Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ I just want to read.Or not ?

"Bănuiesc că eşti foarte bună la vrăjile de lupte." zâmbi Kat. "Sau mă înşel ?Nu,nu cred." chicoti Şoimeanca.

Poate că ea se pricepea al naibii de bine la vrăjile non-verbale şi fără baghetă,însă era sigură că Ema era o vrăjitoare mult mai experimentată decât ea.Cu siguranţă ştia mult mai bine castelul şi ceea ce îl înconjoară,ceea ce era important într-o luptă.Cel puţin aşa credea Kat.De multe ori se înşela în privinţa unui lucru,era tipic ei.Uneori se pricepea să-şi dea cu părerea,alteori nu.În ceea ce implică vrăjile,nu era capabilă să reţină mai multe de douăzeci şi ceva pe zi,când învăţa vrăji noi la cursuri.Iar memoria bună era necesară dacă voiai să ajungi un vrăjitor foarte bun.

"Nu sunt micuţă !" mârâri bruneta,strângând din dinţi.

Se întoarse reflexiv cu bagheta la vedere,în direcţia în care se auzi vocea femeii.

Ema ii arunca un zambet stramb.
" Hai sa zicem ca am avut putin cam prea multe ocazii in care sa-mi exersez miscarile de lupta"
Treaba deveni serioasa in momentul in care Ema se intoarse spre femeie. Era inalta, slaba si cu o fata uscativa, incadrata de parul intr-o nuanta groaznica de blond. Ii dadea impresia ca avea ochii de un albastru spalacit adanciti in orbita. Erau ochii unui mort, iar Ema simti un fior de raceala strecurandui-se pe sira spinarii. Respiratiile i se accelerara, iar in curand isi putea auzi bataile inimii, dand ritmuri nebunesti in tample. Nu se temea, realiza ea cu un strop de bucurie maniaca. Nu, era mai degraba furioasa. Nervoasa, fiindca stia instinctiv ca femeia imbracata in negru era responsabila de moartea Astropufului, dar nu avea dovezile logice.
Soimeanca privi cu scarba masca alba, ca de os, a Devoratoarei. Privirea ii cobori spre degetele terminate cu unghiile vopsite intr-un rosu negricios.
" Ratacite? Pe propriul teren? Cred ca glumesti!" raspunse Ema amuzata, desi privirea ei arunca cutite. " Spre deosebire de tine, noi stim unde ne este locul. Dar spune, draga... ce scuza patetica de Devoratoare oi mai fi, ce cauti tu aici?"
Intalnise inamici mult mai demni si care aratau mult mai plini de forta decat schelambica femeie-pe-jumatate-moarta.

O privi pe femeie,un zâmbet viclean formându-i-se pe faţă.Nu mai simţea deloc frică.Acel sentiment fusese înlocuit cu furie şi dezgust.O da,Kat nu avea de gând s-o lase pe Devoratoare să scape aşa uşor.Trebuia să plătească pentru ceea ce-i făcuse lui Tommy,Astropuful ucis.Şoimeanca îşi aminti că-i văzuse poza în albumul cu vechii elevi al Hogwarts-ului.Îl chemase Thomas Morgan.Era ciudat faptul că nu-şi amintise de el,citise acel album de multe ori.Totuşi,Kat nu era prea bună în a-şi aminti lucruri.Îşi lăsă capul pe spate,râzând isteric.

"Deci tu l-ai ucis pe Tom ?Eşti demnă de milă." se încruntă bruneta în dezgust. "În fine,nu ai să pleci de aici cu una cu două.Vei plăti pentru că i-ai luat viaţa Astropufului iar eu mă voi asigura că o suferi pe măsură."

