Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ i can wait

Arlin& Hawkeye

• Oare.. existau persoane fara sentimente? Adica, persoane care cu adevarat sa nu aiba remuscari din urma.. unei crime de exemplu. Ea era ce se vedea. O fetita cu ochii mari, inocenti, scunda si firava. Nu stia daca cineva o vedea pe ea ca fiind rautacioasa. Daca ar fi fost la viperini, poate la prima vedere parea astfel, insa din moment ce era o Albastrica, era clar ca era genul de fata care tacea si gandea. Nu inghitea. 
  Avea parul prins intr-un coc nu foarte elegant, cu fire rebele iesind pe dinafara. Niste blugi si o maleta ceva mai larga, fara gat. Era weekend, avea permisiunea de a renunta la uniforma ei macar atunci. Luase o pana cu ea. Si o bucata de pergament, desigur. Se aseza jos, sprijinindu-se de perete. Umezi varful cu limba, simtind cerneala impanzindu-se pe limba. Nu avea de gand sa isi faca temele. Acelea mai puteau astepta. Venise acolo pentru idei. Cu siguranta putea gasi niste idei in castelul acela. Un monstru cu sapte tentacule, noua ochi si trei nasuri ar fi fost de ajuns incat sa o sperie si sa-si adune gandurile, reusind sa continuie astfel cartea aceea. Doar atat isi pusese in minte. Sa termine afurisita de carte. Promisese cuiva ca o va termina, o va semna si i-o va trimite prin posta. Unicata, gata tiparita si etc. Simti miros de fum. Venea.. din sala de Potiuni. Mari ochii ridicandu-se de acolo, si indreptandu-se spre usa. Se ridica pe varfuri pana la micutul geam, incercand sa vada sursa. Dezavantanjul de a fi scund. Nu putea observa decat o claie de par negru, agitand mainile in aer, si tusind probabil.
  

Colin isi puse mutra de inteligent. Putea sa faca asta, oricat de anti-talent era el la Potiuni. Pana la urma, in materia asta 99% era efort. El putea depune efort. Si era si mai bine ca putea depune efort mental, nu fizic. Hawkeye nu fusese niciodata genu' de baiat care tragea de fiare. Nu, nicidecum. Era inalt, slabanog, cu bratele precum niste scobitori. I-ar fi placut sa aiba ce sa arate, insa nu se omora dupa asta. Prefera sa fie el insusi, nu un mare cuceritor musculos. Si apoi, avea o vorba: cine avea multi muschi, statea prost la capitolul creier. Mai bine era unul din baietii cu creier. Suna mai nobil si il scutea de a arata ca un pampalau. Nu ca era el prea fermecat de ce credeau altii despre el. Nu, nu chiar. Prefera ca lumea sa-l placa pentru ce era cu adevarat, nu pentru ce incerca sa fie. Si daca nu era pe placul cuiva, ei bine ghinion, pisica neagra. Putea trai perfect fericit si fara un 'nedospit' prin jurul sau.
Observa ca incerca sa traga de timp. ' Haide! Fii barbat!' gandi si se incrunta cu dichis spre vasele din fata lui. Lua cateva aripi dantelate de musca in palma si le puse in ceaun, numarandu-le. Potiunea nu-si schimba deloc culoarea. Poate ca trebuia sa dea temperatura mai mare. Hawkeye se grabi sa inteteasca minusculul foc. Nimic. Ah, corect! Uitase de apa de izvor. Se grabi sa o toarne cu pipeta, insa dupa doua picaturi, nu mai putea controla nimic. Potiunea incepu sa fumege, iar tanarul se grabi sa stinga focul. Insa fumul nu inceta. Din contra.
Colin incepu sa tuseasca, vanturandu-si mainile in jur ca un idiot. Deschise geamul si se indrepta spre usa, avand senzatia ca e inchisa. Insa nu era asa, iar in prag statea o fata.
" Bu...ahuhu.. na!" zambi el, desi fusese intrerupt de un val mic de tuse.

