Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 7 Next »

/ I just want to read.Or not ?

Uşa scârţâi puternic,exact ca într-un film de groază.Kat păşi încet şi uşor în bibliotecă şi se opri în faţa bibliotecarei care adormise cu capul de masa de ştejar a biroului său.Adolescenta îşi puse mâinile în şold şi mârâi,apoi zise încet :

"Femeia asta ar trebui concediată !Aproape de fiecare dată când vin la bibliotecă o văd dormind !"

Fata scutură din cap amuzantă,apoi se îndreptă către unul dintre rafturile de cărţi.În timp ce mergea,atingea cotoarele cărţilor cu vârfurile degetelor de la mâna dreaptă.Se opri,semn că o anumită carte îi atrase atenţia.Întinse mâna şi scoase din raft o carte veche,prăfuită şi cu o copertă de culoarea maro.Suflă peste ea,îndepărtând praful ce era aşternut peste carte.Se aşeză la una dintre mese,punându-şi picioarele pe ea,încrucişate.Kat deschise carte şi începu să răsfoiască paginile.

"Asta ar trebui să mă ajute." mormăi adolescenta pentru sine,un zâmbet mic apărându-i pe faţă.

OOC : Continuă cine vrea .

Ema isi misca mana, incercand sa echilibreze turnul de carti din bratele ei, aflat oricum intr-un echilibru precar. Cartea din varf ameninta sa pice, iar Soimeanca reactiona, schimbandu-si imediat pozitia. Ema nu intelese ce tocmai se intamplase, sau mai bine spus, cum se intamplase. In doar cateva secunde, ajunsese sa stea cu spatele usor arcuit, astfel incat parul sa-i gadile coloana vertebrala, cu picioarul stang ridicat si cu tot corpul usor inclinat intr-o parte. Macar reusise in misiunea ei si nicio carte nu atinsese podeaua. Se misca atat de lent ca sa revina la pozitia initiala, incat ii trecu prin minte gandul ca se facuse tarziu.
Renuntand la cartea pe care vroia sa o ia, Ema inainta usor printre rafturi. Lasa cartile pe cea mai apropiata masa si ofta, stergandu-si usor fruntea. Clipi des, luata prin surprindere de prezenta unei eleve la aceeasi masa. Se simtea prost, caci nici macar nu o vazuse in spatele muntelui de carti pe care tocmai il dusese in brate. Zambi scuzator.
" Imi pare rau daca te-am deranjat" murmura Soimeanca. " E ok daca impartim masa?"
Se uita o clipa la ea, incercand sa-si dea seama daca o mai vazuse inainte, insa nu-i veni nimic concret in minte. Asa ca intinse prieteneste mana.
" Ma numesc Ema Snow, Ochi-de-Soim" spuse ea, zambind cald.

Observă că nu era singură.O altă elevă Şoimeancă care se lupta cu un teanc de cărţi se afla în bibliotecă.Kat o privi amuzantă şi în cele din urmă reuşi să-i scape un chicot uşor.

"Nu-i nimic.Puţină companie nu strică." zise fata zâmbind ştrengăreşte.

Se ridică în picioare,inspectând-o pe Ema din cap până în picioare.Era un lucru tipic pentru Kat.Mereu îi plăcea să se compare cu alte fete.

"Eu sunt Katherine Hewitt,pe scurt Kat.Încântată."

Îi apucă mâna şi o scutură preţ de câteva secunde apoi se aşeză din nou pe scaunul ei.Îşi scoase din geantă un măr pe care începu să-l muşte.Avea mereu câte ceva de mâncare la ea,uneori fructe alteori ciocolăţi sau bomboane.Îi zâmbi Emei dulce în timp ce mesteca.

"Ai venit să studiezi ?Sunt cam multe cărţi." spuse Kat,arătând către turnul de cărţi a şatenei.

