Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Cofetăria lui Florean / I'm mean and you can suck it

"Poate folosesc un limbaj prea elevat pentru ea," se gandi, perfect constient ca ea il auzea.

Ofta, apoi se apleca spre masa si isi sprijini barbia pe podul palmei, zambindu-i dragut. "Nu te flata gandindu-te ca am iesit din casa pentru tine, s-a intamplat sa te vad. Femeile care nu sunt ca tine nu poarta conversatii cu tonuri adolescentine la pranz, draguta. Cat despre motivul pentru care iti zic toate lucrurile astea - nu, nu te curtez, conversam doar - este ca am vazut multe printese ca tine care ajung frigide si in relatii cu alte printese, dar cu trei fire de par in plus pe piept si sunt nefericite si ajung singure si frustrate."

Avea asa un impuls dement sa ii ciocane in frunte si sa ii zica sa se trezeasca, pentru ca lumea nu e roz. Ca sa fie sincer cu el insusi, Eric isi dorea tare mult sa o ia pe domnisoara si sa o duca inapoi la el acasa, sa o faca femeie si sa o abandoneze imediat dupa. Un fel de tabara de supravietuire pentru domnisoare - ar fi ajuns imediat din printesa in scorpie si pe termen lung, asta ar fi ajutat-o. Plus ca era un pic statut si chiar nu se mai culcase cu nimeni de mult.

"Iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti" i-o reteza scurt si sec. "Dar din pacate pentru tine nu vad ce ce te-ar interesa atat de mult viitorul meu? Poate ar trebui sa-ti faci mai multe griji pentru cel propriu"

Inca nu isi daduse seama de ce mai continua aceasta discutie fara de sens cu un barbat pe care il cunostea foarte vag si care parea sa nu dea doi bani pe ea, incapatanarea-i caracteristica o facea sa nu poata sa se dea inca batuta.

"Nu ti-am retinut numele, la spital" ii spuse incercand sa devieze oarecum discutia, dar nu mintea cand ii spusese ca nu stia cum il cheama. Il privea fix, putin incruntata, simtindu-i, destul de deranjant, dispretul.

"Esti atat de naiva si de neexperimentata, incat aproape ca mi-e mila de tine."

Il durea capul, dar faptul ca exista un potential sa distruga viata cuiva il ajuta sa treaca peste. Nu era vorba ca Eric era un om rau, dar... nu, Eric chiar era un nemernic si voia sa ii distruga viata fetei. Yup, doar atat.

"Nu ma intereseaza viitorul tau atat de mult, doar ca trist sa te pierzi si mie nu imi place ca lucrurile care au o oarecare valoare sa se piarda. Esti suficient de atractiva cat sa fii o femeie de succes daca stii cum sa te comporti. Tu nu stii. Si daca visezi la printi si barbati care o sa te trateze cum vrei tu sa fii tratata, esti foarte proasta."

Ar fi intins mana, dar ii era lene. "Eric Grimm," ii raspunse.

"Incantata" ii spuse acru, fara nici o urma de incantare pe chip. Nu stia ce o deranja mai tare, faptul ca acesta o insulta, sau ca ii pasa de parerea lui.

Nu traise in pestera pana atunci, dar trebuia sa recunoasca ca se invartise in alte cercuri. Datorita familiei sale si a rezultatelor ei academice se gasea de cele mai multe ori printre oameni inteligenti si manierati. Sau cel putin oameni care stiau sa pastreze aparentele. Rar se gasea in prezenta puslamalelor, nu ca l-ar fi considerat puslama (ba, da o facea...), dar felul lui brutal si vulgar de a se exprima o cam zapacise.

"Iti multumesc pentru insultele directe si pentru complimentele voalate. Dar cred ca am sa ma descurc si fara tine. " ii spuse, sorbind din ceaiul deja rece.

"Nu poti sa faci nimic singura, cu atat mai mult fara mine. Eu sunt singurul om pe care o sa-l cunosti vreodata care ar putea sa te scoata din bula aia pe care ti-ai creat-o si in care traiesti trista si iluzionata."

Sincer, nu-si putea explica, daca statea sa analizeze bine situatia, de ce se agita atat de mult pentru o copila proasta. Poate pentru ca era frumusica, si ar fi vrut sa o transforme intr-o scorpie veritabila, sau sa faca o fapta buna si sa fie un catalist pentru transformarea anului. Sau poate pentru ca era mahmur si voia sa **** pe cineva la cap si sa ii distruga un pic viata. Eric se repeta si in capul lui.

"Esti nimic draguta. O fata simpatica cu un infinit de vid in cap. Si ai face bine sa-l umpli cu notiunea ca asa draguta si inocenta cum esti nu o sa ajungi nimic."

Se inrosi de nervi pentru ca reusise cu adevarat sa o scoata din sarite cu ultima replica. Cine era ratatul asta sa ii spuna ce avea ea sa faca cu viata ei? Cine era golanul asta sa o judece? Avea planuri destul de mari cu viata ei si din cauza ca era cu adevarat nesigura pe sine o deranja.

"Auzi stii ce? Ia mai canta si la alta masa, pentru ca aici nu esti binevenit. Imi pare rau ca nu sunt pe gusturile tale, nici nu incerc sa fiu, si de asta te rog sa pleci, pentru ca nu are rost sa ne mai deranjam reciproc."

Incepu sa isi stranga cartile, trantindu-le una peste cealalta, destul de putermic incat sa faca lingurita sa zangane pe farfuriuta. Trase de pergament si il rupse, asa ca statu 5 secunde sa se calmze si cand isi dadu seama ca nu reuseste il mototoli si il indesa in geanta.

