Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Fum in noapte

O priveam pe Atsuko. Desi nu o cunosteam atat de bine , nu parea la fel ca inainte . Nu mai dadea impresia ca era relaxata . Acum parea foarte incordata , incercand sa ascunda ceva . Adevarul despre acel semn , mi'am spus eu in gand , apoi am privit'o pe Alice cu subinteles.
Si ea parea sa isi dea seama de asta.
Nu stiam ce sa mai spun . Nu vroiam sa insist. Mi'am luat cartea pe care o alese Atsuko , si m'am asezat in fotoliu , cat mai confortabil posibil , langa ea .
Nu aveam altceva de facut decat sa astept . Poate avea de gand sa isi faca curaj si sa ne spuna adevarul .

Simtea cum mii de ochi o priveau, o certau, totii incercau sa ii afle secretul.
"Nu va mai uitat asa la mine, este doar o cicatrice bine!?"
Deja acea tensiune incepea sa devina agasanta, din ce in ce mai apasatoare. Nu avea de gand sa spuna nimanui despre acel semn, mai ales lor care erau niste necunoscute. Nu putea sa spuna despre legaturile sale cu acel malefic vrajitor, pentru ca astfel ar fi dezvaluiit planurile ascunse ale acestuia. Era insarcinata cu o problema destul de mare si de grea, aceea de a duce la bun sfarst ceea ce parintii ei iincepusera. Singura careia i-ar fi spus despre acel semn, era sora ei virega, insa nu stia cine e, sau unde e, sau cum o cheama.

O cicatrice.Am stat si m-am gandit la acel semn.Era imposibil sa fie o cicatrice deoarece matusa mea a facut un juramant cu o femeie jurandu-i ca va avea grija mereu de fetita ei,iar eu eram de fata pentru ca tata incheiease legamantul.Intradevar eram mica,dar nu as putea uita niciodata aceea zi de framantari ale matusei mele,regretele acelui juramant,temerile ca ar putea vreodata sa fie incalcat.Nu am vrut sa comentez mai mult,insa acela cu siguranta era un juramant puternic deoarece lasase semne adanci.
Am privit-o pe Atsuko spunandu-i:
"Nu sunt speriata,mi-am dat seama ca este o cicatrice!"
A unui juramant foarte puternic ,mi-am continuat in gand.

Nu vroiam sa o fortez pe Atsuko sa ne spuna adevarul .
Parea destul de trista si de abatuta acum .
Incerca sa isi inabuseasca lacrimile , sau cel putin asa mi se parea.
Mi'ar fi placut sa ii pot spune ceva care sa o ajute ; sa o consoleze , dar nu stiam ce .
Vroiam sa o strang in brate , ca pe sora mea , si sa'i spun ca totul va fi bine , dar nu puteam face asta , oricat de mult imi doream.
Tot ceea ce eram capabila sa fac , era sa o privesc in tacere .

Se siimtea constransa de immprejurari,se gandea la cat de teribil ar fi ca cineva sa afle de asta si sa fie impiedicata sa poata sa-si duca la bun sfarsit juramantul.
Le arunca cate o privire fiecarei fete, amandoua se uitau la ea, parca asteptand ceva.Daca nu vroia sa se afunde si mai mult in incurcatura trebuia sa taca, si asta si facu. Isi indrepta atentia catre lectura, incerca sa nu se ma gandeasca la ce ar putea spune uuna ce ar putea spune cealalta, era doar ea si cartea, isi potolii teama si incepu sa iteasca.Trebuia sa fie cat maii ferma in decizia ei, si sa dea senzatia ca nu mintea si ca era o simpla cicatrice.

Am observat cum Atsuko se adanci mai tare in carte . Fiecare miscare a ei parea fortata , desi incerca sa ascunda asta . Parca incerca sa puna o bariera intre noi . Ea si secretul ei intr'o parte , iar eu si Alice , de cealalta parte .
Eram constienta ca nu era bine sa o privesc atat de insistent , dar nu ma puteam abtine .
Nu stiam de ce , dar chiar imi pasa de ea si nu vroiam sa o vad suferind , desi abia o cunoscusem .
Pur si simplu , nu puteam.

Simteam frica pe care Atsuko o raspandea in camera fara voia ei.In ea o vedeam pe matusa mea cand ii era frica si de propria persoana cand se temea de orice si de oricine.Doream sa ies din aceasta discutie stanjenitoare asa ca m-am ridicat de pe fotoliu intreband:
"Atsuko nu fi speriata,ne-am dat seama ca este vorba despre o cicatrice!"
Aceasta ma privi socata nu stia ce sa mai spuna.
"Ce ziceti sa facem ceva pentru a ne omora timpul?Sa discutam despre ceva!"
Cele doua ma privira,iar una din ele spuse...

" Eu sunt de acord cu tine , Alice . Oricat de interesanta ar fi cartea asta , m'am cam saturat sa citesc . Si mi'ar placea se ne cunoastem mai bine . "
Stiam ca intr'un fel , cuvintele astea le rostisem precum un robot , dar era singurul mod prin care puteam afla mai multe despre Atsuko.
Si cred ca si Alice gandea la fel .
Am vazut'o pe furis cum mi'a zambit senin si mi'a facut cu ochiul .
" - Deci ..despre ce ati vrea sa vorbim ? " intreba fata de la Viperini , punanda cartea deoparte.

"Taci!"
Furia o depasise, trebuia sa ascunda cumva lucrul acela.Se repezii la Alice,isi scoase bagheta si o indrepta spre ea "Taci, lasa-ma, foarte bine ca ai inteles!"
O privea foarte atent pe Alice, inca tinea bagheta tintita spre ea.Era singurul mod in care putea sa-si ascunda teama, doar parand dura si devenind rea.
"Vei omora daca va fi cazul, doar pentru ati indeplini juramantul"
Asta ii rasuna acum in cap, era in pragul disperari, o privea cu ura pe Alice, desii practic nu-i facuse nimic.
"Taci. altfel nu raspund de faptele mele!"
Ii auzi vocea lui Belle,o fulgera cu privirea
"Da, sigur sii despre ce vretii sa vorbim? Despre mine, despre povestea acestei cicatrice sau acestui semn"
Isi dezgoli bratul stang, semnul devoratorilor era pe mana, acel craniu si serpalaul, un semn inconfundabil. Viata parintilor ei fusesera vanduta, la fel si viata ei, fusese silita sa creasca la fel ca un devorator.
"Nu putem renunta, sangele ei e pur, trebuie sa profitam de asta"
Minciunile ii nvaluisera pe toti, nimeni nu stia decat parintii ei, ca Atsuko nu avea sange pur.

"Expelliarmus!"Am tipat tinand bagheta strans in mana.De cum am rostit vraja bagheta lui Atsuko imi zbura in mana.
Ea era destul de puternica,dar acum era cuprinsa de teama si de frica ca eu as putea sa ii fac ceva.Vedea in orice persoana un inamic ce ii putea afla secretul.Am vazut insemnul devoratorilor mortii si nu m-am speriat deoarece il vazusem de atatea ori ca mi se parea un insemn oarecare,insa pentru Bella cu siguranta era un motiv de teama.
"Atsuko, nu sunt inamica ta si daca nu vrei sa ne spui ce se petrece cu tine nu trebuie!"Am tipat la ea incercand sa o fac sa isi revina in fire.
Aceasta inca ma privea cu ura.
"Inapoiaza-mi bagheta!Acum!"Am privit-o cu o oarecare teama,insa i-am aruncat bagheta aratandu-i ca sunt de partea ei si nu impotriva.
"Acum linistete!"I-am zis asteptandu-i reactia.