Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ forgotten.

• Lexie de ridică din pat după câteva ore în care se întoarse pe o parte pe alta fără să poată adormi. Îşi turnă un pahar cu apă de pe noptieră, luând o înghiţitură mică din el. Dormitorul ei din Pivniţă era întnecat, singura sursă de lumină fiind luna, a cărei strălucire era umbrită de câţiva nori inofensivi. Îşi lăsă paharul pe masă şi ridică halatul de noapte de pe spătarul scaunului.
  
  Îl luă peste cămaşa neagră de noapte, apoi se încălţă şi ieşi din dormitor cu o uşoară durere de cap. Nu avea idee care era motivul insomniei sale, însă era hotărâtă să scape de monotonia şi plictiseala acelei nopţi. Îşi amintea de escapadele din toiul nopţii pe care le făcea aproape în fiecare zi cu prietenii ei mai demult. Acum parcă nici nu mai erau acolo, majoritatea absolvenţi. Părea destul de pustiu fără nebuniile lui Ivy, fără sfaturile Isei şi prezenţa lor de spirit.
  
  Trecu prin Camera de Zi a viperinilor care era perfect goală la acea oră târzie. Ieşi fără să se uite înapoi şi străbătu tunelul care făcea legătura între castel şi Pivniţă. Când ajunse la capătul acestuia, aruncă câte o privire în fiecare parte. Era liber, aşa că putea să continue, deşi ştia că nimeni nu i-ar fii cerut socoteală dacă ar fii văzut-o pe coridoare noapte. Totuşi, trebuia să recunoască că îi plăcea să trăiască momentele trecutului uneori.
  
  Urcă pe scările de marmură, sărind peste cea falsă în care îşi amintea că citise undeva că Harry Potter se blocase în vremea în care Ochi-Nebun fusese profesor de Apărare contra Magiei Negre. Ajunse la etajul şapte, apoi merse drept spre peretele unde ştia că avea să apară uşa spre Camera Necesităţii. Trecu prin faţa acestuia de trei ori, de fiecare dată gândindu-se că avea nevoie de un loc în care să se distreze. Uşa apăru şi viperina o deschise fără ezitare, apoi dispăru după ea.
  
  OOC: anyone

• Iesi din dormitor avand doar roba de la Cercetasi pe ea si o pereche de pantaloni scurti cu un tricou rosu. Era ametita de cap insa nu stia motivul, probabil pentru ca nu dormise zile in sir.
  Isi scutura capul lasand firele de par brunete-roscate sa se duca in toate partile si apoi porni spre baie, deschise usa usor. Se indrepta spre ghiuveta si merse sa se clateasca cu putina apa rece, probabil isi va reveni in cel mai scurt timp.
  Nu avea sa se intoarca inapoi la somn, insa nici sa stea degeaba si sa se uite pe pereti, o lua la pas fara o tinta anume.
  Privi in stanga si in dreapta tablourile care te faceau sa te infiori, mai ales ca personajele miscatoare susoteau mereu.
  Isi trecu o mana prin par pentru a-l mai aseza putin si dupa cateva minute bune de mers ajunse in fata Camerei Necesitatii, dadu usor absenta din umeri si intra.
  Auzi cateva zgomote insa nu indrazni prima data sa intrebe, isi strecura capul prin crapatura care o lasase usa si zise:
  - E cineva acolo?

• Freyja isi inchise cartea de Farmece, si stinse lumina, bagandu-se in pat. Mai erau cateva ore si se facea ziua, iar ea avea sa fie ca un zombie. Nu isi daduse seama cum trecuse dupa-amiaza cu o tema kilometrica la Previziuni, si abia dupa cina realiza ca nu isi terminase toate temele. Iar fiindca dorea sa ajute Viperinii, avea neaparata nevoie sa lucreze in plus si mult. Desi asta o epuiza.
  
