Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Fum in noapte

Intrebarea lui Alice ma lua prin surprindere. De data asta nu mai stiam ce sa spun . Prima data am privit'o pe Atsuko . Fata parea destul de tensionata , iar la auzul cuvintelor lui Alice se incrunta .
Intr'un fel , imi era frica sa nu o atace iar , dar vedeam in ochii ei un fel de compasiune , desi nu stiam pentru ce era.
Am privit'o pe cealalta fata de la Viperini , care incerca sa isi controleze furia . Vocea ei vioaie precum clinchetul unor clopotei era acum glaciala .

Acum simteam cum sangele de viperin imi curgea in vine.Tot ce imi doream acum era sa o aud urland de durere pe Atsuko.Aceasta facu niste ochii imensi cand am intrebat-o de Lordul Intunecat.Bella ma privi si ea cu groaza.Nu eram obisnuita sa vorbesc despre el deoarece trecuse foarte mult timp.Era o perioada cand el ne vizita des ,iar parinti nu ma lasasera sa vorbesc cu el stiind ca m-ar putea rani.Insa intr-o zi am vorbit cu el.Era atat de bun si bland in fiecare cuvant si simteam ca orice spunea el era invaluit de mister si mereu avea de transmis un mesaj.M-am atasat de el deoarce incepuse sa vina in ficare zi si parintii mei desi erau ingroziti nu ii puteau interzice sa vina.
I-am privit semnul intunecat de pe bratul lui Atsuko amintindu-mi cand mi la aratat pe al lui.Eram doar o copila ce era fascinata de fiecare miscare a lui.Pana in ziua in care mi-a propus sa fiu un devorator al mortii si sa imi omor parinti pentru a-i arata lui loialitatea suprema.In clipa aceea fiecare secunda in care il vedeam precum un zeu s-a naruit.L-am refuzat si nu mi-a facut nimic ,insa mi-a promis ca intr-o zi ne vom revedea si ca aceea zi nu va fi asa de placuta.
Mi-am amintit aceste lucruri deorece nu mai vazusem de mult un devorator al mortii si de mult nu mai pronuntasem numele lui.
Bella inca ma privea incercand sa vada dincolo de ochii mei,insa nu putea trece peste furie.
"Bella las-o se pare ca nu vrea sa ne povesteasca,te rog i-a un loc alaturi de mine!"Aceasta ma privit parca rugandu-ma sa renunt o clipa la orgoliu si sa o ajut pe fata,insa nu as fi facut acest lucru niciodata.
Bella a ajutat-o pe Atsuko sa se aseze pe fotoliu langa mine parca incercand sa spuna ceva.

Nu stiam cum sa procedez . Tineam la amandoua , chiar daca pe Atsuko abia o cunoscusem. Simteam un fel de legatura intre noi si nu suportam sa o vad in pericol .
Simteam cum sangele imi vibreaza la auzul vocii glaciale a lui Alice . Acum statea asezata precum o stana de piatra in fotoliu , privind in gol . Ma intrebam la ce se gandea . Si totusi.. desi eram sigura ca majoritatea Viperinilor erau informati despre semnul pe care il avea Atsuko , Alice parea sa stie ceva mai mult . Mi'am dres glasul , am privit'o pe furis , apoi i'am spus , incercand sa par destul de calma :
" - Ce stii despre semnul acela , Alice ? "
Fata se intoarse cu fata catre mine si ma privi atent.

I-am auzit vocea Bellei inundandu-mi linistea gandurilor mele.Am fixat-o cu privirea zicandu-i.
"A fost o perioada cand familia noastra era legata de Devoratorii Mortii si in special de el,Lordul Intunecat.Parintii mei il respectau foarte mult asta pana cand a incercat sa ma trasforme intr-un devorator.Familiile precum a mea ce nu aderase la gruparea aceea,insa erau in relatii bune cu el erau foarte respectate in vremea lui de glorie.El s-a apropiat de mine manipulandu-mi semntimentele si intreaga fire.Asupra blestemelor lui am facut mult rau unor persoane la care tineam.Parintii mei si-au dat seama imediat ca acesta ma controla.Tatal meu era in stare si sa ii jure loialitate vesnica numai ca el sa ma lase pe mine in pace.Semnul acela de pe bratul ei este legatura dintre ei,semnul prin care el ii chiama,ii manipuleaza,ii controleaza."Bella ma privea atenta sorbindu-mi fiecare cuvant.Mi-am dres glasul continuand.
"Cu siguranta acesta ma recunoscut si de aceea a pus-o pe Atsuko sa ma atace.Asa facea mereu imi controla prietenii punandu-i sa ma atace sau sa imi vorbeasca urat,astfel dovedindu-mi ca sunt singura si ca nu il am decat pe el."M-am oprit strangand bagheta in mana ma simteam foarte trista.Bella privi tavandul observand ca un fulg de nea ii atinse obrazul fin.Mi-a zambit zicandu-mi:
"Alice,faci sa ninga!Linisteste-te!"Am pus bagheta langa mine zambind la faptul ca fulgii inca cadeau din tavan.

