Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ For the sake of everything

**Dawn Snow** · 31 Dec 2012, 13:32

Zambi delicat cand il auzi vorbind. Isi intinse mana pentru a o atinge pe a lui. Nu prea stia ce sa zica in legatura cu cele intamplate in familia lui, insa vroia sa-i dea de inteles ca era acolo pentru el. Daca dorea sa-i spuna, ea o sa-l asculte fara sa-l judece. Nici nu avea sa intre cu forta intr-un subiect intim. I se parea atat de degradant.
In schimb, nu isi putu reprima reactia pe care a avut-o cand veni vorba de tatuaj. Un dragon? Serios? Ei, sa-si traga palme! Se gandi o clipa daca era mai bine sa-si ridice blugul si sa-si dea piciorul intr-o parte a mesei, lasand glezna la expozitie, sau daca era mai bine, pentru moment, doar sa spuna. Poate altii ar fi considerat necivilizat comportamentul intr-o cafenea. Rase usor, amuzata.
" Glezna. Nu e mare, dar reprezinta independenta mea, ca sa zic asa. Si culmea e ca e tot un dragon"
De data asta rase ceva mai tare. Facatura destinului, much? I se parea ireal tanarul din fata ei. Descoperise ca aveau cateva chestii in comun. Iar pe masura ce vorbeau, descoperea ca aveau si mai multe. Dawn era mai mult decat fascinata.
" Spune-mi, Klaus... Ai avut norocul sa gasesti jobul care te destinde?"
Nu o interesa nimic material, insa era curioasa in privinta fericirii lui.

**Klaus Lovel** · 31 Dec 2012, 15:30

Simti o oarecare..conexiune cand mana ei delicata atinse mana lui, astfel incat el reactiona rapid luandu-i mana in a lui. Nu stia reactia lui, sau daca avea sa isi traga mana insa ceva ii spunea ca nu. O fixa cu privirea dar schimba suniectul, zicand:
- Independenta mea a fost la cincisprezece ani cand am fugit prima data de acasa, mama de atunci considera ca eu..ar fi trebuit sa ma mut singur. Spuse el dand usor absent din umeri.
- Nu stiu, momentan lucrez pentru firma tatalui meu...nu stiu daca asta e vocatia mea insa deocamdata e bine, cel putin asa zic eu. Jumatate din actiuni le detin eu, un sfert mama si restul Agnes, insa ele nu se prea ocupa in mare parte de asta, e ca o mostenire. Defapt nici nu voia celelalte actiuni, daca se gandea mai bine...el mai avea inca un job ascuns, era spion. Insa nici macar Agnes nu stia asta, el isi alesese singur viata asta.
- Haide, spuse el luand-o de mana, lasand cativa galeoni acolo si tragand-o dupa el, voia sa o duca intr-un loc unde nu mai fusese nimeni, decat el.

**Dawn Snow** · 31 Dec 2012, 17:19

Independent. Micul-mare rebel al casei, cumva? Pentru ca, daca era asa cum banuia, tocmai descoperise inca un punct comun. Bine, Dawn nu fusese niciodata genul traditional de rebela. Nu cu vopsitul parului in cea mai la moda culoare, zgarzi pentru gat si haine negre cu tinte, machiaj strident si cuvinte vulgare. Ea era mai degraba o incapatanata, cautand sa-si dovedeasca independenta si puterea in cele mai mici si pitite colturi.
O bucura cand o lua de mana. Poate ca in ochii unui strain nu era mare lucru, dar pentru ea era un gest intim. Contau doar ei. Se intreba daca nu cumva visa cu ochii deschisi; daca nu isi imagina scenarii dulci in minte, in timp ce Klaus era doar tipul delicat si politicos. Avea o nuanta specifica de siguranta. Si brusc, stia ca poate sa aiba incredere in el. Incredere asa cum avea in persoanele dragi: in membrii familiei, fosta colega de la Ochi-de-Soim, in aiuritul si batranul de Derek ce pregatea in fiecare dimineata mancarea pentru Touplenden.
Il urma fara doar si poate, ascultand ecoul zornaitor al galeonilor pe masa. Nu avea habar incotro se duceau. Nici ca o interesa prea mult. Dar, intr-un final, isi gasi vorbele ca sa-l intrebe.
" Incotro?"

