Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ I just know

Îi urmărea cu o atenție exagerată fiecare mișcare, și se abținea cu greu să nu zâmbească când o auzea cum rostea vrăjile cu acel 'r' foarte adorabil. Simți cum îi amorțește treptat mâna în care ținea bagheta așa că spuse în gând foarte promt 'Finite Incantatem'. Redeveni serios, aproape enervat când o vedea că nu era atentă, nu era concentrată. Avusese impulsul să o zdruncine un pic, să o învețe minte să nu se mai poarte ca o pisică speriată și avea ocazia perfectă să rostească o vrajă pentru ca nu era atentă la el, însa el nu era viperin, nu se duela mișel și prin șiretlicuri. Îi plăcea să fie corect așa că spuse destul de tare încât să se facă auzit, păstrând aceeași atitudine rece si indiferentă.
"Nu îți lua ochii de la rivalul tău, Christine." Zâmbi fals și rosti imediat "Sectumsempra" Bineînțeles, era interzisă cu desăvârșire magia neagră și probabil nici fata nu se așteptase la așa ceva, însă daca nu ridica nivelul de luptă nu obținea nimic. Își pregăti în minte o vrajă de vindecare în cazul în care ar fi rănit-o prea tare fiind pregătit să acționeze în orice moment.

Tresari involuntar cand ii auzi vocea in linistea deplina care se lasase peste ei. Vroia sa fuga, oare chiar nu intelegea? ea era facuta pentru o munca de birou, nu pentru dueluri, stia teorie cat duce cu carul, nu era obisnuita sa puna in practica vrajile. Isi feei rapid corpul incercand sa evite fizic blestemul lui insa ii atinse umarul. Inghiti de mai multe ori in sec si se gandi daca a auzit-o facand acel lucru sau nu. Isi luase inima in dinti si facu un pas inainte zicand cu voce tare Diffindo Il ratase.
Simti o durere incredibila in umarul stang si cand arunca o privire isi vazu roba umeda, de sange. Se incrunta si concentrandu-se mai mult asupra baiatului sopti Incendio! Cu siguranta nu il nimerise pentru ca i se s-au inmuiat picioarele si cazu in genunchi punandu-si mana dreapta la umarul stang pentru a verifica gravitatea ranii. Nu vroia sa mai lupte, baiatul ala era dement, daca vroia sa o omoare, nu avea decat sa o faca, nu ii mai pasa

Astropufița avea clar o problemă de coordonare în spațiu, deși părea să aibă potențial. Lăsase bagheta jos înainte să rostească domnița ultima vrajă, nu l-ar fi deranjat dacă l-ar fi atins măcar o scânteie din focul ei, însă îl ratase detașat, jalnică priveliște. Băgă bagheta în buzunar dând de înțeles că din punctul lui de vedere duelul se terminase. Se apropie de ea puțin sceptic și îi zări rana, poate mai mult sânge decât se așteptase. Când ajunse în fața ei se lăsă automat în genunchi și îi luă mâna într-a lui încercând sa i-o îndepărteze de pe rană ca să analizeze gravitatea situației, dar micuța astropufiță nu se conforma, probabil fiind extrem de supărată pe el din cauza acelui blestem. Bineînțeles, ar fi putut foarte ușor să fugă de acolo rănită și să-l dea de gol, în consecință s-ar fi ales cu o detenție de toată frumusețea, în cel mai bun caz.
"Lasă-mă să te ajut" spuse el cu o voce gravă și guturală. Îi forțase mâna și îi descoperise rana abia după ce îi rupse și bluza puțin. Era adâncă, dar tratabilă cu o vrajă destul de ușoară. "Vulnera Sanentur" șopti el atingând vârful baghetei de umărul sfâșiat al fetei, iar pentru intensificarea efectului vrăjii, scoase din buzunar o sticluță cu poțiune invizibilă și vărsă conținutul peste umărul ei.
Se ridică în picioare desfăcându-și în același timp roba lui, pe care o aruncă peste umerii fetei, atât pentru a ascunde consecințele faptelor lui cât și pentru a-i ține de cald. "Ești bine? zise el pe un ton neutru uitându-se în jos la ea. Ar fi vrut sa audă că o să se răzbune, că îl urăște și îi vrea moartea, orice, însă se lăsase o tăcere profundă, jenantă.

Nu avea nevoie de ajutorul lui, stia sa se descurce si singura cu o astfel de rana, insa avea mintea ca si paralizata, nu putea fi coerenta oricat de mult ar fi incercat. I se umezira din nou ochii, dar isi tinea fata ascunsa, ca sa nu o vada el si sa faca misto de ea si mai mult decat ar fi putut deja. Vroia sa il indeparteze, sa urle la el, sa il faca sa plece, sa planga, sa il loveasca, sa planga, sa il blesteme si sa planga din nou, dar nu mai avea curajul necesar, asa ca alesese pozitia defensiva. Nu scoase nici un cuvant, aproape ca nu mai rasufla in timp ce el ii tratase rana. Il privi pe sub gene si isi intredeschise buzele ca sa-i spuna un multumesc sau sa ii spuna macar ceva, dar inghiti in sec stand ghemuita acolo jos ca un copil.
Murmura intr-un final un Merrci foarte incet nefiind sigura daca o auzise sau nu. Il simti cum se ridicase de langa ea si o urma de spretanta ii infliri pe fata, vroia sa plece nebunul ala de acolo cat mai curand posibil. Tresari cand ii simti roba peste ea si isi ridica capul, privirea ei intersectându-se cu a lui. Se ridica si ea putin nesigura, il privi lung fara sa ii spuna absolut nimic si se infofoli mai mult in roba lui strangand-o in jurul corpului.
Mi-arr placea sa nu te mai intalnesc niciodata..Spuse scurt si se indrepta cu pasi marunti spre castel. Era extenuata si inca mai simtea o urma de durere in umar.