Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Ganduri

Eram urmarita . Simteam asta . Am incercat sa fug prin padure , dar stiam ca nu mai avea nici un rost . M'am impiedicat de radacina unui copac si am cazut , apoi am inceput sa tip si dintr'o data m'am trezit .
Era trecut de miezul noptii . Am privit instinctiv spre celelalte fete din dormitor .
Speram ca nici una nu mi'a auzit tipatul .
Am strans perna cu putere , incercand sa imi inabus frica.
Era a treia noapte la rand cand avusesem acelasi vis .
M'am ridicat cu greu din pat si m'am indreptat alene spre Camera de zi . Nu era nimeni acolo . Vroiam sa citesc ceva , ca sa ma calmez , dar ochii mei erau prea obositi .
Am iesit din camera si am inceput sa imi tarai picioarele spre Camera Necesitatii .
Tot ce imi doream acum era un loc linistit , unde sa pot gandi la rece .

- Bella ? soptii o voce din intuneric.
- Aaa ! striga fata prinvind in gol.Cine esti ?
- Ash .. aa, Ashlyn. Ashlyn Meester. Imi cer scuze.
- Ashlyn, tu esti ? Ce faci aici ?
- Ti-am spus ca imi place sa ma strecor prin camerele Hogwarts-ului, nu ?
- Nu chiar ! spuse fata tremurand.
- Arati oribil. Ce e cu tine ?intreba Ashlyn speriata.

Cum de isi daduse seama atat de repede de cum ma simt .
Fata asta era mai perspicace decat crezusem , ceea ce era un lucru bun .
Am privit'o cu coltul ochiului , apoi am incercat sa zambesc .
Incercarea mea jalnica a dat gres , dar totusi am inceput sa vorbesc :
" - Nu ma simt prea bine . Am nevoie sa vorbesc cu cineva . Crezi ca ai putin timp liber , in noaptea asta ? "

Ashlyn privii trista catre Bella. Parea sa se simta groaznic si nu stia ce sa faca s-o inveselasca. Ce poate supara atat de tare un om, acum ?
- Desigur, Bella. Care este problema?
- Am avut in vis groazic.
- Eu niciodata nu visez.Nu stiu daca iti pot sa sfaturi in legatura cu visurile.
- Hmm, pai ..
- Dar as putea sa te ascult. Deci ce te-a suparat atat de tare ?intreba Ashlyn trista.
Fata ezita uitandu-se pe tavan , apoi raspunse :

La inceput , am ezitat . Recunosc ca nu prea vroiam sa ii impartasesc gandurile mele lui Ashlyn . Abia o cunosteam , dar totusi era singura persoana cu care puteam vorbi in acel moment .
"- De trei zile am acelasi cosmar . Sunt intr'o padure sumbra si cineva ma urmareste . Sau ceva.. nu stiu exact . Apoi cand ma trezesc primul lucru la care ma gandesc este .. ei bine . Un prieten . A murit acum ceva timp . Trupul lui a fost gasit in Padurea Interzisa . "
Dupa ce am rostit si ultimele cuvinte , am simtit cum o lacrima fierbinte mi se prelinge pe obraji .

''Un prieten care a murit''. Aceste doua fete erau in acceasi situatie.Ashlyn imediat se gandii la Alec.
- Si eu am un prieten care a murit ! spuse Ashlyn trista.
- Alec, nu-i asa?intreba Bella trista.
- Da, el. Il iubeam mult, si inca il iubesc. Insa am trecut peste asta, si tu trebuie sa faci la fel, Bella.
- Da,stiu asta.
- Nu te poti agata de fantomele trecutului. El a fost, si probabil ca inca exista, insa trebuie sa iti traiesti viata linistita, spuse Ashlyn trista.
- Asta increc sa fac, doar ca este foarte greu ! spuse ea abtinandu-se sa nu planga.
- La inceput este, Bella. Plangi, descarca-te.
Bella incepu sa planga cateva secunde, apoi isi revenii. Se uita la Ashlyn, care privea in gol camera.
- Ti-ai revenit? intreba Ashlyn uitandu-se pe tavan.
- Da, mersi. Insa tot simt o urma de tristete in mine.
- O vei simtii mult timp dupa asa o pierdere, spuse Ashlyn dezamagita. Ce camera este asta ?

Ma simteam putin mai bine . Imi facea placere sa vorbesc cu Ashlyn . Am privit'o incercand sa zambesc ,apoi i'am raspuns :
"- Este Camera Necesitatii . Deobicei aici vin cand am nevoie sa ma relaxez . "
" - Am auzit si eu de ea , dar nu stiam cu siguranta daca exista . " spuse fata , jucandu'se cu o suvita de par .
" - Mi'ar placea sa imi spui mai multe lucruri despre tine . As vrea sa te cunosc mai bine. " am spus eu , incercand sa par cat mai prietenoasa .

"Hmm" murmurã Raizen, zâmbind dintr-un colț al camerei. Locul acesta îl liniștea întotdeuna. Îi plãcea sã vinã aici noaptea și sã se așeze în cel mai întunecat colț posibil. Adesea împãrțea camera cu alți elevi, însã aceștia nu știau asta. Era prea tãcut. Îi plãcea sã-i urmãreascã pe fiecare în parte, sã le citeascã expresia de pe chip și sã le ghiceascã povestea. În timpul zilei îi privea pe toți, zâmbind cu subînțeles. Se uitau ciudat la el dar nu-și închipuiau cã fuseserã urmãriți cu o noapte în urmã. Era ciudat cum puteau sã se ascundã atât de bine. Cei care veneau noaptea plângând, erau atât de veseli în timpul zilei.

