Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Forget about the rules

Mai avea putin si vomita. Avea sa regrete amarnic ca din anul intai se aventurase in asemenea chestii, asta in caz ca va mai trai pentru a se cai de asa ceva. Avea nervi si simtea cum ii iasa fumul pe urechi aproape, dar nu trebuia sa faca nicio miscare brusca. Stia asta. Banuia si credea asta.

Se uitase catre Kennya, insa ea era mult prea preocupata cu gandurile sale, desi varcolacii se apropiau atat de mult de ele incat le puteau simti transpiratia aceea de pe blana oribila a lor. 'Ah!' , isi spuse ea in gand, dar nu avea nici macar o idee pentru a scapa de acesti 'criminali' convinsi. Nu prea mai suporta aceasta situatie de tensiune.

Ii daduse un branci Viperinei de langa ea aratandu-i prin acest gest ca trebuiau sa faca ceva urgent inainte sa devina mancarica pentru varcolaci! Bleah.

Kennya simti o imbrancitura din partea dreapta si se uita uimita la Madison care se uita la randul ei disperata la viperina. Aproape uitase cunde se aflau, sau mai bine zis in ce situatie erau cele doua fete, gandindu-se mai mult la intalnire pe care avea sa o rateze daca nu se grabeau. Aveau timp pana la rasarit. Se uita si ea la varcolacii care isi aratau dintii galbeni si ascutiti, parand sa se bucure prea mult de noile lor achizitii. Se uita la stomacul lor in forma concava si ii spuse lui Madison.

"Madi, cred ca sunt infometati."

Aceasta informatie parea sa nu o ajute pe noua ei amica si Kennya se uita disperata dupa cele doua baghete. Le vazu undeva aruncate intr-un colt si ii arata cu degenul celeilalte viperine.

Trebuiau neaparat sa faca ceva. Doar nu stateau linistite pana asteptau sa fie mancate de niste varcolaci infometati care probabil nu au mai gustat carne de om, mai ales de niste Viperine asa de dragute ca ele. Aici urmase un ranjet de mandrie, dupa care se indreptase catre baghete. Nu stiuse cum reusise, dar i-o aruncase celeilalte Viperine si pe a ei.

Cu bagheta sa in mana se uitase catre varcolacul care le-a prins gandindu-se ca el trebuia sa cada primul si rostise 'Aveda Kadevra'. Era prima data cand folosise aceasta vraja, insa isi daduse seama cu stupoare ca ii reusise.


'Ei, sa mai zica numai cineva ca Viperinii sunt lasi!', rostise aceasta razand si ranjind cat ii permitea sarcasmul sau, care ei bine era destul de mare - cu modestie .

Kennya se uita cu ochii mari la Madison. Se parea ca fata era chiar de ajutor. Desi ii spuse sa nu foloseasca magie fara sa gadeasca. Acum erau cu un avrcolac mai putin. Insemna ca mai aveau de invins cinci. Nu era mare lucru daca stateai sa te gandesti mai bine. Unul dintre prietenii celui omorat lasa un urlet prelung si se napusti spre Kennya. Aceasta striga "Protego!" si varcolacul, ca si prima creatura peste care dadusera, se lovi de un zid invizibil. Asta parea sa produca haos intre ceilalti varcolaci si incepura sa le atace pe fete din mai multe directii. Kennya incerca sa-i lege, franghii groase iesind din bagheta ei, insa degeaba. Varcolacii le taiau in mai putin de cinci secunde cu ajutorul ghearelor.

"Furnunculus!"

Cel mai mic dintre varcolaci se umple de furunculi pe tot corpul si asta parea sa-i provoace multa durere. Kennya ridica mirata din sprancene si isi zise ca pentru sine 'Interesant...'

Era clar ca acel varcolac putin mai firav nu mai avea foarte mult de trait. Pe blana sa hidoasa iesisera tot felul de bubite care practic ii invadau intregul trup. Se uitase catre Kennya spunandu-i din priviri ca fusese o treaba grozava si ca de asemenea faceau o echipa buna de lupta impreuna. Era clar ca acela nu va mai rezista foarte mult, dar tot mai ramaneau patru. Cum avea sa ii invinga?

Erau destul de mari toti si pareau foarte amenintatori. Ea nu voia ca toti acei varcolaci sa moara, dar nici nu voia ca ele sa moara. Adica cum sa renunte la propria viata in favoarea altuia? Era ea nebuna, dar nici chiar intr-un asemenea hal. Era abia pe la inceputul unei nebunii, nu in faza terminala.

