Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

1 2 3 Next »

/ i'm a weird fucking human

Emm ridica usor din umeri.
" - Am petrecut ceva timp cu familia... Cred ca era elementul de care aveam nevoie in ultima vreme. Stii, ca un fel de medicament."
Gesticula vag cu mana dreapta, oarecum nesigura de conotatiile cuvantului 'medicament'. Lua un drops si ramase un timp nemiscata, privind in gol si analizand gustul familiar de menta.
Soimeanca se uita la coperta cartii Isabellei. Era ceva cunoscut. Poate era aceeasi editura ca una din cartile ei de pe noptiera din dormitorul Soimilor? Sau poate era moda cu care erau tiparite cartile in anumite perioade.
" - Ce citeai?" intreba Ema delicat.
Isi ridica usor barbia, ca si cum ar fi indicat spre carte.

• Isabella dadu aprobator din cap cand auzi raspunsul Emei. Era adevarat - mai ales cand erai in situatia elevilor de la Hogwarts, care trebuiau sa stea departe de familiile lor pe durata anului scolar si se puteau intoarce acasa doar in vacantele de Craciun sau de vara.
  
  Insa nu era un capat de lume, avand in vedere ca Hogwarts era ca o a doua casa odata ce incepeai sa te obisnuiesti - Isabella era sigura ca pentru ea, asta insemna. In plus, iti puteai face multi prieteni foarte usor, legaturi pe care sa le pastrezi multi ani chiar si dupa terminarea scolii.
  Insa asa cum ii spusese cineva acum multi ani - Hogwarts unise dar si despartise oameni. Asta pentru ca totul depinde de situatie si de persoane.
  
  Ema o trezi din visare pe Isabella si aceasta fu nevoita sa o intrebe din nou pe Soimeanca ce spusese pentru ca se lasase prinsa de ganduri si nu fusese atenta.
  "- Ce citeai ?" intreba Ema din nou.
  Viperina se uita la cartea pe care inca o tinea in mana dreapta si o ridica pentru a-i arata Emei coperta.
  "- Adevar si minciuna de Nigel Hortman. E interesanta." raspunse fata ridicand din sprancene.

Soimeanca studie cu atentie coperta. Titlul i se parea captivant, cat despre autor stia ca era un stalp al literaturii universale. Pentru o clipa, se intreba cum de nu o citise. Era sigura ca o avea in biblioteca, inapoi in casa parintilor ei. Putea chiar sa-si aminteasca si raftul unde se afla. Cei apropiati stiau ca Ema petrecea destul de multe nopti - ok, poate excesiv de multe nopti - citind la lumina baghetei, dar stiau de asemenea ca nu o pot sa o potoleasca, indiferent de ce ar spune.
" - Cred ca tocmai am gasit cartea saptamanii viitoare"
Vorbise destul de incet, dar in glas se putea simti acea nota vibranta de entuziasm. Pentru ea, o carte era o noua aventura, indiferent de gen. Comedie, poveste de dragoste, roman politist, nu conta; erau sursa primara de liniste sufleteasca. Si daca linistea reusea sa fie in opozitie cu actiunea cartii, lucrurile deveneau mult mai interesante. Era o experienta ciudata, dar merita din plin - cel putin din punctul Emei de vedere.
Lua un alt drops si ramase tacuta. Privirea ei se indrepta spre fereastra, iar Soimeanca incepu sa-si imagineze biblioteca scolii. Ii fusese dor de locul acela.

• Isabella zambi fericita atunci cand auzi vorbele Emei. Lua cartea si se ridica, renuntand pentru un timp la locul ei de la fereastra - unde statea de fiecare data cand pleca de la Hogwarts sau mergea acolo - pentru a sta langa Ema.
  
  "- Ma bucur ca te-am corupt." glumi Isabella inghiontind-o pe Soimeanca.
  Nu avea foarte multi prieteni care chiar sa aprecieze cititul si sa isi petreaca mare parte din timp facand asta - Isabella, insa, se entuziasma foarte repede atunci cand descoperea o noua carte sau un nou autor.
  
  Uneori se trezea ca avea in brate cate trei carti, nestiind pe care sa o inceapa mai intai.
  "- Si mai ales, ma bucur ca am gasit pe cineva care gandeste ca mine." aproba Viperina, apoi adauga: "Ar trebui sa ne intalnim odata la biblioteca, in Hogwarts."

