cu viata asta" spuse si incepu sa-si balangane putin un picior. " As vrea sa comand un cocktail. Si niste costite de miel. Serviciile sunt destul de bune pe aici, nu ma plang. Pat moale, ingrijiri medicale si luxul intunericului. Poate mai trebuie sa faceti o verificare prin departamentul de curatenie. Inca mai gasesc niste praf pe podea, dar pot sa trec cu vederea. Unde ziceai ca e cocktailul ala?"
Vorbise pe un ton plictisit, asemenea unui client semi-multumit de serviciile unui hotel. Nu voia sa fie rau, dar se gandea ca e mai bine sa o tachineze pe Sandra, ca sa uite amandoi de grijile momentane.

• Isi arcui o spranceana si il privi serioasa apoi incepu sa rad, ofta si isi puse mainile in solduri, zicand:
  -De ce oare nu te-am lasat eu sa mori acolo? Ah, nu nu. Sandra trebuie sa faca pe buna samariteanca si sa ajute pe toti, CHIAR DACA NU MERITA! Nu te mai plange, domnule altfel te dezcos la loc si nu stii cum e sa-mi bag unghiile in carnea ta vie! Spuse ea intorcandu-si privirea de la el si pufni intr-un ras ironic ca apoi sa incerce sa se ridice de pe scarile alea reci si ajunse langa saltea insa se dezechilibra rapid si pica peste el, insa norocul ei ca nu avea o tona ca sa-l adoarma la loc, insa se ridica tot la fel de rapid simtind o durere surda la picior.
  Ofta si apoi il privi zicand:
  - Scuze, inca invat sa merg. Apoi se intoarse cu spatele incarcand sa-si forteze piciorul si apoi sa invete sa mearga din nou calumea, insa al dracu avea nevoie de o asistenta calumea.
  Ofta si isi intoarse privirea catre soimean facandu-se ca gandeste, insa chir era pusa pe ganduri.
  - Oare ce face Ema?

" Lumos maxima"
Lumina baghetei deveni mai intensa, micsorand astfel umbrele ce se intindeau pe pereti. Era ceva in jurul ei ce ii facea inima sa bata mai repede. Atentia ei era in toate partile. Ochii se plimbau prin jur, studiind cu meticulozitate, urechile erau ciulite, iar Ema se misca incet, fara zgomot. Stia ca daca s-ar fi aflat un pericol viu, precum o creatura, nu avea nicio sansa sa scape nevazuta. Lumina baghetei era puternica, iar daca bestia era oarba... Locul era mult prea mic si nu existau curenti de aer. Probabil ca daca ar fi avut un nas mai eficient, si-ar fi simtit mirosul peste tot in jurul ei.
Lipsa curentilor de aer... Asta o speria. Insemna ca nu exista o iesire? Spera din tot sufletul ca tot tunelul asta era o mare gluma. Nu... Trebuia sa fie o iesire. Poate ca era blocata de ceva. Poate ca fusesera puse vraji in jurul ei.
Grabi pasul si isi regreta decizia cativa metri mai incolo. Aluneca, picioarele se intinsera in aer, iar Ema cazu pe spate. Injura printre dinti si se ridica incruntata. Isi facu o verificare rapida. Nimic nu parea in neregula, doar ranile vechi de pe mana si dosul palmei se redeschisesera. Insa nu era mare branza, asa ca putea sa-si vada linistita de drum. Ca o masura de siguranta, isi presa mana de abdomen. Ok. Alunecase pe ceva. Cobori bagheta si observa pelicula de lichid intunecat, rosiatic in lumina baghetei. Ema inghiti in sec si se ruga sa nu fie sange, desi avea o siguranta crancena ca asta era. Isi continua drumul, pasind cu grija.

Hawk ii urmari discursul cu o spranceana ridicata in scepticism. Sandra incerca sa se miste. Cumva, cu bandaje si sange, intreaga scena parea... nelalocul ei, gresit.
Stranse din ochi cand ea pica, insa ii arunca repede o privire ingrijorata. Vazand ca e in regula, isi dadu ochii peste cap.
" Impiedicato..." murmura Colin si zambi cu jumatate de gura.
Ramasera asa, uitandu-se unu la altu. Soimeanul pufni in ras cateva secunde mai tarziu.
Nu raspunse cand veni vorba de Ema. In principal, pentru ca nu stia ce sa spuna. Indiferent de motiv, refuza sa se gandeasca la ce era mai rau. Ea era mai mare si stia mai multe cuvinte in limba veche, asa ca avea sa se descurce. Da, nu era vreun motiv de ingrijorare.
Simtea nevoia disperata de a face atmosfera usoara si se parea ca cel mai bine mergea cu cicaleala. Cel putin in cazul Sandrei. Ii era recunoscator ca fata ii raspundea la incercarile lui de a o trage de coada. Sandra era ca o surioara mica cu gura mare, caci nu se dadea inapoi daca putea sa-l infrunte pe Hawkeye.
" Si nu mai ameninta clientii, altfel te reclama" chicoti el.
Satul sa-i vada incercarile, se intinse ca sa-si puna mana pe umarul fetei. Se dadu intr-o parte a saltelei si o trase pe Sandra in jos, punand forta necesara ca s-o oblige sa se intinda.
" Ce-ar fi sa ne potolim cu piciorul ala, domnisoara Brown? Nu cred ca ce faci tu ajuta cumva. Nu-l mai forta" o mustra Colin cu un ton jucaus, desi se putea ghici nota serioasa din el.

