Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat

1 2 Next »

/ How cold it is outside...

Vrajitorul isi scoase manusile din buzunarele adanci ale robei si cu mainile inghetate incerca sa-si potriveasca fiecare deget la locul lui. Era o zi de iarna friguroasa in care vantul zbura fulgii in toate directiile in drumul lor spre pamant.
Mereu a detestat iarna. Care era placerea in a simti acel frig infernal care te cuprindea in totalitate? In afara de un nas inghetat si rosu si toate extremitatile paralizate, nu vedea nici o urmare mai placuta a iernii. Nu ii intelegea pe copiii care se trateau prin zapada in fata lui aruncand cu bulgari in cate un trecator in timp ce-si asteptau parintii sa iasa de la cumparaturi.
" Nu inghetati acolo in zapada? " intreba Berny deschizand numai pe jumatate de gura. Nu vroia sa riste sa-i intre frigul si acolo. Era probabil singurul loc caldut care ii ramasese in corp. Putea jura ca pana si sangele lui ingheta in vine.

Cu o viteza fulgeratoare, Berny trecu de usa Ceaunului Crapat, izbind-o cu putere. Clopotelul care tocmai suna ii anunta intrarea si ca deobicei cateva fete mirate s-au intors spre el. De cand nu mai trecuse pe acolo, probabil ca il uitase toata lumea.
"O cafea te rog" zise vrajitorul tragandu-si un scaun la bar. " Pe vremea asta, numai o bere rece nu merge."
Barmanul executa repede comanda, in mai putin de cateva secunde, punandu-i in fata o cafea fierbinte a carui aburi se dispersau in aer.
Ce dor ii era de locul asta. De cand cu ultimele probleme de la Minister, nu mai avea timp sa vina prea des si sa se relaxeze la o halba de bere. De mult nu mai simtise placerea de a avea timp liber. Nici acum nu se putea zice ca era prea relaxat. Tocmai avusese de a face cu un o vrajitoare care in loc sa foloseasca o vraja ce avea sa-i faca pedichiura, a reusit sa-si lipeasca picioarele intre ele. Bineinteles ca a fost nevoie de cateva cercetari si multa munca pentru o aduce pe acea femeie cu picioarele la locul lor, dar la sfarsitul zilei totul era perfect cand ajungea acasa si se relaxa, punandu-si picioarele pe masuta de cafea si privind programe de televiziune ale incuiatilor care sincer, pe el il amuzau ingrozitor.

Privind indiferent prin jur, Berny cauta imaginea unei fete frumoase. Avea nevoie de cineva sa-i calmeze ziua, de cineva de care sa se indragosteasca pana pleaca acasa, de unde isi putea revedea linistit in continuare de treaba.

• Lexie îşi simţea nasul rece şi ştia că îi era roşu din cauza frigului. Se simţea foarte ciudat pe timpul iernii. Adora zăpada şi atmosfera pe care fulgii albi o forma în jurul corpului ei ce împrăştia o căldură parfumată, însă ura frigul. Nu îi plăcea faptul că îi îngheţau mâinile şi că aproape că o dureau degetele muşcate de frigul nemilos.
  Totuşi, privind în jur nu putea să nu zâmbească. Copii se tăvăleau prin zăpadă, se dădeau cu săniile sau se băteau cu bulgări şi mame îmbujorate de căldura casei ieşeau să împartă ciocolată caldă sau bomboane de la Zonko.
  Viperina voia să se încălzească şi îşi dorea mai mult ca orice să aibă în faţă o cafea cu lapte fierbinte.
  Îşi plimbă privirea pe vitrinele magazinleor vechi, căutând sigla de la Ceaunul Crăpat. De fiecare dată când trecea pe aici nu reuşea să evite acest loc. Era barul în care îşi întâlnise majoritatea prietenilor şi unde reuşea să se detaşeze de viaţa ei de profesoară şi Şefă de Casă la Hogwarts. Putea să se simtă pur şi simplu ca o fată dintr-un bar.
  Intră, auzind clopoţelul de deasupra uşii sunând. Obrajii îi ardeau brusc, suprafaţa subţire a pielii sale fiind încălzită brusc. Lexie îi zâmbi lui barmanului, cerându-i o cafea, apoi privi încăperea.
  Nu prea mai erau mese libere. Se gândi la început să stea la bar, însă voia neapărat o masă, chiar dacă asta însemna să socializeze.
  Căută cu privirea una cât mai liberă şi apoi sări de pe scaunul înalt, lăsând ceva mărunţiş pentru cafea. Se îndreptă spre masa de la capătul opus al încăperii, unde un bărbat stătea singur. Viperina zâmbi timid.
  - E liber locul ? îl întrebă, făcând un gest spre scaunul din faţa lui.