" Multumesc" raspunse tanara. " Incantata de asemenea!"
Ema zambi, profitand de momentul in care fata se ridicase pentru a o analiza mai bine. Observa culoarea ochilor ei, iar asta o intriga. De fiecare data cand cunostea pe cineva, primul lucru pe care il retinea erau ochii. Poate ca nu stia numele unora dintre elevii cu care impartea banca pe la diferite ore, dar stia culoarea ochilor ei. De exemplu, pustiul care statuse cu ea la ultima ora de Ierbologie avea ochii de un albastru spalacit.
Soimeanca isi scutura capul, fortandu-se sa revina la realitate. Capruiul Katherinei i se parea cumva cunoscut. Se aseza si ea la masa, impingand cartile intr-o parte. Lua prima carte si isi rezema coatele pe margine. Cand o auzi pe Kat vorbind din nou, arunca o privire spre turnul de carti si ridica o spranceana sceptica. Buzele i se strambara usor, iar dupa cateva secunde, raspunse.
" Intr-un fel, da. Am venit sa ma documentez, mai bine spus. Am un eseu de facut pentru ora de Istorie a Magiei si inca nu m-am decis asupra unui subiect foarte bine delimitat. Asa ca trebuie sa caut prin toate astea" chicoti ea.
Dadu cateva pagini, preferand sa acorde doar o citire in diagonala pana gasea ceva folositor. O parte din mintea ei cauta prin amintiri. Brusc, realiza unde mai vazuse ochii fetei si isi ridica privirea spre ea.
" Nu cumva esti la Ochi-de-Soim? Imi amintesc ca te-am vazut la masa, dar nu sunt foarte sigura" spuse ea, inchizandu-si ochiul stang.

Şoimeanca îşi lăsă capul pe spate,râzând zgomotos.O privi pe Ema cu o sprânceană ridicată.Fata asta chiar vrea să ia o notă mare,gândi Kat.Erau foarte multe cărţi,şi toate cu peste o sută de pagini.Şatena nu avea cum să le citească pe toate,i-ar fi luat câteva zile,poate săptămâni.Kat auzise de oameni care citeau o carte în jumătate de oră,dar Ema nu avea cum să le citească pe toate şi în întregime dar şi la timp.Pe faţa fetei se formă un zâmbet până la urechi,ce nu putea însemna decât un lucru.

"Vrei să te ajut ?Mă pricep să caut chestii." zise ea,ridicând din umeri.

Avea dreptate,din tot Hogwarts-ul ea era probabil singura persoană care îţi putea face rost de ceea ce doreşti.Îi plăcea să ajute lumea,mereu i-a plăcut.Ei bine,nu orice fel de lume.Şi asta însemând Viperinii.Îi dispreţuia foarte tare.Erau aroganţi,egoişti,răutăcioşti,exact persoanele pe care încerca să le evite.Pentru Kat,mai bine ar mânca ceară de lumânare decât să ajută un Viperin.

"Da,sunt la Ochi-De-Şoim." îi spuse Kat,zâmbind. "Îmi pare rău că nu te-am observat,eram atentă la mâncare."zise ea,izbucnind în râs.

Ema o urmari cu atentie si cu fiecare secunda care trecea, zambetul ei se marea. Era ceva in personalitatea fetei care o facea sa se simta in largul ei. Ceva pe care Ema nu putea pune degetul, dar de care era complet sigura ca exista, hlizindu-se la ea ca o cicaleala. Iar asta o amuza nespus de mult si ii trezea o curiozitate adormita de a o cunoaste mai bine pe tanara Soimeanca.
Ema isi flutura mana prin aer, razand.
" Oh, stai linistita! Si eu eram asa in primii ani! Nu am fost infometata acasa, dar toate minunatiile ce se servesc pe aici mi-au furat ochii" chicoti ea. " La un moment dat, senzatia asta o sa se duca, o sa intre in normal. Atunci o sa-ti indrepti atentia spre altele"
Arunca o alta privire spre carti si zambi amuzata, amintindu-si de cuvintele fetei.
" Eu iti multumesc oricum pentru oferta ta... " zambi ea sincer, " ... Dar daca e vorba sa-ti fur din timpul tau pentru studiu... Nu mi se pare corect. Daca nu-i nicio problema, apreciez enorm ajutorul tau"
Isi rezema capul intr-o mana, privind inapoi spre teanc. ' Oh, frate! Sunt prea ametita dupa detalii! Va trebui sa renunt la hobby-ul asta!' gandi ea plictisita, desi pastra o nuanta de resemnare in minte. Se intoarse asupra cartii, continuand cititul in diagonala, dar se opri repede, ridicandu-si privirea spre Kat.

"Nu am venit aici să studiez,doar voiam să scap de plictiseală.Mi-ar face mare plăcere să se ajut." zise Kat entuziasmată. "Desigur,doar dacă vrei." spuse ea,înclinându-şi capul în partea dreaptă.

Fata îşi luă privirea de la Ema şi îşi întoarse capul către bibliotecară care aproape saliva şi sforăia zgomotos.Kat îşi dădu ochii peste cap,şi se ridică de pe scaun,îndreptându-se către bibliotecară.Bătu pe masa de ştejar de câteva ori,sperând ca o va trezi pe femeie.Când văzu că nu avu niciun efect,se apropie mai mult de bibliotecară,punându-şi mâinile pe umerii ei şi scuturând-o uşor.Zâmbi atunci când observă că ochii femeii se deschid uşor,în cele din urmă deschizându-se complet.Se dădu cu un pas înapoi,sprijinindu-şi mâinile de către masa biroului.

