Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / forgiven not forgotten

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 29 Sep 2012, 09:54 by Kurt F. Malfoy.)

OOC: Me & Natalie

[Image: tumblr_m9i1si4EpG1r0qns6o1_500.gif]

Auzi ceasul sunand si brusc,intelesese ca era timpul sa fuga,altfel ar fi intarziat.Isi privi reflexia in oglinda pentru a treia oara in acea zi,constatand ca arata multumitor,de la camasa care statea ca pe gard pana la dantura ingalbenita din cauza tigarilor,plus acea privire fixa,injectata,ca de om nebun. Un adevarat gigolo!

Dupa ce realiza ca fizic nu era tocmai in forma,se convinse ca nici din punct de vedere psiho-emotional nu era tocmai in regula. Isi aminti ca de cateva saptamani nu mai dadea pe acasa - nici la resedinta Malfoy,nici la casa de pe Diagon - si ca rudele erau cam ingrijorate. Deasemeni,incepuse sa ia pastile si sa se infometeze. Insomnii si cosmaruri insoteau aceste stari,aceste actiuni auto-distructive.

'' Treci naibii peste ziua asta...Doar o zi,doar inca un miliard de zambete false.'' Isi spuse lui insusi,rasfoind teancurile de hartii din mapa,unde ascundea si un micut revolver pe care ar fi dorit sa-l foloseasca pe el insusi. Nu era tocmai normal sa-ti zbori creierii,fiind un Malfoy,fiind un vrajitor - oh,un Avada Kedavra ar fi fost mai simplu! Doar 12 ore si ar fi ajuns acasa si totul ar fi fost perfect. Ar fi putut muri.

Se uita la ceas si realiza ca ajunsese la timp,chiar cand intra pe usa biroului. Dori sa isi salute colegii insa ramase fara glas in clipa in care observa o silueta feminina si parul roscat. Oh,si parfumul ei - al ei.

'' Ce cauti aici?'' o intreba,pe un ton neutru

**Natalie Francis** · (This post was last modified: 29 Sep 2012, 10:31 by Natalie Francis.)

Dupa cateva luni bune de meditatii reusise sa-si revina.Parintii ei isi facusera , si inca isi faceau, mii de griji pentru ea , probabil de aceea nu fusesera de acord ca ea sa paraseasca Franta pentru a doua oara. Pentru el.Mama ei o implorase chiar sa ramana acasa, insa cand realiza ca Natalie nu avea sa lase garda jos , o rugase numai sa aiba grija.

Incepuse cu pasi mici. Trenul , cabina telefonica , Atriumul si Departamentul Transporturilor si Comunicatiilor Magice. Se informase . Nu s-ar fi dus acoo daca nu era sigura ca el lucra acolo. Minister , minister , minister! Intra siobserva mai multe birouri la care lucrau oameni. Unul sau doua erau goale , iar el nu se numara prin cei prezenti. Poate ca , trebuia sa mai astepte. Isi sprijini palmelepe unul din birourile libere si se uita atenta la hartoagele imprastaite pe toata suprafata acestuia. Pe una chiar scria , elegant si usor inclinat , Kurt Malfoy. Zambi si se sprijini apoi cu spatele de birou . Camasa alba mirosea puternic a lavanda. Probabil din cauza detergentilor cu care mama curata toate hainele. Cand in sfarsit ii auzi vocea isi ridica privirea zambind , inca. Se deplasa de la birou in spatele scaunul cu spatar inalt.
Zambi iar si lasa dantura sa i se vada de data aceasta. Nu era o dantura alba ca zapada , insa nici neagra nu era. Pur si simplu ingrijita.
-Pe tine , Veveritoiule! Sarmanul , arata cam neingrijit . Nu-l mai vazuse in starea aceea niciodata. Inainte de divort , zambea si chiar parea a fi fericit. Acum insa , daca fata lui se datora muncii de noapte , si hartiilor aruncate pe birou , ei bine ..ori ramasese in urma cu munca ori ..era mai dezordonat ca niciodata. Ea alegea putin din prima si ultima.

Peerioada aceea de timp , dupa divort, fusese destul de grea pentru amandoi probabil. Insa ea nu avea de unde sa stie cum se simtise el , fiindca in tot acel timp ea locuise in Franta , cu parintii ei. Ii luase ceva sa ajunga acolo , la el , insa spera ca meritase. Se apropie de el si-i aseza gulerul camasii care era pe jumatate ridicat . "Am venit sa te vad." spuse ea , departandu-se de el si icrucisandu-si bratele la piept.