Berny sorbea incet din cafeaua din fata lui. Nu pentru ca avea temperatura iadului, ci pentru ca vroia sa nu aiba motiv sa plece. Ii placea prea mult acolo si stia ca atunci cand isi va termina cafeaua, trebuia sa se intoarca numaidecat la Minister. Cei de acolo puteau fi destul de insistenti in cazuri speciale si nu vroia sa riste nimic.

"E liber locul?" se auzi o voce din spatele lui. Parea o voce feminina, dar pentru a fi sigur, se intoarse privind-o pe respectiva, direct in ochi. Ce ochi frumosi avea...normal ca putea sta langa el oricat ar fi vrut. Niciodata nu strica compania unei fete frumoase. Chiar ii facea placere.
"Bineinteles..." raspunse vrajitorul dregandu-si vocea si asezandu-si nodul cravatei mai bine. Ii placea ca mereu sa arate impecabil atunci cand era inconjurata de o persoana de sex opus. Chiar daca era obosit, acesta isi afisa expresia de om inteligent si serios.

O observa atent in timp ce fata isi trase scaunul, isi pusese cafeaua pe masa si cum isi misca mainile in jurul corpului. Fara sa isi dea seama, se trezi ca ii studia fetei fiecare centimetru din corpul ei. Se uita mai intai la ochii sai verzi si patrunzatori incadrati de un par saten ce ii atarna liber pe o parte. Se uita la buzele ei subtiri si se gandea cum ar fi sa le sarute. Nu era vina lui. Ii placeau femeile si nimeni nu putea sa-l condamne pentru asta. De multe ori nu o facea cu intentie, insa masculul feroce din el nu-i dadea pace ori de cate ori vedea un par despletit si obraznic sau niste buze umede.
"Deci...care spuneai ca este numele tau?" Berny incerca sa-si dreaga vocea in asa fel incat sa para cat mai masculina. Mereu vroia sa dea o impresie buna iar aspectul si tonul vocii sunt primele lucruri care ti se intiparesc in minte atunci cand vezi un om pentru prima oara. Nu putea rata sansa asta.

• Lexie îşi trase scaunul din faţa lui, apoi se aşeză, punându-şi cafeaua pe masa de lemn. Îşi lăsă geanta jos şi haina pe spătarul scaunului. Gesturi mici, dar care o făceau să se simtă uşor incomfortabil. Bărbatul stătea nemişcat în faţa ei şi avea ciudata impresie că era studiată. Cu toate astea, nu îndrăzni să îşi ridice privirea decât după ce 'se instalase' la masa străinului. Nu ştia dacă avea chef de vorbă sau nu. Probabil că s-ar fi simţit incomod şi în tăcere, şi dacă purtau o conversaţie.
  Nu se simţea în largul lui în faţa străinilor pentru că era foarte greu să îţi faci o părere despre un om înainte să îl cunoşti. Însă şi tăcerea o apăsa şi o jena, presând-o să spună ceva, cât de mic şi de banal. Viperina îl privi pe bărbat atunci când se găsi purtată în conversaţie de către el.
  - Lexie, zâmbi ea, ridicând uşor din umeri. Al tău ?
  Nu ştia ce să spună, însă se hotărî să nu mai gândească. Converaţiile erau frumoase doar atunci când nu trebuia să cauţi prin toate colţurile minţii ceva se spus, ci replicile veneau de la sine.
  Era ceva în privirea străinului care o făcea să îl privească cu o oarecare răceală. Se simţea ca un obiect pus într-o expoziţie special ca el să îl vadă. Îi susţinu privirea fără prea mare greutate. Avea ochii albaştri. Acea culoare mereu ăi dăduse lui Lexie impresia unei purităţi extraordinare, însă nu reuşea să citească nimic din ochii străinului.

O observa pe fata cum facea scurte miscari timide dar cu o finete extrordinara si asta ii dadu fiori. Stia ca arata ca un ciudat stand acolo, privind-o cu insistenta si adresandu-i intrebari pe un ton seducator dar nu avea prea des ocazia sa vada femei noi deoarece de cele de la Minister se plictisise de toate. Erau vrajitoare care nu si-au putut gasi un sot la timpul potrivit iar acum, la mijlocul varstei a doua au realizat ca trebuie sa isi faca un viitor si erau in stare sa sara pe orice persoana ce avea par facial.
Bineinteles ca isi incercase norocul cu fiecare dar nici una nu era in stare sa-l satisfaca pe nici un plan, atat fizic cat si moral. Toate erau ca niste manusi de unica folosinta pe care le porti o data, dupa care le arunci fara sa te uiti inapoi.

