Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Fum in noapte

O priveam pe Atsuko din nou . Glasul ei cristalin rasunase precum o soapta in biblioteca .
Prima data am crezut ca nu am auzit bine , dar parea sincera . Se pare ca ea chiar venise la biblioteca dintr'un motiv destul de interesant .
In schimb eu , eram acolo , desi nu ma atinsem de o carte de la biblioteca de ceva timp .
Veneam in acel loc doar pentru a'mi face ordine in ganduri .
Mi se parea un loc atat de linisitit , unde nimeni nu te putea deranja . Sau cel putin , nu intentionat .
Alice parea si ea cufundata in ganduri.
Nu stiam ce sa mai fac , si atunci , dintr'o data m'am ridiacat brusc si m'am indreptat mecanic spre rafturile pline de carti . Una imi distrase atentia .
Nu stiam exact de ce m'am ridicat , si stiam ca probabil cele doua fete de la Viperini aveau privirea atintita spre mine .

Din reflex,m-am indreptat privrea spre fata distrata,nu ii retinuse bine numele. Puse semnul la carte si o aseza pe masa. Se ridica parca mecanic de pe fotoliu si se indrepta spre ea.
"Scuza-ma cum ziceai ca te cheama?"
"Uite, te-as putea ajuta sa alegi o carte, sunt multe pe aici, sigur ai putea gasi una, si in acelasi timp as gasi si eu alta mai interesanta, sincer cea de acolo este foarte plictisitoare."
Observase in cele dn urma ca fata distrata era de la .... cercetasi, insa nu vroia sa se poarte urat, oricum nu strica daca isi facea o prietena, si ceva ii spunea ca aceea care statea in fata ei, avea sa ii fie o foarte buna prietena, si chiar mai mult de atat.

Cand am auzit din nou acel glas cristalin care parca iti gadila auzul , mi'am intors capul si parca mi'am revenit din transa. Atsuko se ridicase de pe fotoliu si se indrepta spre mine , pasind alene pe podeaua care scartaia putin . Observasem , ca spre deosebire de mine , ea era incaltata , in schimb eu nu mai avusem timp si pentru asta ,a sa ca eram in picioarele goale . Mi'era putin frig , dar nu trebuia sa ma gandesc si la asta.
Cand am vazut'o alaturi de mine , i'am spus , incercand sa'mi ascund din nou panica din glas :
"- Mi'ar placea sa ma ajuti . Bineinteles , daca nu este vreun deranj. "
Parea o fata desteapta si foarte prietenoasa . Sau cel putin , asa credeam . Poate puteam deveni prietene.
Am vazut'o zambind putin , apoi spuse :

"Ok, hai sa ne uitam, cam ce iti plac, misterele,filozofia "
Incerca sa faca putin efort,sa-si aminteasca numele fetei,insa ii era cam greoi
"Bella, asta este numele tau?"
Nu era sgura de isprava pe care o facuse dar merita o incercare.O privi, sau mai bine zis, o examna pe fata, si ii observa pcioarele desculte, podeau era destul de rece
"Acio!" si o pereche de papuci pufosi aparura langa fete, erau cativa la intrarea in biblioteca,in sala de lectura.
"Ai face bine sa ii iei, daca nu vrei sa zaci o saptamana in pat, racita."
Schita un zambet in coltul gurii, asa cum avea de obicei si apo incepu sa se uite printre rafturi.

Zambetul ei ma binedispunea si ii eram profund recunoscatoare pentru acea pereche de papuci .
Acum ma simteam mult mai bine.
Si erau asa pufosi . Bine , de acum exagerez.
Ma gandeam ce as putea sa citesc . Prima data mi'a trecut prin minte sa citesc ceva de dragoste , dar nu era momentul potrivit pentru lucruri atat de siropoase , asa ca mi'am dres glasul si i'am raspuns fetei de la Viperini :
"- Mistere . Cred ca e perfect asa . "
O priveam si asteptam reactia ei , care veni neintarziat.