Kennya dansa usor in jurul varcolacilor, evitand atacurile lor si aruncand din cand in cand o vraja spre ei. Era destul de greu sa te uiti in toate partile sa nu te trezesti cu o laba blanoasa in cap. Viperina era inca ingrijorata de timpul pe care il aveau la dispozitie sa strabata padurea si se gandi la o modalitate sa scape de mai multi varcolaci deodata.

"Incendio!"

Un varcolac luase foc si incepu sa se agite prin toata pestera. Kennya o prinse de mana pe Madison si o trase repede spre perete. Se vedea ca acele creaturi nu erau prea inteligente. Animalul alerga disparat dintr-o parte in alta, dand foc si semenilor lui care erau acum cu totii in panica. Haosul se marea in jurul lor, iar viperinele incercara sa se strecoare catre iesire.

Viperinei ii venea sa rada observand cat de reduse la minte puteau fi acele creaturi. Dintr-un impuls ciudat se uitase catre varcolacul cel mai mic din grup si observase cum zacea mort, fara vlaga. Kennya facuse o treaba grozava reusind sa il omoare fara prea multa tevatura. Observase ca aceasta o tragea spre iesire si nu se impotrivea deloc. Trebuia sa ajunga cat mai repede la iesirea din pestera. Noroc ca nu erau in capatul ei.

Cand ajunsesera la intrare nu ii venise sa creada, dar dadusera de o alta problema. Nervii sai erau intinsi la maxim si mai avea putin pana sa explodeze. Nu ii venea sa creada ca a doua oara daduse peste aceasi porcarie: Acromantula!

Kennya se uita cu ochi mari la paianjenul din fata ei. Ochii mici si galbeni clipeau repede, uitandu-se confuz la cele doua fete. Viperina se uita la el si se intreba daca a mai vazut oameni vreodata. Fetele se dadeau in spate incet, cautand cu privirea un loc unde sa se ascunda de creatura. Viperinele se oprira insa si Kennya cu o sficuire a baghetei striga.

"Confundo!"

Acromantula se opri pentru cateva secunde din miscat si ochii se schimbara in unii visatori, uitandu-se in departare la ceva ce cele doua fete nu vedeau. O luara la fuga pe langa creatura gigantica si intrara din nou prin desisul padurii. Incercand sa plece cat mai repede si cat mai departe de perstera plina de orori.

De data aceasta nu mai putea sa taca. Trebuia sa ii spuna multumesc Viperinei, desi acel cuvant scos din gura ei era o minune. Oricum il va spune incet si in caz ca va fi nevoita sa il repete nu va face asa ceva nici macar din joaca. 'Ah', isi spuse nervoasa, apoi murmura: "Hm .. multumesc!" . Si gata cu asta pe astazi. Inaintasera alergand catre poteca, cel putin asa sperau ele.

Madison se uitase in urma sa observand usurata cum pestera se indeparta incetul cu incetul de ele. Se uitase dupa Kennya, dar deja se afla inaintea ei cu cativa pasi. Cand o ajunsese din urma strigase bucuroasa: "Ah, uite poteca!" Statuse putin pe ganduri, apoi ramasese uimita. Cineva .. cineva ..


"Cineva e la capatul ei!", adaugase Viperina , apoi isi amintise ca cealalta fata trebuia sa se intalneasca cu o persoana. Oare era cine trebuia sau nu? Ce le mai asteptau acum?

Kennya se lumina la fata si merse si mai repede. Inima ei ii batea mai incet acum si se bucura ca cele doua fete erau la timp. Silueta unei persoane se profila din ce in ce mai mare. Parea sa fie foarte inalta si subtire. Iar pelerina neagra de drum pe care o purta il facea sa semene cam prea bine cu copacii din jurul lui.
"Ce bine. Am ajuns la timp. Nu te panica. O sa terminam cat ai clipi."
Madioson ridica sprancenele la ea in semn de neincredere si amandoua ajunsera fata in fata cu persoana respectiva. Parea sa fie un barbat. El isi baga mana in buzunar sa scoata o scrisoare foarte subtire. I-o pasa Kennyei si aceasta o puse in siguranta intre robe.
"Gata. Hai sa plecam acum."
Madison facu ochii mari. Asta era tot?