"Lexie" raspunse fata zambind si ridicand usor din umeri.
"Pff...pana si vocea ta e sexy." replica vrajitorul. Chiar daca era si o urma de indiferenta, baiatul intr-adevar credea ca fata de langa el e o persoana atragatoare si ca are toate atuurile unei femei fatale. Acea timiditate din voce, acele miscari scurte dar senzuale, buzele acelea groase si ochii aia verzi si umezi.
"Aaa...da! Si numele meu este Bernard dar prietenii imi spun Berny." Baiatul se pricepea foarte bine sa se joace cu orice fata pe care o intalnea in cale. Stia cum sa obtina tot ce isi doreste, fara ca nimeni dintre cei doi implicati sa aiba de suferit. Bineinteles ca ar fi putut face asta chiar si acum dar nu isi dorea asta. Aceasta vrajitoare avea ceva in ea care nu il lasa sa procedeze in modul cu care era obisnuit.

"Ia spune-mi...cu ce te ocupi?" In acel moment, baiatul isi strecura mana incet peste mana ei simtindu-i pielea fina si rece. Nu stia ce, dar ceva il facuse sa si-o retraga imediat de acolo. Dintr-un motiv necunoscut de el, fata asta ii transmisese o unda diferita de toate celelalte persoane pe care le cunoscuse. Il facuse sa se intimideze si sa se simta rusinat. Vrajitorul incerca sa mascheze asta, dregandu-si vocea si afisand din nou acel zambet fatal cu care era obisnuit sa dea gata pe toata lumea.

• Lexie nu se aştepta la o asemenea remarcă din partea bărbatului. Dintr-odată, toată acea situaţie părea foarte ciudată şi incomodă şi se întrebă pentru o clipă dacă nu ar fi o idee bună să se ridice şi să plece de la masa lui imediat.
  Avea impresia că stă de vorbă cu un om care avea multe antecedente cu femei şi nu prea îi făcea plăcere să fie considerată o ţintă a unui asemenea bărbat.
  Cu toate astea, rămase pe loc. Nu era genul de persoană care să se revolte la comportamente de acel gen. Ştia în ce lume trăieşte şi avea un caracter suficient de relist cât să nu se aştepte la o societate ca a anilor 1800.
  Îi zâmbi scurt când îi auzi numele.
  - Încântată de cunoştiinţă, Bernard, spuse mai apoi, sorbind din cafeaua fierbinte.
  Îi simţi mâna deasupra a ei şi se încruntă, uşor confuză şi surprinsă de gesturile lui îndrăzneţe. Cu toate astea, contactul dintre căldura mâinii lui şi răceala imaculată a ei îl făcu să se îndepărteze. Lexie îşi retrase mâna de pe masă fără să spună niciun cuvânt. Voia să evite o nouă astfel de scenă.
  - Lucrez la Hogwarts, răspunse ea, cu un zâmbet. Tu ?

Berny observa raceala din vocea fetei si se simti oarecum prost. Ii placea sa flirteze cu fete, sa le priveasca, sa le zica lucruri frumoase, sa le sarute, sa faca cine stie ce nebunii cu ele dar nu-i placea sa faca toate chestiile astea iar lor sa nu le placa. Ii dadea impresia unui viol indirect.
"La Minister..." zise vrajitorul luand inca o inghititura din cafeaua fierbinte. Era recunoscator faptului ca acea cafea. Astfel isi putea ascunde fata ori de cate ori zicea vreo chestie tampita de care ii era rusine.

Dupa inca cateva momente de tacere solemna, Berny sparse gheata zicand cu o voce mieroasa si induiosatoare "Stii...imi pare rau pentru chestia de mai devreme. Deseori sunt o persoana fara limite iar asta ma duce la chestii destul de rele..." . Berny isi pusese capul intr-o mana iar cu cealalta desena cercuri invizibile pe masa de lemn. Dorea sa auda un raspuns din partea lui Lexie dar in acelasi timp nu. Ii era frica sa fi fost respins in cel mai urat mod. Fetele au impresia ca daca barbatii sunt masculini si puternici inseamna ca pot rezista psihic la orice lovitura. Ei bine...nu era asa, chiar deloc! Orice remarca sau critica adusa la adresa lor ii putea dobori ca o piatra si puteau avea repercursiuni pe durata intregii vieti. Daca e sa o luam asa, fetele erau cu mult mai puternice decat barbatii.