**Klaus Lovel** · 31 Dec 2012, 17:39

Ii zambi lui Dawn si o lasa partea asta ca surpriza, nu era cine stie ce insa era o parte din viata lui si voia sa impartaseasca asta cu ea. Nu mai aratase asta la nimeni, si nu stia cum avea sa reactioneze tanara insa..ii arata oarecum slabiciunile lui, ceva..care chiar facea parte, o marte parte din viata lui. O prinse de mana si cu ajutorul baghetei se teleportara undeva la subsol, introduse un cod si usa se deschise. O intreaga agentie de spionaj ii se arata in fata lui Dawn, exact ce voia sa ii arate si la Agnes in curand, insa..mai avea de asteptat cateva saptamani.
- Uite, asta e job-ul meu in realitate. Sunt spion, tata a construit firma de spionaj acum cincisprezece ani si a vrut ca eu sa continui asta, si asta fac. Nu am mai spus la nimeni despre asta, Dawn. Esti singura, stii dinaintea lui Agnes, ea va afla peste cateva saptamani. Uite, echipa cu care lucrez si fiecare coltisor din aceasta incapere face parte din viata mea.Simtea ca ii se putea increde lui Dawn, de aceea ii aratase.

**Dawn Snow** · 01 Jan 2013, 19:03

Casca ochii, surprinsa. Pur si simplu. Si chiar daca o parte din tot gestul asta se datora faptului ca avea inaintea ei o intreaga agentie de spionaj, cel mai mare merit il avea faptul ca Klaus alesese sa-i imparta acest secret. Avea incredere in ea. Preferase sa-i spuna celei mai mari fiice a familiei Snow inaintea mezinei familiei Lovel. Asta spunea multe. Dawn realiza intr-o fractiune teribila de secunda ca omul de langa ea avea cu adevarat incredere. Asa cum ea avea in el. Klaus ar fi putut bine merci sa o duca intr-un loc de unde sa nu o mai scoata nimeni, dar ea nu-i pusese nobilitatea la incercare. Nu regreta. In schimb, ii lua ceva ca sa poata articula niste cuvinte coerente fara sa-si muste limba in proces.
" Klaus... Pare... Pare ireal. Si stiu ca nu e, dar... totusi!"
Zambi, pierduta in ganduri. Brusc, se intoarse spre el pentru a-l putea privi in ochi.
" Poti sta linistit. Nu voi mai spune nimanui. Iti jur!"
Pentru un moment, ii veni in minte un scenariu bizar si de-a dreptul aberant ce avea loc in sufrageria parintilor ei. Parca se si vedea luandu-se la harta cu Ema. Will invata copiii sa joace Vajthat. Klaus e spion. Oh, da, asta i-ar inchide gura! Dawn isi scutura capul, alungand gandul prostesc din minte.
" Deci, cum functioneaza totul? Sunteti pe cont propriu sau lucrati cu Ministerul?"

**Klaus Lovel** · 01 Jan 2013, 19:11

Ii placu reactia lui Dawn, cel putin avea sa fie diferita fata de a lui Agnes. Insa acum nu trebuia sa se gandeasca la asta, trebuia sa-i arate mai multe lui Dawn, in fond..avea p idee, daca ea voia sa se implice in asta era bine venita, si stia asta, chiar daca nu i-o spusese. Uneori Klaus facea lucrurile cu subinteles, din prima intelegeai ce vrea sa zica si nu trebuia sa iti spuna, iti dadeai singur in seama.
- Stiu ca pare ireal si stiu ca nu vei spune la nimeni. Murmura el facandu-i cu ochiul si apoi ii facu semn sa il urmeze, prima oprire si poate oprirea cea mare era chiar in sala unde lucra el, unde..nu prea putea ajunge nimeni caci se aflau o gramada de informatii acolo.
- Suntem pe cont propriu, nu avem nevoie de Minister..in plus, ei sunt cu ale lor noi cu ale noastre. Haide, Baga codul ca sa deschida usa si din nou o incapere mare li se arata in fata, un birou imens, cateva calculatoare si tot felul de rafturi cu diferite cati si informatii.
- Aici imi petrec jumatate din zi..in general peste saptamana, nu e cne stie ce..insa deocamdata asta fac. Murmura el facandu-i semn sa se aseze pe unul dintre fotolii, asa o putea si vedea mai bine si sa se bucure si de priveliste pe sub ascuns.

**Dawn Snow** · 01 Jan 2013, 19:24

Oh, ce bine! O bucura sa auda ca sunt pe cont propriu. Ministerul era impartit in prea multe bisericute. Cei urati de vrajitorime, cei cuminti de care nu-i pasa cuiva, Aurorii mereu priviti ca o forta a binelui si misteriosii ciudatei, intotdeauna umbland cu ceva suspect la mijloc. Cine s-ar dori asa harmalaie si loialitati intinse pe cap?
Dawn se intoarse usor in loc, uitandu-se la intregul birou.
" Cred ca e de vis. Uita-te numai cate carti ai!"
Nici nu mai conta despre ce erau si ce informatii detineau. Numai ideea de carti ii lumina ziua pana la extaz. O data Soimean, pentru totdeauna Soimean.
Se aseza in fotoliul comod, lasandu-si usor mainile sa alunece pe material. I se parea ca poate aluneca in doua stari complet diferite. Tarancuta neadaptata la binecuvantarile moderne sau matura smecherisita care privea pe sub gene. Iar cum ea fusese intotdeauna putin mai ipocrita... Privirea ciocolatie ramase asupra lui Klaus. Daca ar fi putut sa-i faca o poza si sa pastreze imaginea aia pentru totdeauna... Chiar si varianta Incuiata ar fi multumit-o.
" Atata timp cat o faci cu placere, nu cred ca mai conteaza cat timp petreci aici. Important e sa stii ca nu e un timp pierdut" ii zambi.