**Kurt F. Malfoy** · 05 May 2012, 13:01

Cand se auzi strigat cu vechiul nume de alint zambi slab,in coltul gurii,parca obligat de circumstante apoi se aseza la birou,fara a-i propune sa ia de asemenea un loc. Uitase cum trebuia sa se comporte cu cei din jur,cum sa aiba grija de ceilalti. Uitase bunele maniere,uitase de tot si de toate. El isi pricinuise singur aceasta soarta,atunci cand plecase dar nu isi daduse seama ca a-ti taia singur creanga de sub picioare insemna si moarte curata,moartea propriului suflet.

'' Observ. M-ai vazut. Probabil nu-ti place cum arat,stiu. Nici mie. In orice caz,meriti explicatii.''

Merita intr-adevar explicatii pentru ca nici in sala de judecata nu spusese de ce plecase. Pur si simplu intrase in sala,semnase actele,isi lua adio si parasi cladirea. Simplu. Nu era genul care sa se justifice pentru ce facea si poate ca uneori sarea calul - intotdeauna sarea calul,defapt - insa in ultima vreme devenise o adevarata pacoste.

'' O sa ma intrebi 'de ce',asa-i?''

**Natalie Francis** · 05 May 2012, 15:52

Zambetul ii pieri. Stia ca oricum , ei doi nu se mai priveau ca inainte. Niciunul. Isi lasa mainile sa atarne slab pe langa corp , si isi musca buza inferioara , privind tavanul.
" Nu!"spuse aceasta , coborandu-si ochii , si fixandu-l cu privirea. "De fapt stiu . M-am gandit mult timp si am realizat .."Insa , nu. De fapt , si ea se izolase complet de lume. Insa nu arata incat ceilalti sa-si dea seama. Avea ea un mic secret.

Ridica o spranceana , apoi o lasa moale si trase un scaun de la un alt birou , luand loc pe acesta , fata-n fata cu Kurt. Isi sprijini coatele de birou si barbia pe maini. Probabil el chiar avea niste explicatii. Dar oare le gandise cu mai mult timp in urma , le formula in momentul de fata sau doar spusese asta , ca fatada?Ea mai facea asta , de fapt o si facuse. De fapt , ce spusese? Vroia explicatii. Solide chiar , insa actionase gresit , iar el , probabil ca se prinse.

**Kurt F. Malfoy** · 05 May 2012, 16:39

O cunostea prea bine tocmai de aceea nici nu inghiti ceea ce ea ii spusese. Continua totusi sa lucreze,bifand anumite lucruri de pe o lista,luand dosare,facand schite. Asta in acelasi timp,plus ca incerca sa ii raspunda fara a se opri pentru a-si trage sufletul. Era obositor sa fii angajat la Minister,un Malfoy. Un Malfoy care lucreaza,la cheremul unui sef? O facea cu un scop.

'' E foarte,foarte neplacut ce am sa iti spun. Am plecat fiindca simteam ca nu mai pot trai langa cineva. Langa nimeni. Esti o femeie sublima,extraordinara,insa la momentul respectiv - si chiar si acum! - simteam ca vreau sa ma izolez. '' Detesta orice persoana care-l inconjura,exceptandu-i pe aliatii lui,pe Sfintii Mortali si Devoratori,desi din grupul acela le selecta numai pe surorile Thibault,Lexie,Agnes si Odette. Restul puteau sa se duca in mijlocul Iadului,sa fie torturati de un miliard de demoni,sa inghita smoala si sa se lase trasi in teapa.

''Boala mea s-a agravat si inainte sa zici ceva,nu,nu ai de ce sa iti faci griji.Imi iau medicamentele dar uneori nu prea merge.'' Probabil ca observase ca mainile ii tremurau si avea o transpiratie rece. Adaugate chipului palid,toate astea il faceau sa para batran,bolnav,oarecum inutil. De parca mintea lui nu nastea cele mai geniale planuri,de parca nu el tinea echilibrul dintre bine si rau,pe cat posibil. De parca nu reprezenta ceva. Nu era un pion,ci acela care controla jocul. '' Se intampla si ghinioane. Ai tai cum o mai duc? Biata maica-ta,cred ca ma uraste la fel de mult cum ma iubea inainte.''