Parea o persoana foarte interesanta, sii nu stiu de ce dar am senzata ca este mai mult de o cunostinta. Ma rog, revenind la ntamplarea din biblioteca, mstere, o alegere destul de buna si potrvta as putea spune
"Ok atunci mstere sa fie. ia sa ne uitam "
Adora sa stea in bibloteca sa caute carti, sa le citeasca sau sa le arate celorlalti ce carti sa ciiteasca.
Isi ridca bratele si se intinse spre raftul cu "mistere". Bluza ii aluneca spre umar, dezgolind un secret pe care nu era prea binevoitoare sa-l mpartaseasca cu nimeni. Pe incheietura mainii drepte se putea observa foarte clar semnul "juramantului de neincalcat"niste dungi impletite care intalnite cu mana celelilalte persoane cu care facuse juramantulm, se completau perfect formand un lant.Tresari putin cand isi vazu semnul dezgolt, lua repede cartea de pe raft si i-o intinse fetei. O privea cu teama, sperand ca nu observase nimic.

O priveam pe Atsuko , fara sa rostesc vreun cuvant .
Se misca foarte gratios , precum o balerina . Parca biblioteca era locul ei preferat .
Am vazut cum mainile ei palide au luat o carte de pe raft .
Coperta era interesanta , si deja mi se facuse pofta de lectura . Simteam sentimentul acela placut si imi imagineam cat de relaxant era sa citesti .
Cand imi intinse cartea zarisem un semn pe incheietura mainii ei .
Nu stiam ce sa ii spun . Nu vroiam sa fiu prea indiscreta. De abia o cunoscusem , dar totusi , simteam ca intre noi s'a stabilit un fel de conexiune , asa ca mi'am facut curaj si am intrebat'o :
" - Ce este cu semnul acela ? Bineinteles , daca imi poti spune si daca nu sunt prea indiscreta " am completat eu intr'un final .

Le priveam pe sub o carte visatoare gandindu-ma la cate mistere pot exista in lumea asta vreajitoreasca.Intr-o secunda privirea si gandurile imi zburara catre umarul viperinei.Am inlemnit deorece am vazut semnul "juramantului de neincalcat".Citisisem ceva despre el deoarece imi placeau toate aceste lucruri intunecate si chiar auzisem ca cineva din familia mea facuse unul,insa persoana aceea terminase de mult scoala.Nu imi venea sa cred ca cineva asa de tanar putea sa faca un asemenea juramant.
Atsuko s-a intors cu privirea catre mine deoarece isi dadu seama ca ii vazusem secretul.Am privit-o zicandu-i:
"Atsuko,vezi ca ti-a alunecat bluza de pe umar!"Ma privi socata deoarce se astepta sa o intreb despre insemnul ei.

Cand auzisem glasul inconfundabil al lui Alice , mi'am dat seama ca si ea observase semnul , doar ca nu vroia sa ii spuna direct asta lui Atsuko . Intr'un fel , parea socata . Nici nu vreau sa imi inchipui cum aratam eu . Stateam acolo precum o stana de piatra si asteptam ca fata de la Viperini sa imi spuna ce era defapt cu semnul acela.
Auzisem multe lucruri despre el , dar erau doar niste legende. Nu stiam daca erau adevarate sau nu .
Sirul gandurilor mi'a fost intrerupt de catre glasul uneia dintre ele.

Nu avea curaj sa vorbeasca, vocea ii tremura, daca cineva afla de asta era posibil sa fie sfarsitul ei.
"Nimic, o cicatrice!"
Isi acoperi imdeiat mana si ii zambi fetei, ii era teama ca nu cumva sa afle de acel semn, un pact facut cu cel-al-carui-nume-nu-trebuie-rostit.
Era insa un mod de a le arata parintlor sai devotamentul pentru ceea ce ei au luptat ani intregi.
"Sa o ciitesti sgur itiii va placea "
Cand ii auzi glasul lu Alice, Atsuko era ca si impietrita, isi intoarse privrea spre ea, sii ii observa nedumerirea si teama de pe chip isi daduses seama ca stia despre semn, stia defapt ce este acel semn.
"Nu te uita asa speriata, este doar o cicatrice"
Incerca sa se minta ciar si pe ea, desi stiia ca Alice, aflase deja despre el. cu sguranta se documentase, era la viperini,nu avea cum sa nu cunoasca acest lucru.
Isi lua cartea si se tolanii in fotoliu cufundandu-si nasul in carte.