Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ ... When you need a place to hide

"Si eu...!",i-am spus verisoarei mele.
Am tras adanc aer in piept dupa care am continuat:
"De fapt...Eu chiar am renascut!",am rostit eu zambind.
Ma uitam la Cryss,ma uitam si nu-mi venea sa cred cat de fericita,de linistita parea... Acum pasii de dans semnificau viata noastra,era momentul nostru,momentul oportun pentru a ne arata noua,nu altora ca suntem in stare sa zambim,sa dansam nu doar cu picioarele,ci si cu sufletul.
Fiindca asta simteam de fapt,imi simteam trupul cum zbura , iar sufletul cum incerca sa isi scoata la iveala aripile pure ale dansului.
Prea frumos era totul... Cata liniste era in jurul meu , dar totodata muzica ce ma indemna sa dansez facea ca totul sa fie perfect. Perfectiunea unui dans consta nu doar in pasi,ci si in daruirea cu care il dansezi.

Totul mergea perfect, puteam sa-mi simt respiratia calda cum umplea aerul rece ce patrundea prin fereastra deschisa, care pana atunci nici nu o observasem, caci fusesem mult prea insufletita in portalul spre mine insami.
Iar apoi BUF, se auzi o cazatura, iar apoi doar eu :
"Si asta pentru ca nimic din viata nu este perfect, pentru ca atunci cand te simti cel mai aproape de steaua ta, atunci caz brusc cu picioarele-n moloz.", i-am spus eu sincer lui Rose.
"Dar de fiecare data te ridici, incepand sa pui noi caramizi la zidul vietii tale, atatea pietre pana ce zidul va fi indeajuns de rezistent ca sa nu cada. Atunci ai castigat cu adevarat !", am continuat incet, de data asta mai mult pentru mine, incepand deja sa ma ridic, dar ea imi intinse mana.
"Iar asta pentru ca prietenii mereu se ajuta.", imi raspunse ea, facandu-ma sa raman putin uimita, desi stiam ca era alaturi de mine.

Acum zambeam mai sincer ca niciodata. Stiam ca si ea ar fi facut la fel si pentru mine daca eram pe jos. Dar asta era si diferenta, Cryss a cazut,dar stia mereu sa se ridice. Iar asta ma facea sa imi admir verisoara si mai mult.
Dupa ce am ridicat-o am intrebat-o:
"Nu vei lasa o cazatura sa te darame,nu-i asa?"
Si desi stiam raspunsul ei cu siguranta mi-a raspuns:
"Niciodata!"
Si am inceput din nou sa dansam. Parea mai vioaie decat oricand si am imbratisat-o spunandu-i:
"Te iubesc,pui de curca!"

"Puisor de ochisor ....", am soptit eu incet, pufnind la gandul ca tocmai o poreclisem pe Rose.
"Intr-adevar, de aceea cadem ca ziua urmatoare sa ne inaltam mai mari, mai puternici, de accea murim pentru ca am cazut prea mult, pentru ca trupul nu mai suporta atatea ridicari bruste.",i-am explicat soimaritei.
Atmosfera ma ajuta, caci desi nu mai dansam, simteam cum focul meu interior inca ducea o lupta intensa in pasi de tango, nevenindu-i sa creada cat de puternic era de fapt. Muzica isi evidentia efectul prin imediatele intrari si iesiri ale unei voci stranii, ce-ti trezea acel talent ascuns de cunoastere.
"Necunoscutul ?", m-am trezit eu spunand acest cuvant fara semns in acel loc, dar altfel cu atat de multe de zis.

Eram sigura ca avea ceva ascuns de spus sub acel cuvant "necunoscut". Probabil si asta admiram eu la verisoara mea,faptul ca spunea multe fara sa spuna mai nimic.
I-am zambit lui Cryss dar nu i-am raspuns la intrebare fiindca noi comunicam mai mult prin expresiile fetei. Aveam incredere in ea si speram ca si ea are in mine. Fiecare clipa petrecuta in aceasta incapere ma linistea atat de mult. Stiam ca este unul dintre putinele locuri in care puteam sa gandesc ceea ce vreau fara ca cineva sa ma intrebe intr-una acest lucru. De asemenea stiam faptul ca Crystal e aici si viseaza. Si eu visam,toti visam,fiecare are ceva anume de spus sau simte ceva anume...

Chiar asa era, chiar daca nu vorbeam, chiar daca nu eram atenta la visele ei, pe fata ei se citea o bucurie crescanda si o lacrima incretita la ochiul drept, parea sa-i dea de gol toata suferinta.

' Cu toate ca incercam sa scapam de unele sentimente, sa ne lasam inima intr-o parcare, sperand ca cineva o va lua inainte ca vreo masina sa o calce, tot nu putem fugi de noi insine. Iar asta pentru ca tot ceea ce este de temut se va intoarce inpotriva noastra. ' , veni un gand profund din partea mea.
Speram ca expresia mea sa fie destul de plauzibila pentru ca Rose sa-mi poata citit sufletul .

Sufletul care era deschis sa accepte orice m-ar fi facut sa ma simt din nou ... din nou ... din nou ...
ASA CUM IMI AMINTEAM CA ERAM EU !

Ma uitam atenta la Cryss si incercam sa ii citesc expresiile fetei. In mare parte reuseam,deja ma invatasem sa imi dau seama cam ceea ce gandeste.
Uneori sufletul omului este prea slab pentru atata suferinta cat ii este destinata , uneori destinul nu iti rezerva ceea ce ti-ai dorit,uneori loviturile pe care ti le pastreaza viata doar tie in parte sunt prea mari , prea puternice pentru a le suporta. Cand iti moare cineva drag - acest sentiment nici macar nu poate fi descris in cuvinte,mii si mii de lacrimi sunt infinite si totusi nu ajung,suferinta aceasta este de neimaginat... Doream sa alung aceste ganduri,dar chiar nu puteam. Si imi dadeam seama ca verisoara mea imi putea citi gandurile dupa expresia fetei mele triste.
"Cryss,mergem?",am intrebat-o cu o voce blanda pe var'mea. Deja se facuse cam tarziu.

"Un ultim dans. Haide, un singur chip de inger sa ma inchinam spre cer, o singura miscare lenta ar fi de ajuns. Mai aratam o data cine suntem si mergem !", i-am spus eu, fara sa-mi pese daca ma credea nebuna.

Muzica bubuia din nou, ma asurzea total, dar nici asta nu mai conta, acum tot ceea ce era important se afla aici, aici cu ea.

Deci ... Deci mi-am intins aripile scurte de pasare, ce sub lumina lunei si sub sunetul muzicii parea uriase, iar asta pentru ca inima mea crescuse, trecuse peste barajul ce o tinea captiva.
Acum era libera sa zburde, era libera si ii trebuiau niste aripi.

"Aripile ti le dai numai tu insuti ... numai prin tine !"

OOC : Topic Closed.

Raizen:
190p Cercetasi
190p Ochi-de-Soim

Closed.