Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ I try touch my dream!

Buna tuturor, am venit cu un fic nou, asa singurica de capul meu Nu va zic nimic de fic, o sa va las sa ghiciti singuri despre ce e vorba.
Lectura placuta.

I try touch my deam!

-Mama, de ce? de ce l-ai alungat pe cel ce il iubeam? vocea imi era serioasa dar extrem de furioasa. As fi fost in stare sa o omor pe mama mea buna de nimic, ce efectiv il alungase pe Sasha, baiatul ce eu il iubeam ca pe viata mea.
-Sa dea Dumnezeu sa te duci unde s-a dus si tati, faci umbra pamantului degeaba, nu faci decat sa alungi pe toti din juru tau si sa te ineci in alcool cat e ziua de lunga, crezi ca tata ar fi fericit? deja o uram. Incercasem in astia doi ani de cand tata murise intr-un accident de masina, sa o consolez pe mama mea, ce inainte era o femeie extraordinar de frumoasa, draguta, iubitoare, era exact ce si-ar fi dorit orice barbat. Dupa moartea lui s-a inchis in ea, ia alungat pe toti din jurul ei, a inceput sa-si innece amarul in alcool toata ziua. Nu mai era deloc fiinta plapanda dinainte. Arata ca o alcoolista, o betiva innascuta, deloc interesata de cei din jur. Parca uitase ca mai are o fiica ce totusi o iubeste. Asa la indepartat pe Sasha, un baiat de care ma indragostisem, iar cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu el si realizasem ca si el ma iubea, mama efectiv la scarbit cu felul ei murdar de a fi.
-Sa nu indraznesti fetito sa....
-Sa ce mama? sa iti aduc aminte ca tata era un om bun? un om cu suflet ce nu facea ce faci tu acum? in momentul asta vi cu mine la clinica de dezalcoolizare din orasul vecin, fara comentarii. Spun rece , plina de draci. Sasha oricum ma ura acum, macar de ea sa am grija. Desi ma purtam rece, o iubeam, imi daduse viata si avusese grija de mine ca de un inger pana la o varsta destul de mare. Doar pe ea o mai aveam.

Din acea seara, nu imi mai aduc aminte nimic. Inafara de cearta mea apriga cu mama, de cateva scene ce sunt prea putine si prea scurte, un sigur lucru mai retin. Tipatul ei ascutit cand farurile din timpu noptii ma orbesc pe mine efectiv si intru cu masina sub un tir ce venea de pe contrasens. Ea a murit pe loc, din cauza incapatanarii mele de a o duce la spital. Puteam sa merg pe timpul zilei, dar nervii mei scapsera de sub control vazand-o iar beata pana aproape de coma. Iar asta ma facut sa o omor fara sa vreau.
Nu cred ca am sa ma iert vreodata. Nu cred ca o sa ma ierte nici Dumnezeu. A trecut un an lung. Am implinit douazeci de ani, am un loc de munca, imi continui facultatea, incerc pe cat posibil sa ii fac pe ai mei mandri de mine. Stiu ca probabil ei ma privesc de acolo de sus, mereu au visat sa devin cineva, tata sa devin cantareata la pian, iar mama sa fiu o femeie de afaceri careia sa nu ii lipseasca nimic. Am reusit, le-am indeplinit dorintele amandurora. Am absolvit liceul de muzica si dans cu medie mare, cantand a pian, iar acum fac facultatea de stiinte economice si de drept. Asa incerc mereu sa ma consolez, sa ma consolez ca au murit amandoi fara vina. Tata din cauza neatentiei iar mama din cauza mea.

Fara sa imi dau seama se luminase de ziua. Iar pierdusem noaptea fumand tigara dupa tigara, pierzandu-ma in ganduri si incercand sa-mi aduc aminte toata acea noapte. Avusesem o amnezie dupa accident,iar amintirile sunt foarte putine. Cateodata ma gandesc ca poate este mult mai bine asa. Ceea ce nu vad si nu simt nu ma poate ranii. Dar gandul ma ucide, gandul ca mi-am ucis fara intentie propria mama din ambitie, ma face cateodata sa renunt la tot ce am realizat pe Pamantul asta si sa ma sinucid. Un aer rece invadeaza camera ce se lumina deja putin, de la soarele ce incerca sa bata prin draperiile albe. Stiam deja acel aer, il cunosteam, se pare ca aveam vizitatori.