• Baiatul era cu cel putin un cap mai inalt decat ea. Alunga fumul din fata ei, cu o mana, iar cu cealalta isi acoperi gura si nasul. Ochi-de-Soim, Viperin? Ce era? Probabil nici el, la el ca ea, nu purta uniforma, sau cel putin roba.
  "Ce tot bombani tu acolo?"intreba ea, uitandu-se la el cu un ochi, inca alung fumul din calea ei. Isi scoase bagheta si o roti usor in aer sperand sa nu distruga totul pe acolo.
  "Deprimo!"Un vanticel iesi din bagheta, curatand aerul, dand fumul la o parte din calea ei. Isi retrase bagheta, intorcandu-se zambind catre baiat. Nu parea a fi un geniu, dar cu siguranta era curajos. Ea nu ar fi calcat vreodata, inafara orelor, in clasa de Potiuni. Stia ca avea sa esueze, si se tinea la distanta de probleme. Asa facea ea mereu.
  Acum ca l-ai intimidat, Arlin, de ce nu te mai bagi in seama putin? Bravo van Iver! Se certa aceasta in sinea ei, insa in fata baiatului fiind cu aceeasi expresie fericita pe chip. Nu voia sa-l bata la cap cu normele de protectie sau mai-stie-ea-ce. Ar fi vrut sa ia parte la ce tocmai facuse baiatul. Ii placea sa intre in probleme cu un prieten. Daca era singura nu avea cu cine rade de boacana facuta sau..
  "Esti bine?"intreba in cele din urma, privindu-l cu ochii ei mari, castanii. Avea vocea unei piticanii, si uneori incerca sa imite vocea unui baiat, insa fara succes, sfarsea arata cu egetul si rasa in nas de catre Cercetasi sau Viperini.

Colin ridica usor mana, facandu-i semn sa astepte putin. Mai roti putin bratele, simtindu-se ca un politist Incuiat de la rutiera, pana cand fumul se diminua complet. Ofta, iar umerii ii coborara, complet usurat. Ok, nu era nimic grav, patise el si mai rau. Isi sufleca manecile camasii albastre deasupra coatelor si mai trase putin de tricoul alb peste curea.
Se intoarse inapoi spre tanara fata, zambind politicos.
" Asa... Da, sunt bine, multumesc. Poate putin afumat, dar bine"
Inclina usor capul, mirosindu-si discret umarul drept. Mda... Era putin afumat, clar.
" Mmm... Pastrama de Soim... " murmura el amuzat.
O analiza pe tanara domnisoara, incercand sa-si dea seama daca o cunoaste. Era ceva mai scunda decat el; ceva mai mult. Si avea niste ochi caprui foarte calzi. Il surprinse acest mic detaliu, deoarece, in general, ochii caprui erau distanti si fazi prin culoarea lor. Chipul ii parea cat de cat cunoscut, insa nu putea sa-si dea seama de unde. Probabil ca o mai vazuse prin jur. Doar erau amandoi elevi la Hogwarts, nu?
" Eu sunt Colin" se prezenta el cu un zambet binevoitor. " Majoritatea imi spun Hawkeye, dar e cum preferi"
Ridica usor din umeri si isi duse mainile pe langa corp, lasandu-le sa atarne fara viata.

• Scapa un ha! ironic, privindu-l amuzata pe Colin. Pastrama de Soim. Deci era Ochi-de-Soim. Grozav! Isi umezi buzele, jucandu-se cu pana intre degete.Surase la auzul numelui baiatului. Nu ca ar fi amuzant, insa ii placea.
  "Ei bine, Hawk! Eu ma numesc Arlin.."Matusa ei ii spusese odata ca numele ei suna mai mult a nume de spiridus. Ar fi preferat sa aiba un al doilea prenume. Astfel putea ascunde faptul ca o chema Arlin.
  Isi dadu alte suvite rebele dupa ureche. Purta niste cercei perle, micuti, eleganti. Care nici macar nu ieseau in evidenta. Isi privi foaia de pergament, pe care o impaturi si o baga in buzunar. Baiatul acela era un fenomen. Era perfect. Spera ca viitorii ei cititori sa se bucure de aparitia brusca a unui nou personaj.
  "Sa inteleg ca ai fost pedepsit sa-ti refaci potiunea, sau adori materia si preferi sa faci asta si inafara orelor de curs?"spuse ea, facand semn spre ceaunul din spatele lui.
  Ea prefera sa scrie. Se tinea departe de tot ce era legat de mizerie, nesimtire, potiuni. Desena pe inchetetura mainii o pasare. Ea, desi avea ca animal de casa un labrador.. si o testoasa, avea ca reprezentant o pasare. O pasare care incerca sa iasa din colivia confectionata din cuvinte. Sentimente si .. hartie. Adica, din colivia formata din foi de hartie pe care stateau asezate sentimente sub forma de cuvinte.
  "Vrei sa.. te las sa continui?"