**Natalie Francis** · 29 Sep 2012, 10:39

Sa se izoleze. Ea facuse asta in tot acel timp. Nu-si facuse rau. Doar.. isi ascultase gandurile. Care nu erau sinucigase. Daca isi lua medicamentele, respira corect, nu avea probleme cu inima si inca traia, atunci era perfect. Nu voia sa auda nici cel mai fals zvon cum ca el era in pericol. De moarte, fiindca din cate il cunostea nu putea fi omorit atat de usor cum erau majoritatea oamenilor.
"Nu arati bine deloc." ii spuse ea luandu-i mana intr-a ei. Era cam rece. Stia ca-i placeau reptilele, ca era un criminal, dar nu si ca avea sange rece.

"Nu stiu nimic de mama.. sau de tata. Nu locuiesc cu ei si le-am ignorat mesajele." Se bucura ca batranii ei parinti nu se gandisera la eficienta cale Zvrr. Isi apleca capul, privind stralucitorii nasturi ai camasii sale. Erau albi, ca niste perle adevarate. Iar Kurt era rece. Ca un aisberg adevarat. Parintii ei nu aveau treaba cu ce facea ea. Adica, era fiica lor, da era. Dar doar atat. Fiica, nu proprietate privata.
"Uite ce e. Am venit doar.. sa te vad. Sa nu-i includem pe parintii mei in asta."

Oricat de mult i-ar fi iubit, voia putin timp fara ei. Mereu veneau cu argumente ce ii spulberau visele roscatei. Macar o.. singura data sa fie numai ea si Kurt. Fara parinti, fara prieteni, atat.

**Kurt F. Malfoy** · 29 Sep 2012, 20:45

O privi adanc in ochi si constata ca era ingrijorata. Nu intelegea de ce. Parca nu mai erau nici macar amici,doar persoane care in trecut se cunoscusera,extrem de bine chiar si acum,din nefericire,nu mai aveau aceeasi legatura. Cert este ca dupa separare amandoi ajunsesera sa fie putin cam ...diferiti. Oare el era ''intalnirea ei rea''? Persoana care o dadea peste cap in mod negativ,si invers? Da,probabil.

'' Da,ai dreptate. Pentru ca mi-ai lipsit. Discutiile interminabile,morala ta privind tigarile,ceaiul cu aroma de trandafiri. Iti mai amintesti?''

De parca toate alea s-ar fi intamplat in alta viata,altor persoane,reguli ce nu li s-au aplicat lor,evenimente pe care amicii lor le-ar fi trait si despre care ei doar barfeau momentan. Vroia sa nu se gandeasca la faptul ca toata acea realitate fusese a lui,ca fusese parte din viata lui. O viata pe care o distrusese din cauza exceselor,a viciilor si a violentei domestice. El si Natalie se iubisera dar din nefericire facusera pasul acela important de a-si uni destinele si de a da nastere unui copil in perioada in care Kurt era la pamant,in care el suferise cel mai mult. Si asta schimbase tot.

'' So listen out,this sun hasn't set/I refuse to believe that is only me feeling/Just hear me out/I'm not over you yet/There is love on the line,can you handle it?'' Incepu el sa cante absent,zgariind lemnul mesei cu unghiile sale anormal de lungi.

**Natalie Francis** · 30 Sep 2012, 00:18

Cand? Dumnezeule, ce repede trecuse timpul. Rezema toata acea poveste, toate acele amintiri intr-un zambet larg, calduros. Trasaturile sale, pur frantuzesti, accentuandu-se. In mintea ei se derulau niste imagini frumoase. Ea intr-un tricou rosu si un cardigan galben, facand crema pentru prajituri, iar Kurt in spatele ei fredonand melodia aceea. Aceleasi versuri.

"So how do I do normal/ The smile I fake.. the permanent wave of/ Cue cards and fix it kits/ Can't you tell.. I'm not myself/ I'm a slow motion accident/ Lost in coffee rings... and fingerprints."continua ea mirata. De parca nimic din toate acelea nu li se intamplasera lor. Si pana la urma de ce se comportau astfel unul cu altul? Erau oameni. Exista o alta Natalie acolo? Una care sa-l priveasca cu scarba pe Kurt deoarece o lasase balta, deoarece ii lasase balta? Nu. Pana la urma el era si barbatul pe care-l iubise si pe care inca il iubea desi nu ar fi recunoscut asta daca sentimentele nu erau reciproce. El o tratase ca pe o zeita, desi nu era una. El nu profitase de inocenta ei. Se indragostise de ea, ceea ce alti barbati nu ar fi facut.