Incetul cu incetul micul fotoliu de culoarea sangerie din coltul camerei, capata o culoare mai inchisa, aerul din camera devenea din ce in ce mai rece si sufocant in acelasi timp. Privesc in acea directie, stingand ultima tigare din pachet in scrumiera deja plina cu chistoace arse.
-Lexa ... trebuie sa te avertizez.
Vocea feminina se auzea in ecou, iar in camera mea pe fotoliu isi facuse aparitia o fetita cu un par ce parea ud, cu niste haide ce la fel,pareau ude pe ea, cu o aura alba ce o inconjura si stralucea foarte puternic. Sub ochii negri ca doua abisuri nemarginite, avea cearcanea negre, iar fata ii era alba ca varul. Emana o raceala puternica, foarte puternica. Asa emanau fantomele ratacite, ce nu puteau sa vada lumina. Da, de la accident am inceput sa imi fac diferiti prieteni "ciudati". Cineva mi-a spus ca daca ma invinovatesc mereu si continuu de o tragedie, imi pot descoperii darurile. A avut dreptate. Darul meu de a putea vorbii sau vedea fantomele este unul extrem de ciudat. Dar m-am obisnuit, nu pare asa de rau daca nu le superi.
-Despre ce micuta Alesia? vorbeam in general frumos cu "amicii" mei, deoarece multe fantome ce-mi cereau ajutorul erau instabile, iar daca le suparam puteam risca sa mor. Nu de asta imi era frica, imi placea sa ajut lumea, dar cu treaba asta ma bagasem in probleme destul de des.
-Esti urmarita, nu ti se vrea binele Alexa. Vocea ei rasuna in camera mea asa de clar. Desi era rece, ea era o fetita ce murise inecata de mica, nu isi gasea linistea pana nu afla cine a impins-o de pe acel ponton.Incercasem de cateva ori sa aflu dar esuasem. Nu eram detectiv , dar isi varsa "amarul" cu mine, povestindu-mi despre ea.
Nu apuc sa raspund, ca aceasta dispare, lumina soarelui inconjurand camera, iar aerul devenind mai cald. Plecase, iar eu mut privirea catre fereastra, gandindu-ma ca urmeaza o noua zi.

Personajele: Alexandra.

Sasha.

Ok, deci imi place titlul ficului,dar si cel al capitolului. :> Ador numele Sasha,dar si Ryan. Deci cu siguranta am sa urmaresc in continuare ficul. Imi place cum ai sris,greseli nu prea am avut .. Te-ai inspirat cumva din "Mesaje de dincolo"? :> si eu incepusem un fic de genul acesta,dar m-am lasat de el. :-j In fine,astept un next curand. Am sa fiu cititoare fidela. ).
Dragute personajele,abia astept sa vad ce se mai intampla in continuare. Imi place cum descrii si ca scrii destul de mult. So .. vreau next!

ok, am adus capitolul 2, sper sa nu va plictiseasca, dar am fost cam...prost dispusa saptamana asta ca sa scriu.
Lectura placuta.





Incercand inca sa ma trezesc , sa realizez ca noaptea trecuse subit pe langa mine ca un tren cu viteza mare, ce lasa in urma doar vise imbibate de fumul tigarilor puternice fumate cu ardoare, fumate doar sa amageasca visele, sa le stearga, imi dau seama ca propria camera parca ma subjuga undeva in mine. Caut cu privirea agera ceva, ceva la care ma uitam in fiecare dimineata. Acel ceva era un raft al bibliotecii, pline cu carti vechi dar citite in intregime de mine, unde erau asezate trei poze frumoase in rame de lemn de culoarea castanei. Ma apropii cu pasi mici de biblioteca ce mirosea putin a carti, dar ce aducea o nostalgie prieteneasca dar intriganta si visatoare acelui loc special pentru mine.
Ma ridic pe varfuri reusind sa ajung la una din cele trei poze puse in rama. Ramasese singurul lucru de pe urma lui Sasha. In acea poza, el ma tinea in brate din spate, cu mainile incrucisate peste mine, cu capu pe umarul meu si zambea cu dragoste.