  Se intoarse pe partea cealalta, simtind cum somnul o cuprinde, insa tot nu putea dormi. Patul i se parea incomfortabil si perna parca era de fier. Avea nevoie de ceva care sa o faca sa se simta mai bine. Doar ca nu stia ce. Oftand, urca neatenta scarile, pana cand se trezi la etajul 7. Cum Dumnezeu ajunse acolo, nu stia. Isi aminti ca aici era Camera Necesitatii, insa datorita faptului ca o persoana era inauntru, aceasta nu avea sa se deschida. Si totusi, de data asta, o facu. Probabil ca nevoia ei pentru ceva care sa o relaxeze era mult mai mare decat a celei persoanei dinauntru.
  "Lexie!" exclama ea surprinsa sa o vada pe Sefa lor de Casa inauntru.
  
  Freyja nu realiza ca lasase usa intredeschisa decat dupa ce auzi o alta voce in spatele ei si se intoarse brusc.
  "Nu, suntem doar niste fantome care au nevoie de un loc pentru somn", remarca ea ironica, desi nu intentionase sa jigneasca persoana care intrebase.

• Lexie zâmbi când segăsi în camera plină de perne. cărţi, jocuri de şah şi multe altele. Se vedeau într-un colţ până şi câteva mături. Expiră zgomotos pe gură. Ok, avea locul pentru distracţie, însă nu era distractiv fără cineva prin preajmă. Avea nevoie de pachetul întreg. Chiar când se gândi la asta, în cameră intră o persoană a cărei voci ar fii recunoscut-o dintr-o mie.
  
  'Freyja! Exact la timp,' exclamă ea şi se întoarse spre fata cu părul blond sidefat şi ochi mari şi inocenţi. Îi zâmbi şi se îndreptă spre ea, însă se opri la jumătate de pas cînd o altă voce cunoscută se făcu auzită. Îi auzi remarca Freyjei şi râse scurt amuzată, apoi deschise complet uşa ca să o găsească acolo pe Julieta, Şefa de Casă a cercetaşilor.
  
  Cele două nu se înţeleseră foarte bine niciodată, însă rudenia cu Ivy şi ocazia de a o cunoaşte mai bine o făcuse pe Lexie să se gândească că nu era chiar atât de rea. Dimpotrivă.
  'Bună, Julieta,' o salută ea, pe un ton uşor rece, dar cu o privire prietenoasă. 'Ce faceţi pe aici atât de târziu?'

• Deschise usor usa insa fusese intampinata de cuvinte usturatoare, dar nu avea sa le ia ca jigniri. Probabil era o viperina, din Casa lui Lexie, caci in general viperinii raspundeau mai aprig, insa nu i judeca. Probabil nu agreea Cercetasii, insa nici de asta nu avea sa-i pese. Pasi usor in incapere si inchise usa in urma ei.
  -Buna Lexie. Mormai ea si apoi se intoarse cu privirea spre cealalta tanara, ca deobicei intinse mana prieteneste si spuse:
  - Eu sunt Julieta. Insa pe mine insomnia m-a adus aici, e mai relaxant sa vii aici decat sa stai inconjurat de oameni. Spuse ea, niciodata nu agreease multimea care venea sa-i puna intrebari stupide.
  Insa niciodata nu ezitase sa le raspunda celor de la Casa ei, mai ales cand se iveau probleme si incerca sa le rezolve, insa in alte cazuri sa le evite si sa le trimita superiorilor ei.
  Ea ramase oricum aceeasi, chiar daca devenise Sefa de Casa. Isi muta privirea catre Lexie, spunand:
  - Felicitari pentru titlul de Sefa de Casa, il meriti pe deplin, Lexie. Spuse ea cu o urma de fericire in glas, insa stins.

• Freyja habar nu avea cine era noua venita, desi putea sa vada ca era Cercetasa. Nu avea nimic cu Casa ei, de fapt, vrajitoarea nu avea nimic cu nici un alt elev de la Hogwarts. Singurii pe care ii agrea din ce in ce mai putin erau viperinii. Insa niciodata nu a putut sa spuna ca s-a omorat dupa ei. Oftand, lua mana Julietei si o stranse.
  "Eu sunt Freyja", se prezenta ea, apoi se intoarse spre Lexie, uitandu-se banuitor in jur.
  
  "Sper ca nu planuiesti o petrecere ca eu sunt franta. Abia imi mai pot tine ochii deschisi", spuse ea, observand un hamac intr-un colt si indreptandu-se spre el. Se arunca de-a dreptul, lasandu-se leganata ca un copil mic, dar tot nu putu adormi.
  "Mdah, Julieta, nu esti singura cu insomnie. E normal sa fii atat de obosit si sa nu poti dormi?"