Ema rase cu pofta. Era incantata de situatie.
" - Dar te rog, daca e pe d-astea, fii cat de ilegala se poate!"
Ii statea in caracter sa raspunda la gluma tot prin gluma. Si pana la urma, sa gasesti un fan al lecturii era un eveniment suficient de important incat sa uite de orice regula a discutiilor dintre fete. Daca era asa, jumatatea din viata Emei ar fi fost un calvar si o moarte lenta si plictisitoare. Trecusera de mult vremurile in care vorbele ei ar fi trebuit inlocuite cu politicoasele "Dar, vai mie, draga domnisoara River, este extraordinara vestea ce mi-o aduceti!". Soimeanca deja isi putea imagina reactia bunicii ei in aceasta ipostaza. Le-ar fi aruncat celor doua fete o privire uimita si mustratoare si le-ar fi rugat sa inceteze imediat cu aceste vorbe seci si lipsite de supunere in fata legii.
De ce se gandea la asta? Ema isi scutura capul si isi focaliza privirea asupra Isabellei.
" - Biblioteca? Ma gasesti in orice zi, dupa ore. Noaptea e program restrans, de la prima trecere a Doamnei Norris pe culoarul de la etajul trei pana la prima lumanare stinsa din biblioteca"
Soimeanca adopta un aer senin, loial si cuminte, dar se uita cu subinteles catre colega de carti.

• Isabella rase, multumita sa vada ca si Ema era genul de persoana care sa glumeasca mult - in mare parte din timp, cand nu era prinsa in treburi cu lectiile de Farmece sau alte lucruri, conversatiile Isabellei cu majoritatea celor de la Hogwarts contineau mai mult glume si rasete.
  
  La inceput, Viperina era ceva mai reticenta cu oamenii pe care nu ii cunostea si prefera sa "cerceteze terenul", sa vada cum e cealalta persoana, decat sa se arunce asa cu tot felul de vorbe si glume si sa riste sa-l sperie pe omul pe care abia l-a cunoscut.
  Insa odata ce isi dadea seama cum e si se obisnuiese, Isa incepea sa se simta mai in largul ei.
  
  "- Cand eram in Anul VII, eu si Kennya eram numai pe coridoare in timpul noptiii, in loc sa.. aaa.. nu stiu, dormim ca restul." vorbi Isabella pe un ton amuzat, amintindu-si toate intamplarile epice de care avusese parte. "Ma rog, nu spun ca nu faceam asta si in anii mai mici.." completa Viperina gandindu-se, apoi vazand expresia sceptica a Emei, recunoscu: "Bine, si acum fac asta."
  
  Dar eraceva normal deja - elevii de la Hogwarts dormeau mai putin decat ar fi trebuit si Filch si Doamna Norris abia asteptau sa prinda pe cineva, ca sa dea niste pedepse - insa asta rar se intampla.
  
  Si totusi, Hogwarts ramanea invaluit in mister in ceea ce privea anumite zone ale Castelului. "Niciodata nu o sa poti spune ca ai descoperit fiecare loc, lucru sau secret al Hogwarts'ului." isi spuse in gand Viperina.

Ema gesticula vag cu mana dreapta. Se incrunta usor, in timp ce un zambet larg i se intindea pe fata.
" - Ai observat cum majoritatea elevilor sunt cuminti, teoretic vorbind? Adica serios acum, daca nu ai sta la castel, probabil ca ai considera ca toti stau in camerele lor si dorm linistiti, visand la lectiile din urmatoarea zi. Numai delicventii si rau-intentionatii ar cutreiera coridoarele dupa ora stingerii, ca sa nu mai spun de accesul lor in camerele interzise"
Daca acele criterii erau adevarate, atunci Ema putea sa recunoasca cu mana pe inima ca era unul din cei mai nemernici si necinstiti elevi ai Hogwarts-ului; un rau ilegal pe doua picioare. Ei... Nu era ca si cum ce ar fi facut ea era in armonie cu regulamentul de ordine interioara, dar nici gandurile ei nu erau distrugatoare. Era doar dorinta de a explora, de a cunoaste. Asta nu avea cum sa fie ilegal si imoral. Sau cel putin nu trebuia. Iar asta ii aduse aminte de un fapt remarcat acum ceva vreme si izbucni iar in ras.
" - Cel mai amuzant", incepu ea printre chicote mici, "mi se pare cum in fiecare an Oglinda lui Erised e ascunsa in alta camera si cum in fiecare an cineva o gaseste. Trebuie sa recunoastem, elevii de la Hogwarts sunt iscusiti si se adapteaza repede"

• Isabella aproba aproape imediat, dand usor din cap si intorcandu-se la scaun cu fata la Ema, stand cu un genunchi ridicat, sprijinindu-si piciorul de scaunul pe care se asezase in urma cu cateva minute.
  
