Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8

/ I need...a place...when I can be alone... (poate un baiat)

Avril se duse direct la etajul 7, unde repeta in gand: "Am nevoie de un loc unde sa ma linistesc" "Am nevoie de un loc unde pot sa ma gandesc" "Am nevoie de un loc unde timpul sa treaca mai incet". Aparu o usa in perete. Avril deschise imediat usa, uitand-o deschisa si se trezi intr-o mica padurice, plina cu copaci, animale si un izvor micut. Se aseza langa radacina unui copac si incepu sa se gandeasca. Se gandi la ce ii spusese Jobenul cand o sortase: "Hm...foarte dificil...foarte desteapta, buna la suflet, cu o putere imensa...Unde sa te sortez? Ce zici de Viperini? Acolo ai putea sa te afirimi, sa iti dezvolti puterea... Nu vrei, nu? Atunci ce zici de Cercetasi? Puternici si curajosi ca si tine..Dar ar fi prea periculos sa te pun acolo.. Nu trebuie sa iesi in evidenta. Puterea ta trebuie sa ramana ascunsa. Poti face mii de lucruri marete.. Poate Ochi-de-Soim? Sa iti cultivi inteleigenta... Dar nu ti se potriveste...Nu vrei sa stai tot timpul cu nasul in carti, desi esti foarte desteapta... Vrei sa fi libera...Atunci...Da, stiu unde sa te pun. Intr-o casa unde nu o sa iti fie observata puterea. Dar unde o sa inveti sa ti-o cultivi. Nu uita, tu pti face multe...foarte multe...tocmai de aceea am ales sa te pun in aceeasta casa. Adu-i gloria care ii lipseste! ASTROPUFI!!!"
Durase aproape 15 minute sa o sorteze...si inca se gandea.. Ce putere avea ea? Nu era foarte puternica, desi multi spuneau asa. Doar pentru ca stapanea vraji grele nu insemna ca era...deosebita. Dar daca se referea si la...Puterea ei de a vorbi reptomita? Avril incepu sa tremure...Se interesase, si numai vreo 3 copii din toata scoala vorbeau reptomita, dintre care Harry si doi de la Viperini. De ce tocmai ea? Nimeni din familia ei nu putea vorbii reptomita...
Fiind adancita in ganduri, nu auzi cand intra...

Adrian se plimba pe coridorul de la etajul 7. Hoinara prin scoala de plictiseala. Mergea pe un coridor mare cu torte imense in stanga si dreapta, statui cu dragoni, tablouri cu vrajitori vestiti. In fata era o usa deschisa. Cand ajunse langa ea, de curiozitate batu in lemnul uscat din stejar si intra, innauntru era o padurice frumoasa, cu rauri si lacuri. Speriat sa nu cumva sa vada si altcineva locul acesta prea minunat inchise usa. ooc: nu mai vreau sa vina si altii:-p
bic:Si cum se plimba el prin aceasta mica gradina a edenului, o vazu pe Avril langa un rau. Era fericit ca o intalneste si se duse voios la ea.' Se pare ca soarta ne face sa ne intalnim pana si in cele mai ciudate locuri. Ce e aici ?'

Avril tresari si se uita la noul venit. Apoi, vazand ca e Adrian, se relaxa la loc si ii zambi.
[Se pare ca soarta ne face sa ne intalnim pana si in cele mai ciudate locuri]
-Da, zambi fata. Asa e.
[Ce e aici ?]
-Un loc unde pot sa ma relaxez, sa scap de aglomeratia din castel. Cred ca m-am grabit atat de mult sa ajung aici incat am uitat usa deschisa! ii explica ea, in timp ce s-a dus la izvoras si a luat niste apa in mainile facute caus. Aici ma gandesc la toate problemele mele, incerc sa le uit sau sa le rezolv! spuse fata zambind

Deci, locul asta e pentru tine in special sau pentru oricine ? Pare ca o camera de necesitati...cred ca asa o sa-i spun Camera Necesitatii...mai stie cineva de camera asta ?