• Lexie îi zâmbi Julietei forţat ca mai apoi să o privească pe Freyja aruncându-se în hamacul din colţ. Se pleoşti. Cum aidcă nu avea să fie nicio petrecere? Pentru petrecere era acolo. De ce era viaţa atât de nedreaptă?!
  Râse la acest gând, apoi se aşeză pe unul dintre cele două fotolii de lângă şemineu, aproape de hamacul Freyjei.
  
  'Ei bine, plănuiam,' spuse ea cu un zâmbet. 'Dar renunţ, dacă eşti atât de obosită. Petrecere fără Freyja egal petrecere eşuată pentru Lexie, deci....'
  Îşi frecă mâinile una de cealaltă şi îşi turnă nişte ciocolată caldă în cană.
  
  'Oricum, de ce eşti atâ de obosită?' întrebă cu un zâmbet. 'De abia am început anul, nu îmi spune că eşti în urmă cu temele.'
  Zâmbi privind-o pe Freyja, apoi se uită la Julieta şi îi făcu semn să se aşeze lângă ea. Era, la urma urmei, o seară între prieteni, nu voia să se transforme ăn altceva.

• Dadu usor absenta din umeri, in mod normal nu. Nu era normal sa fi atat de obosita si sa nu poti dormi. Isi lasa bratele sa cada pe langa corp si apoi se intoarse spre tanara, zicand:
  - Nu cred, cel putin nu dupa parerea mea. Insa anul asta a devenit atat de intens incat nu stii cu ce sa incepi si parca mereu dai peste cate un obstacol.
  Murmura ea in cele din urma, anul asta i se paruse cel mai greu din toti, bine inafara de faptul ca primul an era mai greu deoarece pana te integrezi iti lua cam vreo luna doua.
  Inghiti in sec, se aseza langa Lexie si zambi. Se aseza langa fotoliul de langa Lexie, cel rosu si apoi privi in jur.
  Momentan avea nevoie doar de relaxare si atat, era de acord cu Freyja la faptul ca nu le ardea de petreceri, insa aprecia entuziamul lui Lexie.
  Mereu se certase cu Lexie, defapt de cand o vazuse prima data, niciodata nu avusese ceva personal cu ea, insa acum chiar o vedea ca pe o amica.
  Isi lasa capul pe spate relaxandu-se si uitand de tot pentru cateva momente.

• Freyja se uita la Lexie si zambi. Entuziasmul ei se dezumflase, si desi era obosita, se gandi ca putea sa mai ramana treaza cateva ore.
  "Ok, daca tu vrei, putem da o mica petrecere. Dar maine imi faci o scutire si dorm toata ziua."
  Ii auzi intrebarea si rase. Numai ei i se putea intampla sa ramana in urma cu temele din primele zile de scoala.
  "De fapt, chiar asta s-a intamplat. Abia acum doua ore mi-am adus aminte ca nu am facut tema pentru Farmece"
  
  Ofta, si continua sa se legene cu hamacul.
  "Da, poate ca asa e, anul asta e ultimul, si vreau sa trec cu bine de T.V.E.E", ii raspunse Julietei, ducandu-si degetele la buza.

Camera necesitatii. Locul ei de refugiu in serile la Hogwarts in care tot ce voia era sa se gandeasca la lucrurile bune si rele din trecut si prezent. Anul scolar incepuse iar ea simtea lipsa prietenilor mai mult ca oricand. Avea mari responsabilitati pe cap, plus examenele TVEE, asa ca prefera sa petreaca timp intr'o camera linistita.
Trebui sa treaca de mai multe ori prin fata peretelui pana sa reuseasca sa deschida usa - insemna ca cineva cu aceiasi dorinta ca si a ei era deja inauntru. Deschise usa in liniste, aruncad o ultima privire in stanga si in dreapta, si apoi se trezi intr'o camera care arata mai linistitoare decat visase vreodata, si de asemenea vazu trei eleve - Lexie, Julieta, si inca o fata pe care nu o cunostea. Cu o voce timida intreba:
"Ma primiti si pe mine?"

OOC: Mersi Lexx