  "- Asa e !" spuse, facand un gest scurt cu ambele maini. "Vremurile s-au schimbat, elevii s-au schimbat - nu mai predomina acea teama constanta si ei isi fac un fel de obicei din a iesi noapte pe coridoare, ascunzandu-se de Filch si pisica aia a lui, explorand camerele Castelului."
  
  Imediat ce termina de vorbit, Isa cazu incet pe ganduri - cand ajunsese ea la Hogwarts, era altfel, nu erau asa multi care chiar sa aiba curajul sa iasa din dormitoare pe timpul noptii si trebuia sa recunoasca, nici ea nu avusese curajul sa faca asta in primul An.
  
  Avea senzatia ca multe se schimbasera de-a lungul anilor, asa cum era si firesc, insa era convinsa ca un lucru nu se schimbase si nici nu se va schimba vreodata: faptul ca Hogwarts'ul era primitor din momentul in care paseai pe usa din lemn masiv de la intrare si pana la sfarsitul vietii tale.

Ema analiza diferentele dintre generatiile ce-au fost, generatia ei si generatiile mai tinere. Da, Isabella avea dreptate. Vremurile chiar se schimbau. Cand sora sa fusese eleva la Hogwarts, sa iesi noaptea din dormitor era un adevarat gest de curaj, uneori considerat nebunie. Multi ziceau ca nu merita riscul.
Daca analiza problema din punctul de vedere al unui om matur, toti cei mici prezentau semne de nebunie. Boli ingrozitoare si fara leac. Ema se intreba cati oare realizau ca aceasta evolutie in detectorul de pericol al elevilor era ceva de bine. Daca urma un nou razboi al lumii magice? Cati vor mai sta acum ascunsi si cati vor lupta? Pana la urma, curajul nu insemna prostie.
" - Cand eram in primul an...." incepu Ema, dar se opri, nestiind exact cum sa continue. Macina mai multe cuvinte in minte pentru cateva secunde si vorbi iar. " Cineva mi-a spus ca Hogwarts va fi casa mea pentru urmatorii ani. Mi-a spus ca nu trebuie sa ma tem de locuinta mea si ca, intr-o buna zi, cand copiii mei se vor duce la scoala, voi regreta toate secretele pe care nu le-am aflat aici. Locul asta imens e impresionant si impunator, dar sa-i descoperi misterele reprezinta un pas spre a te descoperi pe tine"
Se uita in fata, cu privirea pierduta in gol si cu mainile incrucisate in poala. Intr-o schimbare brusca de sentimente, isi intoarse fata spre Viperina si zambi scuzator.
" - Imi cer scuze, uneori aberez cu filosofie"

• Isabella asculta cu atentie spusele Emei si simti cum un zambet ii infloreste in coltul gurii - ii placea modul in care Soimeanca isi exprima gandurile si ii placea modul ei de exprimare. In afara de Raizen, care uneori putea sa fie un adevarat filosof, Kennya care mai avea momentele ei si Matt care, desi nu foarte des, putea sa fie la fel, nu mai cunostea pe nimeni care sa mai foloseasca astfel de expresii.
  
  "- De ce sa iti ceri scuze ?" intreba Isa usor confuza, incruntandu-se si zambind larg in acelasi timp. "Imi place cum gandesti. Si ai dreptate." aproba ea.
  
  In fond, chiar era de acord cu Ema - Hogwarts avea multe secrete, unele uimitoare, care, ca orice alte secrete, trebuiau sa iasa la suprafata la un moment dat.
  
  "- Si sa fim seriosi - nu exista distractie daca nu e si putin curaj, nebunie, poate pericol si, bineinteles, prieteni cu care sa imparti asta. Asa se creaza amintirile acelea epice."