O urmari cum impatureste foaie de pergament. Hmm... o foaie de pergament si o pana. Putea insemna doua lucruri: scriitoare sau pictorita. De fapt, putea insemna orice altceva, dar avea el o fixatie pe latura artistica.
Ridica usor din sprancene.
" Arlin... Nume de origine galica, daca nu ma insel, inseamna juramant..."
Da, isi amintea bine. Aproba usor cu o miscare a capului, mandru de reusita lui. Se uita in spatele lui, strambandu-se spre ceaun. Isi musca varful limbii.
" N-ai nimerit-o. N-am fost pedepsit, dar nici nu se poate spune ca ador materia. De fapt, sunt atat de anti-talent la facutul potiunilor incat e mai bine sa le exersez... mai pe nevazute..."
Se intoarse spre ea cu un zambet inocent si clipi rapid de doua ori. Daca in primul minut avea o atitudine indiferenta, acum incepuse sa se simta bine in compania lui Arlin. Si nu doar pentru ca acceptase porecla - desi, Hawk era nevoit sa recunoasca ca se imprietenea mult mai repede cu cei care preferau asta. Era o chestie pur si simplu... Parea o faptura micuta si firava.
" De fapt, chiar m-as bucura daca nu m-ai lasa" chicoti el. " E mai bine sa ma opresc inainte sa explodeze ceva"
Se grabi sa ia ceaunul. Il atinse o clipa si isi retrase mana. La naiba, era fierbinte! Isi scutura degetele, usor morocanos si isi intoarse privirea spre Arlin. Se apropie, dorindu-si sa observe desenul de pe incheietura ei. Mereu il fascinasera desenele. Iar actiunea ei il facu sa se incline spre gandurile de mai devreme.
" Pictorita?" intreba el curios. Mai intalnise un pictor inainte, insa asta era diferit. Nu stia de ce. Pur si simplu era.

• Ridica surpinsa privirea.
  "Yn wir! Esti cumva din Cardiff?"intreba micuta satena, cu accentul irlandez apasat. Ea emigrase, impreuna cu tatal ei, care acum nu era in Londra. Nu inca. Probleme de-ale parintilor, cu siguranta. Insa era originara din Irlanda, mai exact Dublin. Rase mauzata la remarca baiatului. Si ea era un dezastru. Fusese mereu, incepand cu bucataria tatalui ei, pana la sera in care se tineau obisnuitele ore de Ierbologie. De aceea si incetase sa mai mearga la anumite ore. Stia ca nu erau de ea, si punct.
  Isi privi incheietura mainii, acoperind-o rapid. Ridica stanjenita privirea spre Hawkeye, muscandu-si buza inferioara. Avea sa ajunga la carne intr-o buna zi. Si-o elibera imediat, inchizand ochii si ridicand incheietura mainii la nivelul ochilor lui.
  "Se poate spune si asa. Insa eu i-as spune mai bine 'moment de visare'. De fiecare data cand ma gandesc la ceva, am tendinta de a picta acel lucru sau acea persoana. De cele mai multe ori in palma sau pe incheieturile mainilor."continua aceasta, cu acelasi accent irlandez enervant. Nu incercase pana atunci sa picteze ceva pe o panza cu acuaele langa ea. Ci doar cu cerneala, simtind cum cerneala se intinde prin semnele pielii, aratand ca o panza adevarata. Careia dansa trebuia doar sa-i dea o forma. Pe incheietura mainii drepte o avea desenata, nu foarte reusit, sincer, pe testoasa ei.

