Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Forget about the rules

Nu ii placea sa dea dreptate cuiva, dar de data aceasta nu avusese alta sansa. Daduse aprobator din cap stiind ca Viperina de langa ea stiuse ce facea, nu vorbea in zadar. Intr-adevar nici macar nu ar avea rost sa isi iroseasca 'fortele' pentru o creatura care cu siguranta va pleca mai devreme sau mai tarziu in adancul padurii. Inaintasera inca cu bagheta aprinsa pentru a fi departe de orice pericol. Kennya tocmai scapase de acel monstru, cel putin asa isi dorea sa creada. Ar fi fost mult mai simplu sa il ucida, dar avand in vedere ca inca era anul I ar fi fost ceva de-a dreptul nebunesc.
Se oprise brusc intreband:
"Ce facem acum?!"

Kennya trase aer adanc in piept. Isi indrepta spatele si se uita cu atentie prin desisuri in cautarea altor semne date de creaturile noptii. Auzea doar miscarile frunzelor batute de vant si se uita in sus. Cerul era nevizibil in aceasta parte a padurii. Copacii erau atat de desi, incat nu lasau nici o urma de licarire a lunii sau a stelelor. Ofta din nou si se uita in jur. Alergara nebuneste, iar acum pierduse poteca pe care o folosea drept ajutor. Incerca sa-si dea seama unde se aflau si incepu sa mearga dintr-o parte in alta, cautand din nou poteca. Dupa o jumatate de ora de cautare, Kennya incepea sa se agite. Pierdusera mult timp. Stia ca totul nu avea sa decurga cum isi dorea, insa nu se astepta sa se intample asta de pe acum. Isi scoase din buzunar o alta hartie d epergament si o transfigura. hartia lua forma de pasare si incepu sa zboare, cercetand imprejurimile.

Inaintasera atat de mult incat nici macar nu isi mai dadea seama unde erau. Mai avea putin si exploda de furie. Pur si simplu era complet aiurea sa mearga undeva , nici macar nu stiau unde .. prima data nu inantase atat de mult in padure. Prima data nu iesise de pe poteca si prima data nu se intalnise cu o creatura gigantica , care probabil inca era pe urmele lor. Se oprise brusc vrand sa ofteze, dar se incapatanase sa nu o faca. Desi toata lumea o considera un tanc fiindca abia venise in Hogwarts, era abia anul I stilul sau de a fi nu ii permitea sa clacheze la orice problema.
Mai mersesera o bucata buna de vreme, dupa care murmura linistita:
"Ah,uite poteca!"
Dar ramasese cu gura cascata cand la capatul sau observase altceva, o altfel de ..creatura a noptii , de data aceasta.

Kennya se opri brusc. Se uita la creatura din fata ei, iar ea se uita la ele. Nici una nu indraznea sa se miste. Viata lor atarna de un fir de par. Viperinele se uitara una la alta si intelesesera imediat ca de data asta nu aveau timp sa fuga. Aveau sa fie prinse inainte sa faca al treilea pas. Isi ridicara bagheta gata sa se apere in caz de nevoie. Nici una nu stia cum sa prelungeasca timpul intre atac. Dar fara sa-si dea seama animalul deja prindea viteza catre ele.
"Diffindo!" striga Kennya
Varcolacul scoase cateva urlete de disparate si cateva taieturi adanci aparura pe corpul acestuia. Viperina vazu sangele imbacsind blana murdara, insa atacul lui continua.

Era intr-un soc imens, dar nu putea sa arate asta. Trebuia sa fie tare pentru a putea scapa atat ea, cat si Kennya din toata aceasta poveste. De ce de fiecare data cand facea ceva interzis avea parte de ceva si mai rau de atat? Oare chiar atat de rau era sa incalce regulile? Ea mereu uita ca exista asa ceva. Se crispase usor, dar cand auzise strigatul de furie al varcolacului ramasese uimita fara a putea face nici macar un pas sau o vraja. Viperina cealalta il atacase cum gandise ea, dar acesta nu se daduse batut atat de usor. Pur si simplu nu voia sa plece. Ba dimpotriva , chiar inainta. O luase pe Madison intr-o singura mana deodata facand-o pe aceasta sa strige ingrozita , oripilata!