Tom? Ema isi intoarse capul spre Katherine. Cum era posibil ca ea sa-l cunoasca pe Porrin. Adica, sansa era una la un mil... Aaa! Astropuful! El era Tom. Cat de prostuta fusese Ema sa creada ca Soimarita se referise la altcineva! Lasa sa-i scape un oftat delicat.
Expresia faciala i se incalzi. Incepu sa zambeasca. Cu o urma dulceaga.
" Vai, dar nu cred asta, scumpete!" raspunse blonda la cuvintele lui Kat. Le studie pe cele doua, zambind la randul ei. " Dar cata nesimtire din partea mea! Presupun ca il cunosteati pe micutul si pateticul... aa... Cum ziceai ca-l chema? Ah, Tom! Da, asa era parca."
Le intoarse spatele printr-o miscare eleganta si plina de superioritate. Ema isi ridica bagheta, ura profunda reflectandui-se in ochi. Si ce daca nu-l cunostea pe elev? Nici macar nu era un Viperin. Asa putea intelege care era treaba cu razboiul si Devoratorii. Pe de alta parte, un Devorator nu ar ataca un Viperin...
" Si apoi..." se facu auzita vocea femeii, iar ea se intoarse putin spre ele. " Cum m-ar putea opri doua copilite?"
" O, ai fi surprinsa" murmura Ema cu un zambet dracesc pe buze.
Tensiunea se simtea in aer. Nu mai era mult pana cand vrajile de atac si aparare incepeau sa zboare intre cele doua tabere.

"Da,poate că era patetic însă din cauza ta nici nu a apucat să împlinească şaisprezece ani !" ţipă bruneta,simţind cum lacrimi i se formează în ochi. "Nu sunt o copiliţă !Şi pot face mai multe decât ţi-ai imagina tu vreodată !"

Îşi îndreptă bagheta către Devoratoare,din vârful său ieşind acelaşi val de lumină albastră pe care îl eliberase de faţă cu Ema.Valul o lovi pe femeie,aruncând-o la câţiva metri de Şoimence,izbind-o puternic de către un copac.Kat afişă un zâmbet oarecum malefic atunci când o văzu pe blondă contopindu-se cu acel copac.Însă acel zâmbet îi pieri aşa de repede cum apăruse.Nu era momentul perfect în care să se bucure.Se încruntă la gândul că femeia ar putea să nu fi păţit nimic.Era aproape imposibil,lovitura fusese prea puternică.Chiar şi aşa,s-ar fi ales măcar cu o mână ruptă sau un picior.O privi pe Ema,ridicând din umeri.

"A fost mai uşor decât mă aşteptam."

Ema isi ridica bagheta.
" Dōn bend be hīe" murmura ea, iar varful baghetei straluci auriu. Era o lumina delicata, dar in acelasi timp puternica. Se reflecta in ochii verzui ai tinerei, facandu-i sa para aurii pentru o clipa. In jurul Devoratoarei se ridicara linii de lumina. Se incolacira pe trupul ei, tinand-o prizoniera stransorii lor. Nu parea sa fie prea constienta. Avea ochii deschisi, insa nefocalizati. Privea in gol. Ema nu-si putea da seama daca mai respira sau nu. Poate ca se terminase, insa era nelinistita. Asa cum spusese si Kat, fusese mult mai usor. Prea usor. Poate ca era datorita faptului ca totul se petrecea in mintea lor.
Privirea i se incetosa o clipa. Soimeanca clipi des, incercand sa-si dea seama ce era in neregula. Dar la fel de repede precum aparuse, asa si disparuse. Tanara avea ciudata senzatie ca intreaga ei fiinta vibreaza. Isi puse mana pe umarul prietenei, insa observa cu stupoare ca degetele ii tremurau. De ce? Nu avea logica.
" Multumesc..." sopti cineva. Era ca o voce pe care Ema a mai auzit-o, dar mai potolita. Mai blanda. Destul de sincera. Vibratul se potoli, iar degetele fetei erau iar ferme pe umarul Soimencei.
" Kat... Ai auzit sau simtit asta?"

Începuse să privească în toate direcţiile posibile atunci când auzise acel `mulţumesc`.Devenise paranoică ?În fond,i se părea destul de real.Se gândise că poate fusese un `mesaj` de la Tommy.Însă chiar şi aşa,era ciudat.Sau poate doar voia să le mulţumească ei şi Emei pentru ceea ce îi făcuseră Devoratoarei.Scutură din cap,încercând să-şi înlăture gândurile.Tresări atunci când îi auzi vocea Emei şi se întoarse cu tot corpul către ea.