[Deci, locul asta e pentru tine in special sau pentru oricine ?]
-Pai, din moment ce ai ajuns pana aici, poti sa ramai daca vrei! ii spuse fata zambind.
[Pare ca o camera de necesitati...cred ca asa o sa-i spun Camera Necesitatii...mai stie cineva de camera asta ?]
-Da! Cei din AD si inca cativa. Dar aici apare orice loc, potrivit cu dorintele fiecaruia. Eu una, mi-am dorit un loc unde pot sa ma relaxez. Acum ca ai inchis usa nu mai poate intra nimeni aici, decat daca isi doreste sa intre exact aici, intr-un loc calm si retras. Ceea ce nu se prea poate intampla! il informa fata. Apoi se ridica si il apuca pe baiat de mana. Vrei sa iti arat paduricea? Nu e prea mare! ii spuse fata privindu-l in ochi si tragandu-l usor de mana.

Off, jocul acesta il inebunea. Erau amandoi anul I. Aveau 11 ani. El nu stia daca ea ii placea de el...nu se pricepea inca asa de mult la fete. Ii placea la nebunie acest joculet, ea care il ia de mana se uita ea in ochii lui, el in ochii ei si se plimba, deobicei ea cea care cunoaste locul in care se afla. Era vrajit de aceasta fata, si ii era teama sa-i spuna ca ii place de ea. Ii era frica sa nu strice acest joc. Aceste intalniri in diverse locuri, intalniri planuite de destin. Prefera sa lase totul de la sine, sa vada cum evolueaza lucrurile.

Mersera un timp apoi fata se opri deodata si ii spuse uitandu-se drept in ochii lui:
-Sti..esti diferit fata de ceilalti baiati. Ei se uita numai la cum arat, la contul meu din banca...Toti ma cred o "Barbie Girl" rasfatata si plina de bani. Si tu ma consideri tot asa? intreba ea cu vocea tremurandu-i un pic.

" P-poftim ?" Spuse el socat." Nici nu stiam ca ai cont mare in banca" Spuse el razand..." Nici nu m-a interesat asta, imi...p-p-placi....m-mult...pentru faptul ca m-ai bagat in seama, ca esti prietenoasa si.......aa f-fru...pai..sa zicem ca...f-f-frumoasa." Spuse el balbaindu-se ca un scolar care ii place mult de o fata iar cuvintele acestea, imi placi si esti frumoasa i se par cuvinte mari...Astepta rusinos si speriat ca nu cumva fata sa plece sau sa-i dea o palma.

[P-poftim ? Nici nu stiam ca ai cont mare in banca"]
Avril incepu sa rada:
-Asta pentru ca nu am spus la multa lume cine sunt cu adevarat. Daca ar sti toti ca provin din familia Arakawa...dar nu sunt mandra pentru asta. Adica sunt, imi iubesc parintii si rudele, dar nu ma dau mare ca fac parte din familia asta, cum nici celelalte rude ale mele nu se dau. Imi place sa fiu...un om normal...
[Nici nu m-a interesat asta, imi...p-p-placi....m-mult...pentru faptul ca m-ai bagat in seama, ca esti prietenoasa si.......aa f-fru...pai..sa zicem ca...f-f-frumoasa.]
-Si daca eram urata ma mai placeai? il intreba ea privindu-l drept in ochi. Oricum... nu prea aveam cum sa nu te bag in seamna! ii spuse ea zambind. Si eu te...plac!! spuse ea pe nerasuflate, muscandu-si buza pana la sange imediat dupa aia, fiindu-i frica ca el va pleca pentru ca i-a spus asta.

A fost o reactie de moment, ca un instinct...O saruta pe buze...scurt pe buze...dupa aceea isi dadu seama ce facuse si fugi speriat si rusinat de ce facuse...a fost ceva de reactie la cuvintele ei...era sigur ca nu va mai vorbi cu el ca a s-s-sarutat-o...acum fugea pe coridorul de la etajul 7 si nu gasea scarile vroia sa se ascunda undeva...undeva unde nu-l vede nimeni undeva unde nimeni nu stie ca a facut asta...Era prima oara in viata lui cand atingea buzele unei fete...ce gandea fata aceea despre el ? A sarutat-o cu nerusinare... ca un infometat mort dupa gustul buzelor neinteresandu-l daca ea vrea sau nu...