"La revedere!" ii zise, fara sa il priveasca, chinuindu-se sa isi indese cartile in geanta.

O privi cum se enerveaza si cum devine penibila in frustrarea ei de copil care mai avea putin si batea cu piciorul in podea ca sa isi dovedeasca ca poate sau ceva de genul asta.

"Explica-te. Vrei sa plecam impreuna? Nu poti sa-mi zici sa plec si apoi sa iti strangi lucrurile si sa te astepti sa nu imi fac idei ca ai vrea sa te leg de pat si sa te incep cum se cuvine. Desi ar trebui sa incetez sa mai fiu asa de generos cu domnisoare fara experienta, e obositor."

Hai, inca putin, inca putin. Enerveaza-te pentru tati Eric, iubito si hai sa ne distram. Daca nici asta nu o face sa explodeze, avem o problema si e nevoie de o interventie. Eventual si de Alain si o sedinta de umilire non-sexuala dar cu tente ca la carte.

"Daca iti faci curaj si te atingi vreodata in locuri in care nu te-ai mai atins pana acum pentru ca esti prea speriata," incepu sa-i zica, aplecandu-se pe masa si punandu-si mana pe a ei, oprind-o din miscarile haotice pentru inca trei secunde, "sa iti aduci aminte sa te gandesti la mine. Doar la mine. La fata mea, la vocea mea..."

Voce care tocmai coborase o octava si ii soptea acum aproape pacatos totul. "La mainile mele, la cum ar putea sa fie ele pe tine. Si tine minte... cand o sa te am - pentru ca o sa te am - ar fi bine sa fii experimentata si atat de obisnuita sa-mi spui numele incat o sa fie o mantra."

Se dadu in spate si se lasa pe scaun. Brusc, nu mai era mahmur ci foarte foarte fericit ca ajunsese sa fie asa de nenorocit.

Il privi fix in ochi si ramase paralizata cat timp acesta ii tinuse mana sub a sa, simtind cum o trec fiori, o senzatie nu tocmai placuta, dar nici in totalitate neplacuta. Se simtea tintuita sub ochii unui sarpe, un soarece mic si speriat, asteptand sa fie strivit si inghitit de viu. Ii simtea, mai mult decat ii auzea, fiecare cuvant, fiecare silaba, fiecare sunet.

Cand isi trase mana de pe masa tremura. Nu stia daca se inrosise sau era livida, dar cuvindele lui ii rasunau in cap, cu sonoritati joase si matasoase. Se imagina pentru o secunda sarutandu-l si apoi se trezi brusc din reverie.

Aproape involuntar ridica ceasca cu ceai rece de pe masa si i-o azvarli in fata.

"Esti un magar nenorocit!"

E ceva aproape fascinant, indiferent de sex, sa observi cum se schimba emotiile pe fata persoanei din fata ta; sa observi cum vorbele tale au efect asupra lor si cum trec de la o stare la alta ajungand invariabil la stralucirea aia de dorinta carnala pe care o cauta Eric in ochii fetei din fata lui.

Se trezi cu ceai pe fata. Mare rahat, nu era nici prima nici ultima oara, dar trebuia sa recunoasca ca de obicei era o bautura mai tare, pe care atunci cand si-o culegea de pe fata si din ochi si isi baga degetele in gura simtea macar niste piscaturi familiare pe limba. Acum se stramba la gustul de ceai slab, neindulcit si rece.

"Nici ceai nu esti in stare sa faci. Daca te-as lua ca sclava, n-ai sti sa faci nimic si singurul lucru de care ai fi buna ar fi sa stai cum te pun eu si sa gemi convingator - si asta cu antrenament. Asta e cel mai scarbos ceai pe care l-am baut vreodata."

Se ridica brusc si se uita in jos la ea. "Da, sunt un magar nenorocit, dar nu poti sa mai simti altceva decat buzele mele de acum incolo."

Facu doi pasi pana la ea, o lua de talie si o saruta apasat, lasandu-se pe spate putin, tinandu-i ceafa in mana si tragandu-i capul pe spate, ca sa poata sa-i mangaie limba cu a lui. Nu era delicat si ii placea cum se simtea in bratele lui. Poate ca ideea cu sclava (sexuala ca altceva, sufletul!) avea potential Ii dadu drumul si se sterse cu dosul palmei aproape delicat la gura. O privi in ochi.

"Nu o sa te mai sarute nimeni niciodata asa, iti promit."

"Nu l-am facut eu..." reusi sa ma ingaime inainte sa se trezeasca sarutata de un barbat pe care aproape ca nu il cunostea si care se obosise sa o umileasca ultima jumatate de ora. Mintea ii se goli brusc de ganduri si parca privea toata scena din exterior, cu toate ca ii putea simti buzele apasate peste ale sale si mana in par.

Ii simti ultima replica ca o palma data cu dosul mainii peste fata. Saruturile din trecut, neexperimentate si cu gust de copilarie disparusera intr-o clipita, iar creierul parea sa ii fi plecat undeva departe. Ramase cateva momente protapita in picioare, cu toata lumea din local uitandu-se la ei ca la doi tampiti, uitand sa respire. Cand realiza intr-un final ce se intamplase isi lua geanta pe umar si aproapefugi din local, uitand sa plateasca.

Inaintea de a iesi, ii arunca totusi un "intr-o zi ai sa mi-o platesti", desi nu era sigura ca el o auzi, si sincer nu ii pasa. Intr-o zi avea sa i-o plateasca cu varf si indesat. Intr-o zi ii se va zvarcoli la picioare, nenorocitul.

Abia cand ajunse in strada isi dadu seama ca plangea.