Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Fum in noapte

"A fi, sau a exista, suna ca la fel, ar parea ca inseamna acelasi lucru insa nu este asa, existenta o faci singur, prin felul in care te comporti in care vorbesti in care traiesti. A fi, e doar un amarat de verb, daca te nasti esti, insa daca doar te nasti, nu existi.Da stiu, filozofie de gradul 3, dar asta e adevarul"
"Lasa-ma sa te contrazic, nu este chiar asa, daca nu te nasti atunci, cum poti exista, sunt indispensabilel in primul rand trebuie sa fi si apoi sa existi.Existenta o faci singur,sau cel putin asa se crede."
"Nu sti nimic Tsubaki, esti atat de naiv, si asculta-ma bine, naivitatea nu e buna, crede-ma... "

Simteam, o apropiere intre noi, o licarire de speranta,eram la fel, simteam la fel. Eram suflete pereche, ne relaxam stand la o cafea si o tigara, si discutand despre teme filozofie, ne puneam tot felul de intrebari ciudate, care ne distrau si ne faceau si mai apropiati. In acea noapte insa am simtit o apropiere mult mai calda, era mana lui ce-mi atinsese piciorul,bratul, buzele. Nu putea fi altfel, eram atrasi de discuti filozofie, de intrebari fara raspuns. In acea noapte m-a sarutat, am simtit buzele lui fine atingandu-le pe ale mele...incremenisem. Dar era mult prea frumos ca sa fie adevarat, si nu era, inca odata am avut dreptate, nu era adevarat totul se petrecuse in mintea mea. Tsubaki murise de mult timp, iar eu simteam ca traiesc langa el in fiecare noapte cand puneam capul pe perna si adormeam, singuratatea se etalase , era urat sa fi singur si mai ales sa pierzi o persoana draga, careia ii vei duce dorul o eternitate. Am incercat de multe ori sa trec cu vederea peste asta, dar nu am putut, nu pot uita acele momente. Totusi, cum poti uita o persoana atat de draga cum fusese Tsubaki?
Inevitabil de greu m-am ridicat din pat, am simtit furnicaturi ce-mi strabateau intregul corp,insa am continuat aceeasi miscare. Mi-am rotit putin bratele, si am iesit din camera. Simteam nevoia sa mai traiesc inca odata acele momente, sa vorbesc cu cineva, o discutie filozofica, era lucrul care ma putea face sa nu ma mai gandesc la Tsubaki.
Biblioteca nu se schimbase,era aceeasi biblioteca prafuita, si lipsita de haz, cu cartile care zaceau neatinse pe rafturi. O candela era aprinsa, si doua fotolii parca asteptau ca cineva sa se aseze pe ele. Tentatia era prea mare, si oricum nu era complet fara o pufaitura din tigare. M-am tolanit in fotoliul pufos si am inceput sa pufai, gandul meu era inca la Tsubaki.

Stateam cu capul pe perna incercad sa atipesc,insa nu puteam.
Ma gandeam la el.Intodeauna el imi imi lumina intunericul gandurilor mele.Cand l-am cunoscut pe el toata viata mea s-a schimbat.
Nu mai existau cuvintele eu sau tu ci doar noi.Eram un intreg ,un magnet, daca el se misca ma miscam si eu.Cuvantul plictiseala disparuse de mult de pe buzele noaste,chiar si atunci cand nu faceam ceva tot ne distram.
Desi eu ma asteptasem ca povestea mea de dragoste sa inceapa intr-o zi frumoasa cu soare nu a fost asa.Iarna cea rece mi-a adus caldura dragostei.M-am ridicat din pat realizand ca nu poate fi cu putinta ca in noaptea asta sa pun geana pe geana.M-am imbracat privind absenta petrele alb din camera mea.Am deschis usa gandindu-ma la un sigur loc unde as putea sa merg si anume,biblioteca.
Mergeam parca tarandu-mi picioarele dupa mine.Nu doream neaparat sa citesc o carte s-au sa bantui prin castel si sa i-au vreo detentie.
Tot ce doream in acele momente era sa imi vad jurnalul bine ascuns printre rafturile cartilor despre Rune antice,carti neatinse de nimeni.
Am deschis usa simtind un puternic miros de tigara.Nu puteam sa spun ca imi displacea acel parfum ametitor ba chiar in zilele in care stateam cu el mai fumam doar pentru distractie.In camera se afla o fata ce nu mi se paru cunoscuta.Am intrat in biblioteca facandu-mi loc printre fumul dens salutand-o.
"Buna deranjez? Am intrebat-o in speranta ca nu o deranjam.