O privea pe fata de dupa cafeaua cu aburi din fata lui. Chiar daca momentul ala nu era cel mai potrivit, incepu sa-si imagineze tot felul de imagini neortodoxe incercand sa nu se observe asta in privirea lui. Nu era el vinovat! Era baiat...orice baiat face asta in orice moment al vietii lui cand vede o fata ce-i place. Asta e scris in ADN-ul lor. Chiar daca nu ar fi actionat, in mintea lui era mereu aceste imagini. Cand mergea pe strada, cand lucra, cand era la toaleta. Chiar si studii recente au concluzionat ca baietii se gandesc la asta 80% din zi.
Vrajitorul afisa un zambet exagerat aratandu-si toti dintii din gura. Incepuse sa-i fie oarecum frica de raceala fetei din fata lui si nu stia cum sa reactioneze in momente de genul asta.

• Lexie încuviinţă la auzul cuvintelor lui. Deci lucra la Minister. Se întrebă pentru o clipă ce fel de oameni se aflau în Minister. Viperinei îi fusese mereu frică să pună piciorul în acel loc. Prea multe lucruri intimidante şi persoane care se credeau de zeci de ori mai mari ca ea. Se simţea prea mică acolo. Ştia că era o greşeală, să evite să iasă din micuţul ei Univers, însă îi era foarte greu să se găsească înconjurată de oameni, nu neapărat străini, dar care o considerau o ţâncă care nu ştie ce are de făcut niciodată.
  Între cei doi necunoscuţi se lăsă o scurtă tăcere, timp în care Lexie îi arunca priviri furişe bărbatului. Arăta ca cineva de la Minister. Şi numele Bernard i se potrivea. Era clar un Bernard. Trebuia să recunoască că o anumită parte din ea se simţea flatată de ieşirea lui de mai devreme. CHiar dacă majoritatea paticulelor din corpul ei strigau în semn de protest, nu putea să nu se simtă mândră de faptul că erau bărbaţi care o considerau frumoasă.
  Gândurile ei fură întrerupte de vocea lui Bernard, iar Lexie îşi ridică instinctiv privirea spre el.
  Îi ascultă vorbele cu un oarecare amuzament, însă se înmuie considerabil. Nu era nimic mai bun decât atunci când un bărbat îşi recunoştea vina.
  'Hei, e în regulă,' spuse viperina cu un zâmbet. Aproape imediat îşi dădu seama că Bernard avea din nou acea privire când se uita la ea. 'Termină,' spuse, râzând. Avea impresia că trebuie să se acopere cu ceva.

Il incanta timiditatea dulce a fetei si il facea sa vrea sa o cunoasca mult mai tare. Stia ca ar fi fost indecent sa o cheme in apartamentul sau deci nu o facuse. Spera ca poate se va autoinvita de buna voie si ca restul va decurge de la sine.
Nu stia cum sa mai continue acea conversatie. Mintea lui era total prin alte locuri si nu se mai putea concentra la fel de bine. Se gandise de cateva ori sa schimbe locatia. Sa o invite intr-un loc mai 'intim' sau macar intr-un loc unde nu i s-ar vedea fata rosie sau privirea de animal insetat. Se simtea ca un gandac sub o lupa: urmarit si speriat.

"Ai vrea sa mergem in alta parte?" zise baiatul dandu-si firele de par ce ii acopereau fruntea intr-o parte. "Macar sa facem vreo doua ture pe aici...?"
Era cam cald inauntru si simtea cum il ia cu transpiratii. Ii placea de fata din fata lui dar era imposibil de atins deoarece avea acea bariera a fetelor cuminti de care nu a putut trece niciodata si care mereu il punea in incurcatura.
Tot timpul fetele faceau pe victimele si ziceau 'Vai baietii astia...daca ar sti ce greu ne este noua sa cucerim un barbat'. In realitate, erau doar niste ipocrite carora le place sa se dea mari si care cerseau atentie. Niciodata unei fete nu ii va fi la fel de greu ca unui barbat sa cucereasca sexul opus. Fetele mereu vor avea ultimul cuvant si stiau amandoi asta. Tot timpul erau ele cele care decideau totul.

• Lexie luă gură din berea ei, apoi o lăsă pe masă cu un zgomot surd şi îl privi pe Berny cu un zâmbet. Dacă se gândea puţin, nu era atât de rău pe cât pare. Dacă nu se străduia să îi citească gândurile, era chiar plăcut să stea în compania lui.
  Se lăsă pe spătarul scaunului şi îşi puse mâinile pe masă, jucându-se cu cele două brăţări subţiri de argint.
  Zâmbi la vorbele lui. Da, chiar ar fi fost frumos să meargă altundeva. Nu voia, cel puţin nu încă, să meargă într-un loc intim, însă i-ar fi făcut plăcere să iasă la o plimbare.
  'Sigur,' spuse cu un zâmbet scurt, apoi lăsă câţiva knuţi pe masă şi îşi luă haina pe ea, învârtindu-şi fularul mare în jurul gâtului gol.