"De auzit,am auzit şi a fost ciudat..." mormăi bruneta. "Dar nu am simţit nimic.Eşti în regulă ?Am observat că mai devreme tremurai.Ţi-e frig ?"

Îşi scoase hanoracul albastru pe care îl purta şi i-l întinse şatenei.Avea o obsesie ciudată pentru albastru.Poate îi plăcea culoarea foarte mult sau poate era doar mândră de Casa ei şi dorea să arate acel lucru prin îmbrăcăminte.Sau poate puţin din amândouă.

Ema intinse mana, fortand-o pe Kat sa nu intinda si mai mult hanoracul. Ii zambi moale, recunoscator.
" Multumesc, dar nu e nevoie... Nu mi-e frig, doar ca... De fapt, habar nu am ce s-a intamplat. A fost pur si simplu... S-a... A incercat..."
Renunta cu un oftat slab.
" A fost ciudat. Asta e tot ce pot spune cu siguranta... Poate ca a fost cartea. Poate a fost un semnal ca treaba noastra s-a incheiat sau ca, din contra, abia a inceput."
Ridica din umeri, nestiind ce altceva mai putea spune. Toata treaba asta era peste puterile ei de intelegere. Nu stia de ce povestea nu decurgea normal, nu stia de ce era un elev al Hogwarts-ului intr-o astfel de carte, nu stia nici macar de ce o chestie fictionala se conturase in jurul unei istorii cat se poate de adevarata, chiar daca era veche. Si daca era ceva ce o seca pe Ema, atunci era lipsa informatiilor. Era ferm convinsa ca avea sa-si petreaca urmatoarele nopti vanand prin cartile din Biblioteca, incercand sa-si dea seama cine era responsabil pentru toata situatia, cum si de ce.
Se intoarse sa-i zambeasca Soimencei, desi pe chip i se citeau semne usoare de oboseala. Nici asta nu era ceva ce pricepea, caci nu se simtea obosita.
" Deci Kat... Care crezi ca e rolul nostru aici?"

"Păi cred că este acela de a-i răzbuna moartea lui Tom.Totuşi,nu am reuşit să aflăm cine a vrăjit cartea.Deci cred că rolul nostru nu s-a terminat complet.Deşi ne-am ocupat de Devoratoare ceva îmi spune că acesta este doar începutul.Presupun că totul depinde de deciziile pe care le aleg oamenii.Dacă nu aş fi decis să merg la bibliotecă probabil nu am fi aflat niciodată că acel Astropuf a fost ucis." ridică din umeri brunenta.

Se îmbrăcă cu hanoracul albastru şi se întoarse către Ema,poziţionându-se în faţa ei.

"Ar trebui să ne întoarcem la bibliotecă.Pun pariu că oricât de adormită este bibliotecara tot se va trezi pentru masa de prânz.Iar dacă va observa că lipsim...ei bine,nu vrei s-o vezi nervoasă." râse Şoimeanca,apoi trezindu-se brusc în acea încăpere pe care i-o arătase Ema.

"Păi cred că este acela de a-i răzbuna moartea lui Tom.Totuşi,nu am reuşit să aflăm cine a vrăjit cartea.Deci cred că rolul nostru nu s-a terminat complet.Deşi ne-am ocupat de Devoratoare ceva îmi spune că acesta este doar începutul.Presupun că totul depinde de deciziile pe care le aleg oamenii.Dacă nu aş fi decis să merg la bibliotecă probabil nu am fi aflat niciodată că acel Astropuf a fost ucis." ridică din umeri brunenta.

Se îmbrăcă cu hanoracul albastru şi se întoarse către Ema,poziţionându-se în faţa ei.

"Ar trebui să ne întoarcem la bibliotecă.Pun pariu că oricât de adormită este bibliotecara tot se va trezi pentru masa de prânz.Iar dacă va observa că lipsim...ei bine,nu vrei s-o vezi nervoasă." râse Şoimeanca,apoi trezindu-se brusc în acea încăpere pe care i-o arătase Ema.