Fereastra de la camera mea era deschisa .M'am dat jos din pat , tremurand putin , atunci cand degetele mele au atins podeaua rece.
Lumina palida a lunii se reflecta pe chipul meu . Cerul era senin , iar stelele pareau sa se alinieze , una langa alta , alcatuind tot felul de forme.
Nu imi era somn deloc. Mii de ganduri mi se invarteau prin minte si ma macinau. Nu stiam cum sa adorm . Tot felul de amintiri mi se derulau , precum un film .
Singurul loc care ma putea calma era biblioteca. Stiam ca nu prea aveam voie sa iesim din camera de zi la ora aceea , dar nu imi pasa. Nimic nu mai conta in acel moment .
Am iesit repede din camera , si am inceput sa urc in graba scarile. Mi'era putin frig , dar nici asta nu mai conta.
Cand am ajuns in fata bibliotecii , usa era intredeschisa .
Am zarit doua silute . Fata uneia dintre ele se crispa , la vederea mea .
Mi se parea atat de cunoscuta , dar nu reusisem sa o recunosc .
M'am apropiat mai mult si mi'am dat seama ca una dintre cele doua fete era de la Viperini ; Alice . Cealalta era o eleva noua .
Nu stiam cum ar trebui sa le explic ce cautam acolo , dar nu am reusit decat sa spun un simplu :
" - Buna.."
Apoi le'am asteptat raspunsul.

Sunt momente in care simti, cum pamantul te inghite sau cel putin asta ai vrea, insa sunt momente in care ai vrea sa dai timpul inapoi, sa retraiesti anumite pasaje din viata ta. Era trist, este trist si va fi in continuare trist, sa sti ca nu mai ai pe nimeni, sau cel putin asta sa fie impresia. Ai putea devenii obsedat mai apoi, de iubire, sau de intelegere sau chiar de singuratate. Nu neg, singuratatea este buna, insa in doze mici, chiar foarte mici, cat sa reusesti sa reflectezi asupra vietii tale, sau chiar 5 minute pentru a lua o decizie.
Dar, sunt momente in care, simti ca iti lipseste ceva, cu toate ca ai conditii de trai, nu spun excelente, ci bune, doar bune, ai prieteni sau chiar un foarte bun prieten, si toata lumea ar spune ca ai tot ce-ti trebuie, ei bine nu ai. Multi duc lipsa de iubirea familiei, de o apropiere cat mai stransa a familiei, multi au aceste lucruri insa multi nu.

Seara aceea , era pentru mine, o seara in care simteam nevoia sa ma regasesc, sa fiu eu si o foarte buna prietena, sa purtam conversatii filozofice, sa ne punem intrebari care aparent nu au nici un raspuns, insa carora sa le gasim noi un raspuns. O noapte alba plina de filozofie, asa as putea sa descriu intr-o fraza, acea seara. De cand ma stiu, nu au fost multe seri ca aceasta, nu au fost multe momente speciale in viata mea... insa cele putin care au fost mi-au adus bucurii enorme.
Contemplam, asupra vietii, asupra lucruilor care mi se intamplasera pana in acele momente. Vise, ganduri spulberate, la fel ca fumul ce se imprastiase in camera si care era acum spart de o silueta, necunoscuta, o alta fata, care poate venise pentru acelalsi motive.... si mai apoi inca una....
Ochii imi erau atintiti spre ele, nu le cunosteam prea bine.....,
"Buna"
Am mormait un salut, doar de dragul de a nu parea nepoliticoasa. Pufai inca de doua ori, si ceata densa se instaura din nou in camera. Le priveam pe furisi, eram de o curiozitate rar intalnita, eram atenta la fiecare detaliu, fiecare gest, pas... cuvant.

Nu stiam cum sa intru in vorba cu ele . Imi era greu . Nu o cunosteam atat de bine pe Alice , iar pe cealalta fata nici atat.
Desi imi era greu sa ma apropii de cineva , in noaptea asta aveam nevoie. Nu mai vroiam sa fiu singura .
Aveam nevoie de cineva , care sa ma inteleaga . Sa stie cu adevarat ce simt . Nu mai pot sa tin in mine atatea sentimente , atatea amintiri si atatea ganduri. Pur si simplu , nu mai pot.
M'am apropiat de cele doua fete si am intins mana politicos .
" - Eu sunt Bella . "
Alice m'a privit cu subinteles, stiind deja cine sunt .

OOC : Scuze ca nu am scris mult . Dar e dimineata si nu prea am inspiratie.