Incepusem sa cred ca acea poza e singurul lucru ce-mi aminteste de zambetul sau. Un zambet cristalin, al unui baiat inalt, frumos conturat, plin de vise si plin parca de speranta ca viata poate fi si buna nu numai rea. Niciodata nu intelesesem conceptul sau de gandire, dar si asa il iubisem. Mereu ma crezusem vinovata ca a plecat, ca m-a parasit, ca a disparut din viata mea ca si cum nu ar fi existat. Mereu vazusem undeva in el un prieten adevarat decat un iubit, vazusem un compatriot caruia ma destainuiam mereu, plangeam pe umarul lui si imi oferea protectia necesara sa nu fiu ranita adanc in sufletul deja facut praf dupa moartea tatalui meu.

Dar a plecat. Poza aduce si amintiri neplacute. Amintirea in acea zi cand ploua torential. Ploua foarte tare, parca cerul ma avertiza, parca cerul plangea pentru ce avea sa urmeze. Sasha venise la mine acasa, doream sa il prezint mamei mele. Speram ca daca apare Sasha mama sa inceteze din proastele obiceiuri, sa incerce sa revina la normal. Dar nu a fost sa fie. Nu pot uita nici azi cearta crunta in propria casa, cu mama mea ce il jigneste pe Sasha in fata mea. Nu merita acele cuvinte, Sasha fusese nevinovat. Dar mama era prea adancita in alcoolul ei ca sa vada asta. Sasha era un baiat mandru, mandru de el de familia lui. Avea o familie mare. O mama, un tata prietenos, asta aducandu-mi aminte ca si tata fusese la fel chiar si mama, inainte ca tata sa dispara si ea sa creada ca fara el planeta nu se invarte.
Mai avea inca un frate mai mare ca el cu un an, la fel de frumos si implinit, cat si o sora ce semana cu el si familia lor pe deplin. La fel de frumoasa, mandra dar zambitoare si intelegatoare. Din pacate pentru mine, erau si foarte bogati. Erau financiar plin de bani, nu le lipsea nimic. Dar nu erau deloc inganfati si plini de ei. Ma cunoscusera si pe mine si ma acceptasera usor cu zambetul pe buze.
Dar mama mea stricase totul, alungandu-l efectiv. Nu pot uita usa trantita cu putere de Sasha ce iesise direct din casa in ploaie. Iesisem dupa el sa il caut, sa ii cer iartare, dar disparuse subit. De atunci nu l-am mai vazut. Pur si simplu a disparut ca magarul in ceata. Am trecut cu greu peste. Statusem doi ani impreuna, il iubisem mai mult ca pe mine, avand impresia ca si el ma iubise. Nu mai stiam ce sa cred.

Telefonul suna pe marginea patului, spargand ceata si oglinda amintirilor mele vagi, amintirilor deloc placute ce adanceau pe zi ce trece rana din interiorul sufletului. Las poza inapoi la locul ei, sperand in continuare, ca poate...poate se va intoarce inapoi la mine. Desi ma confruntam zilnic cu constiinta mea, ca asta nu se va intampla, eu atacand-o direct spunandu-i ca va revenii. Ma minteam doar sa pot merge mai departe.
Ridic telefonul raspunzand cu o voce plictisita dar cu acelasi accent al meu specific.
-Alexandra, sunt Daria...trebuie sa treci pe la facultate azi, luam niste notite si peste doua saptamani aveam examenele la chimie si psihologie.
Oftez lung, nu dormisem aproape deloc si nu aveam deloc chef sa scriu ca un robot la ora blondei fara creier si siliconata si in gat de la ora de psihologie. Desi imi placea materia nu imi placea profesoara.
-Bine, vin imediat , spun scurt si inchid direct fara sa o mai las sa zica ceva. Daria era colega mea de banca, cu care ma intelegeam cat de cat bine. Privesc ceasul de peperete ce arata o orape care o cam uram. Soarele abia rasarise, fumul din camera mea iesea incet pe geamul intredeschis, iar eu dupa un dus, un mic dejun plictisitor privind ecranul televizorului din camera, ma imbrac lejer si ies pe usa casei in care locuiam, pregatita de o noua zi.

