Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ I feel you in my dreams and I don't sleep

'Derek' il auzi pe roscat prezentandu-se.
Ii zambi timid evitand sa-i intalneasca privirea. Deja isi putea simti obrajii arzand rumeni. Ii placea de el, chiar foarte mult, dar asta nu trebuia sa se afle niciodata. Poza si numele lui erau mentionate in jurnalul fantomei si pare ca cei doi avusesera parte de o relatie amoroasa impreuna, ba chiar una de adoratie reciproca.
'Si...pana la urma, ce faci aici in miezul noptii?' intreba Derek.
Fata se acoperi cu faldurile de satin ale robei sale safiri si incepu sa priveasca absent podeaua si modele acesteia.
'Aveam nevoie de putin timp cu mine' spuse ea timid.
'De ce fugi?' intreba baiatul, iar viperina incepu sa-si simta ochii inlacrimati.

Pe pielea alba ca de portelan a fetei isi facura loc cateva pete rosi. Era intimdata de ceva, dar viperinul nu-si putera da seama de ce. Ce-i facuse acestei fiinte ca ea sa se simta neplacut? Probabil ca intrebarea aceea avea sa-l bantuie pe vecie pentru ca fata parea prea timida ca sa dupa la bun sfarsit o conversatie normala.
'De ce fugi?' o intreba el, iar apoi observa mici broboane transaprente de apa facandu-si loc in ochii albastri ai fetei. Ar fi vrut s-o imbratiseze si sa-i spuna ca totul va fi bine. Ca o va ajuta sa-si infrunte demonii, dar tot ce putu sa faca fu sa stea acolo impietrit uitandu-se cum fata perfecta a viperinei era traversata de dare subtiri de lacrimi.
Pentru o secunda gandul ii fugi la ea. Se gandi ca ar fi facut dansa in aceasta situatie. Fara a ezita prea mult ii lua mana firava a fetei intr-a lui si ii sopti: 'Totul o sa fie bine!'

'Totul o sa fie bine' il auzi pe baiat soptind, dar lacrimile deja i se adunasera in ochi. Clipi lenes, iar picaturile cristaline ii traversara obrajii.
Isi aminti de fantoma si de trecutul sau. De cuvintele caligrafic scrise pe colile albe ale jurnalului. Trecuse printre atat de multe, biata fata. Ar fi vrut sa-i spuna lui de ea, dar nu putea. Statu cateva minute pe ganduri, iar apoi realiza ca n-avea niciun motiv sa nu-i spuna.
'Citeste asta' spuse fata inmanandu-i lui Derek jurnalul rosu.
Baiatul ii dadu drumul la mana si apuca jurnalul. Incepu sa-l rasfoiasca, iar Astrid putu observa fantomele trecutului traversandu-i chipul. O lacrima minusucula aparu si pe obrazul stang al baiatului, dar acesta si-o sterse repede.

Baiatul lua jurnalul si recunoscu imediat ce deschise paginile acestuia scrisul caligrafic al lui Ronnie. Totul era scris cu cerneala neagra pe foile usor imgalbenite. Erau acolo insemnari ale fiecarei zile incepand cu prima zi la Hogwarts si terminandu-se cu cu o zi inainte de intamplarea din Azkaban.
Isi simti mainile tremurand, dar n-avea ce face. Stranse jurnalul la piept in speranta ca o va simti pe ea.
'De unde ai asta?' se rasti la vrajitoare.
'L-am gasit in camera fetelor' raspunse fata timid tremurandu-i vocea.

Astrid incerca sa-i ia mana baiatului intr-a ei, dar el si-o trase repede si stranse mai tare jurnalul la piept.
'Nu. Spune-mi ca n-ai citi ce scrie aici' tipa Derek.
'Putin' spuse ea timid.
'Cum ti-ai permis? Nu stii ca nu pot face asta?'
'Tu nu stii nimic despre mine si nu ai niciun drept sa ma judeci. Nu pe tine te bantuie amintirea unei persoane pe care n-ai cunoscut-o niciodata. Corect, acesta nu este blestemul tau, ci al meu' zise viperina incepand sa prinda curaj.
Baiatul se enerva si lovi peretele cu pumnul inca tinandu-si mana stanga agatata de jurnal.