Aruncã o altã privire cãtre Bella și Ashlyn, urmãrind cum se lega o nouã prietenie la Hogwarts. Trãia în niște vremuri liniștite. Acum câteva zeci de ani, nimeni nu putea spune nimic nimãnui. Fusese o perioada tare tulbure pentru toatã lumea vrãjitoriei. Dar prefera sã nu se gândeascã la asta acum. Nu avea niciun rost. Și privindu-le astfel pe fete se gândi cã în seara asta avea și el chef de vorbã. Vroia sã facã ceva, exact ca pe vremuri. Sã simtã cã trãiascã. Prea mult stãtuse în colțul acela întunecat contemplând la vremurile în care era elev. Brusc îi veni o idee.

Nu fusese niciodatã bun la Transfigurare, însã bãnuia cã se va descurca în ce avea de gând sã facã. Chiar lângã el se afla un ceainic prãfuit cu o ceașcã alãturi. Apucã bagheta cu mâna stângã și rosti douã cuvinte în șoaptã. Brusc ceainicul se transformã într-o mascã de hochei, precum cele din filmele acelea horror ale Încuiaților, la care adora sã se uite, iar ceașca era acum o macetã lungã de 30-40 de cm. Își puse ușor masca pe fațã, încercând sã nu facã zgomot, își ascunse bagheta în robã și apucã ușor mânerul macetei, ridicându-se apoi în picioare. Fetele erau prinse în discuția lor așa cã nu observaserã nimic. Fãcu un pas înainte și apoi încã unul. Murmurã câteva vorbe ininteligibile și se repezi înspre fete, fluturând maceta prin aer. Într-un moment de neatenție se împiedicã de ceea ce pãrea a fi un teanc de cãrți și plonjã un metru în fațã aterizând direct pe burtã. Pânã reuși el sã se dezmeticeascã fetele se tãvãleau pe jos de râs, ținându-se cu mâinile de burtã.

„Ei bine, mãcar am reușit sã le înveselesc. Au, coastele mele !” își zise el în sinea lui.

Isabella se plimba pe coridoarele castelului Hogwarts. Totul era cufundat in liniste. Devenise deja un obicei sa mearga pe acelasi coridor in fiecare noapte. Era genul de persoana careia nu-i placeau prea mult schimbarile.
Trecu de Camera Oglinzii lui Erised si isi aminti de primele ei zile la Hogwarts si prima seara cand intrase in acea incapere.
Evindet, nu era singura acolo. Ginny, Bree, Alice Swan si inca doua fete tocmai il impietrisera pe Filch, ingrijitorul, in incercarea lor de a scapa de el si de pedeapsa. Oh, si pisica enervanta a acestuia era impietrita intr-un mod foarte ciudat.
Si cand Ginny veni cu ideea de a-i machia pe cei doi..
Zambi putin amintindu-si, apoi trecu de Camera Oglinzii lui Erised.
Merse in liniste cateva minute si ajunse in dreptul usii Camerei Necesitatii.

''- Foarte ciudat..'' sopti.
De obicei, aceasta era fie inchisa, fie nu era vizibila.
Isa impinse putin usa, care era intre-deschisa si auzi doua voci. I se pareau a fi foarte cunoscute. Doua fete din cate isi dadea seama. Iar o a treia, mult mai matura.

''- Buna.'' le saluta Isa pe Bella si Ashlyn.
''- Isa. Salut..'' raspunse Bells cu un zambet.
Fata se uita spre persoana cu masca de hochei si se incrunta.
''- Si.. umm.. Buna, baiatule cu masca de hochei.. ?''
Fetele incepusera sa rada auzind salutul ciudat si prostesc al Isabellei.
Baiatul isi dadu jos masca si isi aranja putin parul brunet.
''- Ah, buna, Raiz.'' zambi Cercetasa, apoi continua: ''Mi se parea mie ca recunosc pelerina.''
''- Hei, Isa.'' raspunse profesorul.

- A reusit sa ne faca sa radem cu pofta ! spuse Ashlyn inca zambind.
- Da, multumim Raizen ! spuse Bella.
- Placerea mea, sau ahh, ceva de genul ! spuse el zambind.
- Si ce faceti aici ? intreba Isa.
- Stateam la povesti, ca intre prietene ! spuse Bella.
- Ahh, deci mai nou sunteti prietene ? intreba Isa zambind fericita.
'' Prietene?'' gandi Ashlyn. Niciodata nu se gandise ca isi va face prieteni aici, si ca vrajitorii de aici sunt asa sociabili, pentru ca vrajitorii adulti pe care ii cunostea, prietenii vrajitori ai parintilor erau tot timpul incurntati si rareori radeau.'' Sper sa fie cea mai buna prietena a mea !'' gandii Ashlyn fericita.'' Pare chiar de treaba !''.
- Ashlyn, Ash, esti bine ? intreba Bella zambind.
- Da,da, sunt.Eram un pic ingandurata !