"Ar trebui să vă concentraţi mai mult în a fi trează şi să aveţi grijă de bibliotecă decât să dormiţi bine-mersi." îi spuse Şoimeanca femeii.

Ridică sprânceana dreaptă atunci când auzi mârâitul femeii.În final,decise să se întoarcă înapoi la masa ei.Îi întoarse spatele bibliotecarei şi se îndreptă către masa unde se afla Ema.Se aşeză pe scaun,punându-şi picioarele pe masă,încrucişate,ca prima dată.

Ema o urmari cu interes cum se duce spre bibliotecara si isi stapani cu greu rasul. O aprecia pentru curajul de a vorbi astfel, dar de altfel, o intelegea perfect. Stia din proprie experienta ca in gest era un strop de comportament de Soimean. Observase asta in majoritatea colegilor de Casa. Indiferent de cat de diferiti erau prin personalitate, toata aveau o limita cand venea vorba de cunoastere. Nimic nu pune in pericol cunoasterea! Nu cand sta un Soim de paza. Ema rase, analizandu-si gandurile recente.
Cand Katherine se aseza iar la masa, tanara se apleca peste carti.
" In ultima vreme sta de paza noaptea la Biblioteca. Poata ca si asta e un motiv pentru care adoarme mereu. Dar nu e o problema. Daca stii la ce ora sa sosesti aici dupa stingere, o poti gasi sforaind in scaun" chicoti Ema.
Isi permitea sa vorbeasca despre asta. Poate ca parea ea eleva cuminte si atenta la ore, dar nu refuzase niciodata ocaziile de a studia Hogwarts-ul pe cont propriu. Si in plus, in micile escapade nocturne, isi descoperise unii din cei mai buni prieteni.
Impinse o carte spre Soimarita.
" Orice legat de anul 1830" murmura ea, desi zambea larg. " Si spune-mi... Cum ti se pare pe aici?" interveni iar curiozitatea naturala a Emei.

"E superb,mâncare delicioasă,cazare minunată...." zise Kat zâmbind. "Dar trebuie să recunosc,nu totul e roz.Când am venit aici,la 12 ani,nu am avut o primire prea călduroasă din parte unora." spuse fata,încruntându-se.

Când venise la Hogwarts,se împrietenise cu nişte Viperini.Ei erau convinşi că Kat va fi sortată la casa lor,datorită sarcasmului şi a felului ei de a îşi bate joc de unii.Însă,când au văzut că de fapt,a fost sortată la Ochi-De-Şoim,au început să-i facă viaţa amară în fiecare zi.Îi făceau farse,îi căutau prin lucruri,o bârfeau pe la spate şi chiar în faţa ei...Până când Kat a decis să pună piciorul în prag.Cu timpul,Viperinii au început să o lase în pace.De aceea ura Viperinii şi probabil o va face mereu.Şoimeanca îşi ridică privirea către Ema,zâmbind.

"Însă acum e bine.Am câţiva prieteni Ochi-De-Şoim şi Cercetaşi,iar cu unii elevi mă înţeleg foarte bine."

Ema ridica o spranceana.
" Inseamna ca nu l-ai cunoscut pe Hawk" murmura ea amuzata, atat de incet incat nu era sigura ca fata o auzise.
Expresia i se imblanzi, iar Soimeanca isi cobori pleoapele, privind-o ganditoare pe Kat, printre genele lungi si nege. Ea se imprietenise cu o Astropufa in Expres. Si, intr-un fel, ii convenea de minune, fiindca, indiferent de rezultatele sortarii, Ema stia ca nu avea sa pice la Viperini. Asa ca fusese destul de mandra de ea cand aflase ca va fi in aceeasi Casa ca si sora ei mai mare.
Soimeanca ofta si inchise cartea cu putere. Adusa la realitate de zgomot, isi aminti de bibliotecara si se intoarse in scaun. Se parea ca adormise iar. Un zambet ciudat incolti pe buzele Emei. Se ridica si aseza cartile in doua teancuri de aproximativ aceeasi inaltime, asigurandu-le rolul de paravan. Macar daca avea sa se trezeasca, bibliotecara va vedea muntele de carti si va considera ca oricine era pe acolo avea mult de lucru. Poate ca asa nici nu va veni sa verifice.
" Ai zis ca ai venit aici ca sa scapi de plictiseala" zambi ea complice, apropiindu-se de Kat. " Haide!"
Ema inainta cativa pasi printre rafturi, apoi se intoarse sa se uite dupa Soimarita.