"In legatura cu ce am dreptate?"intreba ea razand. Fusesera mai multe fraze pe acolo. Ceaiul de trandafiri. Prima data servit sub privirile furtunoase si mirate ale rudelor din arborele genealogic al lui Kurt. Ce zi. Discutiile interminabile. Cele ce tineau pana dupa miezul noptii, chiar si in dormitor, cand Kurt incerca sa adoarma, Nat venea cu un nou subiect, privind protejarea ursilor panda sau cum ca ea nu avea nevoie de machiaj, deoarece ii imbatraneau pielea. Si tigarile. Oare tinuse cineva socoteala predicilor lui Natalie in legatura cu tigarile? Dupa tot acel val de amintiri isi ridica privirea spre chipul palid al lui Kurt.
"Da, imi amintesc!"raspunse ea pe un ton calm.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 30 Sep 2012, 16:37 by Kurt F. Malfoy.)

Ar fi fost imposibil sa uite cineva,la urma urmei. Fusese o perioada marcanta din viata lui. La bine,rau sau chiar mai rau decat pana acum,ea i-ar fi fost alaturi,macar ca prietena. Iar el ar fi venit deasemeni,daca ceva rau ar fi avut loc. Insa prefera sa nu se gandeasca la astfel de scenarii. Vroia ca ea sa fie fericita. Iar el vroia sa se simta viu.

'' Eu nu am uitat nici pentru o clipa. Si oricat de Kurt sau Frederick as fi pentru ceilalti,tot Carsten raman. Carsten al tau.''

Numele. Singurul lucru pe care il legase de fiinta care ii daduse viata,timp de 30 de ani,pana sa o intalneasca cu adevarat,fata in fata. Dar cea care rostea cel mai frumos acel nume era doar Natalie. Ea il facuse sa realizeze cine era,ce era. Ea il intelegea,era o conexiune speciala. Fusese primul ei barbat,din toate punctele de vedere iar ea fusese prima lui iubire,prima persoana care il facuse sa se simta indragostit,innebunit de dorinta de a trai,de a visa,a iubi. Ii era frica de amintiri,pentru ca la fel ca sabiile,erau ascutite si provocau rani adanci. Insa amintirile cu privire la acel an divin nu erau dureroase. Erau mai degraba...niste teme de reflectie. Da,se gandise la toate aceste lucruri,la viata lui - singur sau alaturi de femeile langa care traise - si ajunsese la concluzia ca se jucase. Un joc prostesc de-a viata. Cand avea sa se maturizeze,oare?

'' Ai avut dreptate privind acea singuratate in doi. E aproape ora cinci. Ce zici,reluam traditia? Britanicul din mine - desi nu am decat tangente vagi cu acest popor - isi cere dreptul de a bea ceai.''

**Natalie Francis** · 30 Sep 2012, 19:10

Carsten. De cand nu mai auzise numele acela. Isi aminti a-i placea sa-l numeasca Carst.
"Da, Carsten. As fi mai mult decat onorata sa te insotesc la un ceai."fusese prea formala, dar cand nu era ea asa? Prea naiva, prea draguta cu oamenii.

Se dadu putin la o parte, dandu-i de inteles ca calea e libera. Ea nu mai servise ceai de trandafiri de atunci. Doar.. medicinale. Putea lua totul de la inceput. Adica, oricate rele ar fi facut, impreuna, cand era cu el se simtea ca un copil sub protectia parintilor. Se simtea in stare de orice. Pe cand atunci cand era singura, putea fi considerata usa de biserica.
Acum stia totul. Nu mai era nimic de ascuns. Nu mai existau minciuni, care duceau la certuri care duceau la divort si asa mai departe. Acum se cunosteau reciproc, la fel de bine. Asa credea. Asta voia de fapt.
"Ma asteptam sa ajungi sa lucrezi aici."spuse ea, dand o suvita dupa ureche. Kurt era o fire impuntoare. Si fizic si psihic. Oricum. El merita mai mult de atat. Poate Vrajustitia.. sau ministru. Nu ar fi fost rau. Insa, asa cum ea, Natalie se rezumase la slujba de la Gringotts, poate si Carsten facuse la fel.