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 01 Jan 2013, 19:39 by Klaus Lovel.)

Bang! Inca un lucru in comun: cititul si cartile. Deja incepea sa creada ca totul era un vis si avea sa se trezeasca in curand in patul lui din conacul Lovel si avea sa fie ca deobicei o zi plictisita din viata sa, spera ca visul sa nu se termine niciodata.
-Corect, insa deobicei e mult de lucru, dar am noroc ca o am pe Lavinia, secretara mea. Mereu stie urmatoarea mea miscare si nu cred ca as putea-o inlocui, e eficienta si mereu gata de actiune. Spuse el gandindu-se ca si ea avea o familie acasa si probabil mai mult din jumatate de timp era la servici, dar daca ii placea ce facea insemna ca nu era timp pierdut, dupa cum zisese si Dawn.
- Poti sa arunci un ochi peste carti daca vrei, imprumuta orice. Murmura el zambind larg catre ea, era chiar bucuros sa stie ca cineva nu il considera un soarece de biblioteca ci..lua cititul ca o pasiune.

**Dawn Snow** · 01 Jan 2013, 19:57

Lavinia... Dawn isi arcui incet o spranceana, dar isi recompuse repede expresia.
Mmm... Isi dadea seama cat de obositoare putea sa fie slujba lui Klaus. Insa nu era prea afectata, deoarece nu putea sa devina obiectiva. Ea una nu se simtea bine daca nu era coplesita de activitati. Intr-un fel, Sanctuarul Dragonilor ii oferea tocmai asta. Intotdeauna era ceva de facut si care nu mai putea suferi amanare. Ori un dragon nefericit, ori o gheara rupta, o usa ce trebuie unsa, un preparat special de mancare pentru o anumita rasa, un pui de dragon ce trebuia gadilat intre coarne. Si studiile. Si dosarele fiecarui exemplar in parte. Dawn nu se ocupa decat cu analiza si verificarea marilor reptile, insa mereu se gandea ca o sarcina in plus nu strica. Nu avea satisfactie mai mare decat atunci cand ajungea acasa, se trantea in pat si dormea neintoarsa.
" Uau... Multumesc, Klaus! E foarte dragut din partea ta! Si sa nu crezi ca o sa te refuz, doar ca momentan..."
' Momentan am lucruri mai bune de facut' continua in gand. Nu-si dorea sa piarda timpul alaturi de el citind. Asta putea face si acasa. Avea nevoie de fiecare minut pe care il putea capata.

**Klaus Lovel** · 01 Jan 2013, 20:08

Ii zambi facandu-i cu ochiul, zicand:
- Stai linistita, stiu ce vrei sa spui. Insa am zis-o ca fapt divers, oricand ai nevoie stii unde sa ma contactezi...sau daca nu stii vei afla. Murmura el si se aseza la birou, ii facu semn tinerei sa vina langa el, o lasa pe scaunul lui si deschise laptopul. Probabil ca nici asta nu aratase nimanui, insa era urmatoarea lui strategie ca si lupta de atac, contra..contra rivalilor, sau catre cine avea. Niciodata nu avea un adversar stabil, insa acum avea atatea variante incat trebuia sa aleaga una. Urmatoarea locatie: Franta, cel mai bun sediu din Franta fiind al lui Gomez, care lucra ilegal, iar Klaus cu asta se ocupa..spiona, afla informatii si..eventual distrugea. Se apleca putin ca sa ajunga la nivelul ei si ii puse mana pe mouse iar mana lui pe a lui, ii inhala parfumul..insa isi reveni repede, nu avea sa-si piarda capul dupa..asta, deocamdata..caci stia ca nu va rezista prea mult.
- Vezi? Sediul lui Gomez, din Franta. Toata lumea a auzit de el ca cel mai celebru finantator de jocuri, insa defapt e spion..lucreaza ilegal si toate fabricatiile lui sunt ilegale. Murmura el aratandu-i sediul lui Gomez si apoi strategia pas cu pas.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / For the sake of everything

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ For the sake of everything