Dupa ce auzisem toata povestea lui Alice eram fascinata, intr'un fel . Vroiam sa imi limpezesc gandurile , dar micii fulgi de nea zburau pe fata mea precum niste fluturi de gheata .
Dupa ce Alice i'a oprit , mi'am putut relua sirul gandurilor .
Am privit'o pe Atsuko si ma miram cum de aceasta nu spuse nimic . Avea o privire pierduta ; o privire de gheata .
Ma asteptam sa o atace pe Alice , sau sa nege ceea ce tocmai rostise aceasta , dar nu .
Statea acolo , fara sa spuna nimic .

Am privit-o pe Bella dandu-mi seama ca era fascinata de ceea ce tocmai ii povestisem.Am spart acea liniste infricosatoare spunand:
"Ii ia ceva timp sa se trezeasca complet,asa pateam si eu."Bella ma privi uimita deoarece nu intelegea cum este sa fii sub unul dintre blestemele de neiertat.M-am dus pana la cartea de pe masa ce o adusesem cu mine stiind ca in ea aveam ciocolata.Le-am intins cate o bucata la fiecare spunandu-le:
"Mancati,o sa va faca bine!"Am spus in timp ce luasem si eu o bucata.

Am privit bucatile de ciocolata . Deobicei nu prea ma dadeam in vant dupa asa ceva , dar Alice parea destul de serioasa cand ne'a indemnat sa o mancam , asa ca am luat instinctiv o bucata si am dus'o aproape de gura.
Deja simteam gustul ei . Era ciocolata amaruie , dar era buna .
Intr'un fel , m'am calmat . Dupa ce am inghitit si ultima bucata , am privit'o pe Atsuko .
Aceasta parea nesigura , dar am vazut'o arcuindu'si buzele intr'un zambet discret , apoi a luat si ea o bucata .

ooc: Fetelor imi cer mii de scuze, am plecat in vacanta pe neasteptate si am stat foarte mult, marti am venit si eu si ieri am fost la ziua prietenului meu, imi cer zuce ca nu am mai postat de cred ca aproape o saptamana si ceva, miii de scuze, si multumesc pentru ca nu m-ati uitat si m-at inclus si pe mine in conversatiile voastre.

bic:Imi aminteam vremurile de demult, in care statea cu matusa mea, si imi povestea despre cat de frumoasa este viata, ce darur are ea, si cu cat patos ar trebui sa o traim. Credeam in tot ceea ce imi spunea, credeam ca totul este asa cum matusa mea incerca sa-mi spuna.O credeam pentru ca parea ca stie totul, ca trecuse prin viata.Da nu ma inselasem, mattusa trecuse prin momente cumplite ale vietii, si acum ajunsa in acest stadiu incepea sa vada partea buna a lucrurilor.
Cu timpul am realizat aceste lucruri, si am realizat faptul ca viata nueste chiar atat de frumoasa, insa trebuie sa privesti partea buna a acesteia.M-am trezit ca dintr-un vis, le priveam pe fete, si instinctiv, am luat-o in brate pe Bella,nu stiu de ce, cred ca a fost un simplu impuls. Nu am patit-o la fel si cu Alice, m-am intors spre ea si doar i-am zambit prieteneste, am luat bucata de ciocolata, preferata mea, si am mancat-o cu pofta
"Imi pare rau, sincer!" i-am spus printre inghitituri.
Le-am zambit amndurora si am asteptat reactia lor, imediat dupa ce m-am asezat mai comod in fotoliu.

OOC : Era normal sa te includem
Si chiar ma bucur ca te'ai intors

O priveam pe Atsuko cu ingrijorare . Parea atat de distanta , dar defapt era pierduta in gandurile ei . Eram curioasa intr'un fel la ce se putea gandi in acel moment , dar mi'am spus ca e mai bine sa nu o deranjez .
Dupa ce fata a iesit din transa , m'a strans in brate calduros . I'am simtit maine incolacinduse in jurul gatului meu , dar era o senzatie placuta .
Simteam ca o cunosc de cativa ani , si nu doar de cateva ore .
Am imbratisat'o si eu , apoi i'am zambit senin .
Si Alice zambea cu subinteles .
Intr'un fel , banuiesc ca si ei ii parea rau pentru ceea ce se intamplase cu Atsuko , chiar daca nu vroia sa arate asta .

Bucata e ciocolata pe care tocmai o inghiti,incepea sa-i dea osenzatie placuta, de liniste, caldura. Se uita in jur si totul parea atat de mohorat, de trist, le privi pe cele doua fete gandindu-se ce ar putea sa faca pentru a inveselii atmosfera. Oricum, dupa cele intamplate probabil fetele vroiau un raspuns, sau macar un cuvant care sa le limpezeasca gandurile.
"Uite ce e,Alice are dreptate, asa se intampla, pentru ca nu sunt un devorator de prima clasa, ca sa zic asa,si atunci, toate blestemele pe care ma indeamna sa le fac nu sunt depline, nu sunt in stare.... ma rog... "
Spunand aceste cuvinte se ridica de pe fotoliu privii in jur, si isi facu un calcul, un plan. In cateva secunde Atsuko disparu din biblioteca, si o lua la fuga pe scari.