Hawkeye o privi oarecum mirat. Nu numai ca Arlin auzise ce spusese el, dar chiar intelesese. Era prima persoana care facea asta in atatia ani de cand era Colin la Hogwarts. Pe masura ce fata vorbea mai mult, el isi putea da seama de accent. Asta explica cateva lucruri. Ii zambi.
" Nu, eu sunt londonez din toate punctele de vedere, insa mama e din Cardiff. E atat de mandra de asta, incat a facut tot ce i-a stat in putere sa ma invete si pe mine despre... Ei bine despre tot. De la felul in care lumea obisnuieste sa vorbeasca pe acolo, la legende si pana la injuraturile pe care si le adreseaza soferii nervosi" rase el.
Parintii lui Hawk obisnuiau sa mearga pe acolo cand el era mic, ca s-o viziteze pe bunica Godelief. De cand incepuse Soimeanul scoala, vizitele se rarisera, insa buna bunica tot le trimitea delicioasele ei prajituri de Craciun. Probabil ca daca bufnita cu pachetul s-ar fi ratacit si nu ar fi ajuns la timp, Colin ar fi inceput un razboi. 'Razboiul Prajiturilor de Craciun' gandi el amuzat. Daca fapta ca atare nu intra in istorie, atunci titlul sigur o facea.
Hawkeye cerceta desenul. Arlin lucra bine, atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere al esteticului.
" Hei, arta e arta!" ii zambi el. " Oricum, cred ca e mai interesant ce faci tu. E deosebit, fata de felul in care lucreaza majoritatea. Fana a animalelor vad"
Zambetul i se largi si arata cu un deget lung spre cealalta incheietura a fetei.

• Arlin zambi mirata. Si ea avea bunica de pe mama in Cardiff. Poate, in vacantele de vara se puteau intalni. Oricum bunica se plangea ca nu-si vede nepoatele decat de doua-trei ori pe an. De cand murise mama lor, le murise si cheful de aventura, de a calatori. Din fericire aparuse acest baiat, Hawkeye. Baiat care pare-se, fara sa stie, o trezea pe Arlin la realitate. Era de origine londoneza deci. Isi putea da seama si prin accentul lui usor sters. Uhh, injuraturile soferilor furiosi puteau fi chiar.. criminale. Stia cum e deoarece chiar tatal ei ii povestise despre asta. Nu si-ar fi dorit sa se afle acolo in sezonul in care oamenii frecventau mersul cu taxi-ul.
  "Ei bine, se pare ca mama ta a vrut sa nu ramai nedumerit."spuse aceasta aproape razand. Intr-adevar, arta era arta. Nu-l putea contrazice atunci. Insa ea nu considera mazgaliturile de pe mainile ei ceva bun de clatit ochii. Mai bine ar fi privit un tablou de-al lui Pierre-Auguste Renoir. Preferata ei si una din renumitele lui picturi era La Grenouillere. Cand baiatul arat catre cealalta incheietura a ei, o intoarse spre el, pentru a o vedea mai bine.
  "Aici ai dreptate. Ea e testoasa mea." Ramase cateva secunde bune, gandindu-se."Nu ai vrea sa mergem de aici? Cred ca deja aud pasii furiosi ai lui Filtch, si din cate il stiu ne va pari pentru dezastrul asta."

Colin rase.
" Oh, nu stiu daca si-a dorit sa ma lamureasca sau sa nu-mi uit radacinile, dar i-a reusit, indiferent de motiv"
Il bucura sa auda ca si 'locul ei de bastina' din partea mamei era in Cardiff. Poate aveau sa se vada pe acolo. Era mai frumos cand iti petreceai o parte din zi cu cineva de varsta ta, indiferent de cat de mult iti iubeai si iti respectai bunicii. Uneori putea deveni pur si simplu prea plictisitor. Si asta nu ajuta pe nimeni. Hawk ar fi ramas bosumflat, zambind fals de fiecare data cand cineva il intreba daca era in regula, iar bunica lui i-ar fi simtit starea si s-ar fi simtit la randul ei prost pentru asta. Mai bine un strop de energie care sa-i ajute pe toti. Si acum ca stia ca si Arlin putea sa fie intalnita prin zona, avea sa se uite de doua ori la fetele ce pareau cunoscute.
Dadu sa zica ceva, dar se opri, cu urechile ciulite. Ok, aia sigur erau pasii lui Filtch. Si numai de el si de blanoasa aia afurisita de Norris nu avea Hawkeye chef acum. Se uita in spate si murmura incet.
" Nici nu stiu cine a facut asta. Haide!"
Isi puse mainile pe umerii lui Arlin, dirijand-o usor pe coridor si in spatele unei armuri. Lasandu-se pe vine si lipindu-si spatele de perete, Hawk isi duse un deget spre buze, mimand sa pastreze linistea.