Kennya striga "Stupefy!" de un milion de ori. Se parea ca vraja nici nu il afectase deloc. Uita-se ca varcolacii sunt niste creaturi ce pot fi impietrite foarte greu. Incerca sa gandeasca cat mai repede si spera sa gaseasca o solutie sigura de a scapa din aceasta situatie foarte neplacuta. Isi aminti unul din cursurile de la Grija fata de Creaturile Magice si zambi. Se uita spre Madi si ii striga:

"Trebuie sa facem vraja amandoua in acelasi timp. Merge pe aceasi lungime de unda ca si dragonii. E nevoie de puterea mai multor persoane. Numar pana la trei si tintim spre piept. Ne-am inteles?"

Kennya incepu sa numere, inca privind pe cealalta viperina si cand se intoarse simti trupul mare al varcolacului deasupra ei. Acesta, indiferent cat de salbatic era, le smulse baghetele din mana si le lua pe sus, intrand si mai adanc in padure. Oare ce va avea sa urmeze?

Cat de puernic trebuia sa fie un varcolac? Adica din cate auzise ea de prin alte parti stia ca erau extrem de violenti cand se transformau, dar chiar si asa: sa le ia cu mana libera pe sus pe amandoua fete? Nu era chiar atat de usor. Cel putin ei nu i se parea asa. Se strecurau tot mai mult in padure, iar cu fiecare pas al creaturii facut mai in fata Madison se temea din ce in ce mai tare. Nu voia sa ajunga hrana lui pentru cina.

Se uitase catre Kennya intreband-o din priviri ce vor face acum, dar uitase ca nici ea nu putea sa aiba mereu raspunsurile pregatite. De data aceasta se enervase, mai ales ca i-a fost distrusa si bagheta. Deci nu ii venea sa creada asta.

"Da-ne jos!", strigase Viperina, dar in zadar facuse asta fiindca tocmai ajunsesera in fata unei .. un fel de .. pesteri?!!! Cum putea sa existe asa ceva in capatul celalalt al padurii interzise? Acum chiar au dat de bucluc.

Kennya se uita si ea la locatia unde ajunsera fetele. Vazu pestera si se gandi la harta mare a Hogwarts'ului si unde erau plasati muntii. Isi dadu cu palma peste frunte in semn de nemultumire.

"Nu se poate! Suntem exact in partea opusa fata de unde trebuia sa ajungem. Incredibil. O sa ne ia o groaza sa facem drumul inapoi si sa ajungem la locul de intalnire."

Se uita la Madison care se uita nevenindu-i sa creada la viperina. Tocmai erau duse de un varcolac, intr-un loc pustiu, unde putea sa li se intample orice. Chiar si moartea, iar ea se ingrijora ca aveau mai mult de mers pana unde stabilise sa se vada cu persoana necunoscuta ei. Ajunsera in data pesterii si cele doua viperine auzira niste sunete ciudate din interiorul ei.

Ce aveau de facut acum? Pur si simplu nu stiau ce sa faca, cel putin Madison nu stia. Era anul intai, cum ar putea ea sa se lupte cu un varcolac? Ba nu, eroare! Trei varcolaci! Inghitise in sec in clipa in care observase inca doua umbre imense dandu-si seama despre ce era vorba.

"Drace', ce facem acum?", intrebase disperata Madison, dar ramasese oripilata in urmatoarea secunda dandu-si seama ca cei doi se bucurasera mult ca adusesera .. doua fete. Ce putea sa urmeze acum?

Primul varcolac inca le tinuse in bratele lui puternice, dar in urmatoarea secunda le trantise in pestera pe niste pietre. "Auch!", strigase Viperina cautand ceva cu ce sa il loveasca, dar in zadar.

Kennya isi masa spatele din cauza loviturii si se simti putin ametita. Fusese tinuta relativ cu capul in jos, iar acum vedea numai pete albe in fata ochilor. Isi scutura capul si se uita in jurul ei incercand sa descifreze situatia. Madison tot cauta pietre la indemana sa le azvarle in capul varcolacului. Sau stai. Erau mai multi? Viperina facu ochii mari si se uita la celelalte siluete. Unul. Doi. Trei. Patru. Cinci. Sase??? Incredibil. Varcolacii nu erau animale de colonie. Ce ii facuse oare sa formeze un fel de societate impreuna? Stia ca in ultimul timp padurea oferea mai putina hrana pentru ei. Ceea ce insemna ca instinctul ii indemna sa se ajute unii pe altii.

"God damn! Acum o sa ne ia si mai mult timp sa scapam de ei!"

Varcolacii urlara dupa Kennya si se uitau lacomi la fete, balele curgandu-le din gura pana pe podeaua rece din piatra.