O priveam pe fata care intra cu cateva secunde in urma in camera.
O recunoscusem imediat, chiar si prin fumul dens.I-am zambit dandu-i de inteles ca stiam cu cine vorbesc,insa acum in linistea aceea nu era timpul pentru salutari.Langa cele doua fotolii se afla un al treilea scaun asa ca i-am facut semn ca poate sa se alature noua.Fata se aseza pe scaun asteptand ca o conversatie sa inceapa.Nu stiam ce sa spun s-au ce sa fac ,insa cineva trebuia sa sparga ghiata.Mi-am dres glasul le-am fixat cu privirea si am grait:
"Se pare ca nici una dintre noi nu are somn!"
Nu mai stiam ce sa spun ,insa am continuat spre marea mea surprindere .
"Si se mai pare ca nici una dintre noi nu pare a fi in apele ei!Ce ar fi sa discutam despre ceva,asa sa mai uitam de griji!"
Speram ca ele sa reactioneze cat mai bine la bunavointa mea de a deschide o conversatie.M-am adancit in fotoliul meu confortabil asteptand ca una din ele sa vorbeasca.

In acel moment , ii eram recunoscatoare lui Alice . Auzisem ca e o fata foarte amabila , dar mi s'a confirmat ca este mult mai mult decat atat.
I'am adresat un zambet senin , apoi am privit'o pe cealalta fata , care a intins mana , precum un gest mecanic , si a spus printre dinti :
" - Eu sunt Atsuko . "
Parea putin retrasa , dar eram sigura ca daca aveam de gand sa ne cunoastem mai bine in noaptea asta , va deveni o prietena de nadejde. Asa simteam , sau cel putin , asa imi dadea impresia.
Ma gandeam despre ce am putea vorbi , si nu imi venea nimic in minte.
Dintr'o data una dintre ele , isi facuse curaj si spuse :

"- ... "

"Ce va aduce in noaptea asta pe la bblioteca, este totus o ora tarze...nu cunosc persoane de genul asta.."
Da, era foarte curoasa din fire,insa totusi, incerca sa isi mascheze putin aceste porniri de curiozitate.
Nu pareau ca acele fete sa fie dispuse sa poarte o conversatie mai filozofica, asa cum era obisnuita Atsuko,nu ca ar fi un moft, insa serile ca aceasta meritau un "ospat", o altfel de abordare.
Le studia cu atentie, prindea orice miscare, orice gest, clipire, mereu i se spusese ca era un bun observator, insa facea toate aceste lucruri instinctiv,devenise un refex un mecanism de autoaparare, incerca sa intueze urmatoarea miscare a oricarei persoane, indiferent ca era prieten sau o simpla cunostinta.

Dupa lungi priviri, isi cufunda nasul in carte, intre timp luase o carte din cele imprastiate pe masa. Nu era prea interesant subiectul acele nuvele, insa nu avea alta solutie, trebuia sa-si omoare timpul cu ceva, iar daca asta era singurul lucru pe care il putea face. atunci se sacrifica.

O priveam cu coada ochiului pe Atsuko . Intr'un fel parea foarte relaxata , in schimb , eu nu . Ma simteam foarte ciudat . Si nu era prima data cand ma trezisem la ore tarzii si umblam noaptea prin castel.
Ma gandeam la ce raspuns as putea sa ii dau .
Mi'am indreptat privirea spre Alice , desi datorita fumului cenusiu din camera , nu ii vedem perfect trasaturile fetei . Si ea parea de asemenea putin confuza.
Mi'am dres glasul , si apoi , incercand sa'mi ascund timiditatea , am spus :
"- Pur si simplu , nu puteam dormi . Sunt multe lucruri care ma macina . Dar voi ce faceti aici la ora asta tarzie ? "
Stiam ca raspunsul meu sunase ciudat , si destul de sec , dar nu mai puteam sa dau inapoi .

M-am uitat ciudat la fata din fata mea, parea foarte intmdata de prezenta noastra sau cel putin asa m se parea mie. Am analzat raspunsul ei,era clar nu era in apele ei.Am lasat lnstea sa se etaleze in camera, nu se mai auzea nimic, iar eu mi-am cufundat nasul in cartulie. Nu era o carte deloc nteresanta, si nu aveam de gand sa o citesc, dar astfel imi mai gaseam cuvinte.
"Ma macina inteligenta"
Poate raspunsu parea foarte arogant, insa chiar asa era. Cine era nebunul sa se trezeasca la ore tarzii, pentru a veni in biblioteca sa abordeze teme filozofice, sau sa citeasca o carte.
M-am uitat la fete, nu pareau sa fi auzit ce am spus, sau cel putin asa aveam senzatia.