• Incepu sa rada cand auzi "complimentul" de impiedicata, chiar era. Pana si cand era mica se impiedica pe loc drept, insa de cand crescuse asta se cam rarise si preferase sa ramana asa. Incepu sa gesticuleze si sa-l ingane pe Colin, zicand:
  -Impiedicato..Murmura ea razand si apoi privi in jur si isi ciuli urechile auzind cateva zgomote, probabil Ema se apropia. Voia sa stie daca gasise o iesire sau nu, sau orice altceva.
  -Nu esti client fidel, asa ca nu vreau sa te aud! Spuse ea cu un zambet larg pe buze.
  Isi puse mana la frunte pentru cateva secunde incercand sa gandeasca si se plimba de colo-colo pana ajunse din nou langa saltea si simti cum o forta mai mare decat a ei o trage in jos.
  Trebuia sa ghiceasca ca era Colin, ca deobicei care parea ca un frate mai mare care avea grija de un copil de zece ani. Pufni scurt si nici macar nu se uita la el si se aseza jos intinsa insa in momentul in care o zarii pe Ema, tasni de acolo rapid si il dadu pe soimean jos din nou pe saltea. Se intoarse spre el si zise:
  -Nu comenta....Ema! Ai gasit ceva? Spuse ea ajungand in dreptul soimencei entuziasmata.

Isi indrepta bagheta spre usa, facand tot posibilul sa ignore ce se afla prin jurul ei.
" Alohomora" sopti Ema, dar nu se intampla nimic. " Alohomora!" repeta, cu mai multa forta in glas. Niciun rezultat. " Date-n papuci!"
Nervoasa, dadu un sut usii. Ii intoarse spatele, incepand sa lucreze pe respiratie. Trebuia sa se calmeze ca sa poata gasi o solutie la problema. Soimeanca ofta si se intoarse spre usa, uimita sa gaseasca raze de lumina intrand printr-o crapatura fina. Isi puse bagheta la loc si se grabi sa se impinga in usa cu cat mai multa forta. Se deschise si mai mult si se bucura sa simta aerul proaspat de afara. Lasa usa asa si se intoarse inapoi.
Ema ridica usor din sprancene cand ii zari pe cei doi Soimeni. Ii cerceta rapid, verificandu-le starea.
" Da... Exista o iesire mai incolo. Cred ca sunt vreo 700 de metri de mers. E liber, cu exceptia unei... mici... portiuni alunecoase."
Tanara inghiti in sec.
" Se pare ca s-au intamplat destul de multe lucruri pe aici, asa ca ne va fi mai bine cu cat ne miscam mai repede... Hai sa ne gandim la o metoda de durata care sa ne ajute sa ne deplasam. Nu trebuie sa-ti solicitam nici tie piciorul prea mult..."

• Inghiti in sec cand auzi vorbele soimencei, deci mai exista o iesire mai incolo insa era aproape un kilometru de mers. Se invarti in jurul camerei incercand sa gandeasca, insa se trezi la realitate cand auzi de o portiune alunecoasa.
  Isi dadu ochii peste cap cand auzi de piciorul ei, de ce o compatimeau atat de mult? In plus nu era chiar atat de rau, bine..era intr-un fel caci rana era adanca si nu arata destul de bine, deci trebuia tratata. Insa nu avea sa moara, deci nu trebuia sa-si faca griji. Se intoarse spre soimeanca si spuse:
  - Ei haide, nu am sa mor. In plus pot sa merg, cred. Spuse ea uitandu-se la amandoi cu o spranceana ridicata, iar daca nu putea merge avea sa se opreasca la fiecare o suta de metri si sa ia o gura de aer.
  - Si in plus nu sunt singura ranita. Spuse ea incrucisandu-si mainile la piept si uitandu-se catre Colin.

Hawkeye se ridica in coate, astepta o clipa, apoi se ridica complet. Se uita inapoi spre Sandra si se stramba.
" Da, sigur, n-o sa mori. Eventual o fie cineva nevoit sa-ti taie piciorul. Pff! Mare scofala" vorbi el pe un ton plictisit, vanturandu-si mana ironic. " Si apoi, poate ca nu esti singura ranita, dar eu pot sa merg pe ambele picioare. Asa ca argumentul tau e invalid"
Si urma sa faca o demonstratie. Facu doi pasi, desi se clatina putin, iar privirea i se incetosa. Astepta o clipa, murmurand ceva despre ridicari bruste si despre statul intins prea mult. Cand mintea i se limpezi, Hawk inainta iar, de data asta sigur pe propriile picioare. De fapt, picioarele lui nu aveau nicio problema, doar spatele il deranja putin. Ok, putin mai mult, dar daca Sandra se putea incapatana sa ignore o rana ca aia, atunci de ce s-ar lasa el mai prejos?
Isi puse mainile in solduri, dar o lasa imediat pe cea stanga sa cada pe langa trup, caci nu era o idee buna cu cusatura de pe spatele sau. Ii era frig, iar tricoul ud si imbibat cu sange nu-l ajuta. Asa ca si-l dadu jos, miscandu-se cu grija cand trecu materialul peste rana. Isi lua bagheta si o invarti de cateva ori, dar nu reusi sa creeze niciun articol vestimentar. El era baiat, nu se pricepea la asta. Isi stramba buzele si se posta intre cele doua fete.
" Ok. Mergem?"