Ajunsesem la facultate destul de usor. Nimic schimbat. Elevii abia treziti dimineata, fumand in curte, fara chef de scris sau retinut ceva, cu chef de muzica, distractie si calatorii, profesorii la fel de plictisiti si obositi si ei de toanele elevilor, aceleasi banci de culoare cacanie lungi ca la cinema, si acelasi explicatii la orele de pshologie greu de inteles.

Ma asez pe un scaun, trantind mapa rosie pe tablia bancii si ma caut de tigari. Dar imi aduc aminte ca nu am voie sa fumez in sala. Plictisitor, uram regulile lor. Parea o zi normala, pana cand in fata clasei, un aer rece si un vand puternic venit de nicaieri da cateva foi jos de pe catedra unde avea sa predea siliconata de psihologie. Fiind prima ce intrasem in sala si singura momentan, realizez despre ce era vorba. O fantoma cred, furioasa sau inca nu imi dadeam seama. Ma ridic si ma duc incet la catedra mare, ridicand foile. Dar cand ma uit pe ele, instinctiv vad o fisa de inscriere pentru cineva din anul trei de facultate. Numele … nuuuu! Ryan Sasha Anderson!

e vant* nu vand. ). Deci daca mai spui ca e plictisitor ma supar. [-( E un capitol foarte reusit si ador cum ai incheiat. Deci pur si implu m-ai lasat in suspans pana la final:-w. Oricum,repet: superb.
Spor la scris in continuare. :>
P.S. ~ mai treceti si altii pe la fic fiindca merita.

Deci ţi-am citit ficul şi îmi place . Ca întotdeauna descrii foarte frumos. Nu-mi place de mama Alexandrei [-(. Abia aştept să văd ce se întâmplă când se întâlnesc cei doi :-* Spor la scris ><

cam intarziata k de obicei, dar decscri superb cam obsedata dupa tigari alexandra dauneaza grav sanatati spor in continuare

Am decis sa-ti citesc si eu creatiile.Iti spun cu toata sinceritatea ca mi-a placut enorm,pur si simplu te face sa nu te mai poti opri din citit.Ador povestile in care se despart o fata si un baiat care se iubesc mult si care sufera unul dupa celalalt.Astept cu nerabdare urmatorul capitol

Deci, sper sa va placa.....

Cap 3. Te urasc!

Citeam si reciteam numele de pe acea foaie uitand unde ma aflu. Se intosese inapoi in oras? Dupa un an de zile lipsa, revenise? Inima simteam ca sta sa-mi sara din piept. Ochii simteam cum ma ustura, semne ca in coltul lor se adunau lacrimi calde. Oare mai era la fel? La fel de frumos, la fel de linistit si plin de viata? Intrebarile-mi siroiuau in minte in valuri, in timp ce incercam sa ma desprind de trecut, sa ma trezesc in momentul ala.

Usa salii se deschide, elevii incepand sa apara. Pun foile pe masa, tremurand toata. Ma intorc in banca mea, ma asez si imi bag mana in par, incepand sa vizualizez viata mea, continuu amintirile cu el. Nu le putusem uita niciodata. Tresar cand cineva ma atinge si o priveasc pe Drina cu niste ochi usor inlacrimiati, dar speriati. Aveam impresia ca ma cuprinsese frica ca el se intorsese in oras. Dar de ce?
-Esti bine Alexandra? Nu pari deloc in apele tale. Nu ii spun nimic, doar o privesc cateva secunde si mut privirea la culoarea mapei rosii de pe tablia banci. Ea nu stia oricum, defapt nimeni nu stia de trecutul meu, de moartea tatalui sau mamei mele, de pierderea lui Sasha sau de orice alt necaz. Ma inchisesem in mine efectiv, uitand sa socializez cu cineva, defenind rece si fara sentimente.
-Sunt bine Daria, trebuie sa...ma duc pana la baie, vreau sa fumez. Spun scurt si ma ridic trecand pe langa ea. Stiam ca incepuse ora, dar zau ca nu mai aveam nici un chef de psihologie acum.
-Dar Ale, este ora. Nu imi pasa. Nu imi pasa de nimic atunci, doream doar putina liniste, sa-mi limpezesc mintea obosita si incurcata. Ies din clasa ca un fulger, mergand la baia fetelor. Acolo scot pachetu de tigari, aprinzand una, rezemandu-ma de peretele rece al baii. In dreapta mea pe alt perete era o oglinda mare. Mut privirea acolo, reflectandu-mi privirea incurcata. Privirea plina de frica, frica de ce avea sa urmeze. Insa nu pot sa ma uit prea mult ca un aer rece invaluie baia. Scap tigara cand in oglinda o aparitie vaga isi face prezenta. Prima data era incetosata, nu realizam ce este sigur, dar instinctele ciudate imi spuneau ca o fantoma sau un spirit ratacit. Ma apropii incet de oglinda, atingand suprafata cu doua degete ale mainii. Exact atunci prezenta se vede mai clar. Era o fata, o fata ce avea ochii negri , plini de ura, razbunatori. Era imbracata intr-o rochie alba, dar pe piept era plina de sange.