Cum se putea ca aceasta simpla vrajitoare cu sange mal sa fie bantuita de imaginea iubitei sale?
'Ce ar putea vrea ea de la tine?' intreba el cu o urma de dezgust pe fata.
Astrid incepu sa devina rosie la fata, dar nu de timiditate, ci de manie. Se uita cu ochii sai albastri aproape iesindu-i din orbite la figura lui.
'Sa stii ca nu eu am ales acest blestem. Esti liber sa crezi ce vrei, dar nu uita ca eu sunt singura ta legatura cu ea' zise aceasta afisand un zambet malitios.
Baiatul cazu pe ganduri pentru cateva secunde si nu mai indrazni sa spuna nimic. Lasa tacerea sa vorbeasca pentru el.

Baiatul incepu sa tremure din nou. Realiza ca fata avea dreptate, dar nu vroia sa-I spuna ei asta. Se dadu cativa pasi inapoi si o privi nedumerit.
Stranse jurnalul si mai tare, iar apoi il deschise la o pagina aleatorie.
12 Iunie,
Vacanta de abia a inceput. Am trecut in anul IV, iar Helena in V. Suntem amandoua fericite, mai ales ca maine vom lua Expresul ca sa ne intoarcem acasa. Probabil ca mama a facut deja cateva dintre placintele ei faimoase cu dovleac, iar tata ne-a pregatit maturile pentru a ne invatat nu stiu ce figura noua de zbor.

Continua sa citeasca, deschizand aiurea jurnalul.
24 Ianuarie,
Florile incep sa se deschida, iar Padurea Interzisa este mai frumoasa ca niciodata. Sper, insa, ca nu voi fi gasita hoinarind aiurea pe domeniu de vreu profesor sau vreun elev mai paracios. Chiar ieri am fost impreuna cu Bell si cu Helena si un tip nou, Nick, prin padurea. A fost foarte frumos, mai ales ca Nick este varcolac si l-am ajutat putin cu problemele sale. Anul III imi prieste de minune.
Lasa jurnalul pe pervaz si apoi se uita din nou la fata din fata sa. Era foarte mica si delicate, cu parul ei rosu si lung atarnandu-I pana la brau si ochii albastri privindu-l curios.

Lua jurnalul la loc in mainile sale albe si reincepu sa-l rasfoiasca.
18 Octombrie,
Tocmai a fost ziua mea. Am inplinit 16 ani. Au fost prezenti la petrecere Alice, Bell, Helena, Bella, Rosalie si multi altii. Ne-am distrat de minune, am mancat prajituri si am baut mult suc de dovleac.
Sper ca anul viitor va fi la fel de frumos. Poate atunci vor putea si mama si tata sa vina. Anul acesta au fost ocupati cu mica lor organizatie intunecata.
Pe Derek nu l-am mai vazut de ceva timp. Imi este putin dor de el, dar cred ca pot trai si fara prezenta lui.
Dupa ce termina puse caietul rosu pe pervaz.

Baiatul inchise jurnalul si incepu sa planga. Isi gasise numele mentionat acolo si speranta viperinei de a mai apuca inca un an. De ar fi stiut ca lucrurile nu avea sa fie asa.
Suspina si o imbratisa pe Astrid. Mirosul ei dulce de vanilie ii aducea aminte de Ronnie. Poate ca ea era cadoul lui de la dansa. Poate ea era viitorul lui.
Se mai uita o data in ochii ei pierduti si isi simti inima batandu-I cu putere in piept.
’E tarziu. Ar trebui sa dormi’ zise acesta.
Fata lua jurnalul de pe pervaz, iar Derek o lasa. O conduse mai apoi pana in fata pivinitei si-I oferi un sarut de adio. Fata nu se impotrivi.