Scoate un tipat ascutit, asurzitor ca ma face sa-mi pun mainile la urechi, iar oglinda sa sparge. Reusesc sa dau un pas in spate, astfel scap fara nici o zgarietura.
Ce fusese asta? Avea ceva cu mine acea fata? Lucrurile mele se tot inrautateau pe zi ce trece. Inima imi batea nebuneste. Fara sa zic ceva, ies din baie in fuga. In general nu imi era frica de prezentele fantomatice ce le vedeam si le cunosteam. Mai avusesem conflicte cu ele, dar fata asta ma speriase foarte tare. Imi parea cunoscuta. Parca o mai vazusem undeva inainte, dar nu gaseam locul in mintea mea. Merg usor ametita pe hol, simtind cum mi se face greata. Cred ca prezenta fantomei fusese prea puternica pentru instinctele mele.

Ies din facultate, oprindu-ma in curte, dezorientata si foarte spariata. „De unde dracu o cunosc oare?” o mai vazusem undeva, dar sigur o vazusem vie. Ma asezasem pe o banca din lemn, lasand soarele sa bata printre cregile si frunzele unui copac mic ce era deasupra mea. Ma pierd in ganduri, incercand sa gasesc cumva rezolvarea prostiei asteia de problema. Insa cand imi savuram tigara mai bine cineva imi cere acordul sa se aseze langa mine pe banca. Vocea aceea barbateasca ma darama si ma face sa scap tigara jumatate arsa la picioarele mele.
Intorc privirea catre persoana, robotic,parca inima tresaltandu-mi. Ochii aia ciocolatii abisali, parul ala castaniu catre blond, usor ridicat de gel, parfumul cunoscut, corpul acela acoperit de un maieu alb mulat. Lovesc privirea baiatului din fata mea si realizez cine este.
-Sasha?! Ma priveste in ochi fix. Imi inlantuie privirea dezorientata si debusolata citindu-mi frica, citindu-mi dragostea ce mocnea inca in ei pentru el. Se schimbase putin. Era mai bine facut, avea tatuaje pe ambii umeri, iar privirea inainte blanda acum era ca a unei fiare salbatice, ca a unui tip dur, rece. Parca era un tigru inchis intr-o cusca, incercand sa se elibereze. Nu mai citeam dragoste, caldura in ei. Unde era acel Sasha? Ce se intamplase oare?
-Crystal, nu te-am mai vazut de ceva timp. Avea o voce groasa, ca a unui barbat matur. Nu mai parea inocent si copilaros ca inainte. Avea o fire de rebel de parca nu ar asculta de nimeni acum. Ohh! Inima imi bubuia, efectiv ma pierdusem in acei ochi si el stia deja asta.

Nu apuc sa mai zic ceva. O tipa blonda, cu niste ochii negri ca o noapte rece, cu un parfum intepator deloc placut mie, cu o fire de mare „domnisoara”, ii sare in gat si il saruta pe buze de fata cu mine. Vocea ei mataita ma zgarie pe creier efectiv.
-Pufuletele meu, stai de vorba cu spalacite? Ce?? Avea sa de-a de dracu daca mai scoate un sunet. Prefer insa sa tac. Ma lovise efectiv in inima. Cand credeam ca s-a intors la mine, descoperisem ca nu mai era la fel, nu mai era Sasha ce il cunosteam eu. Lumea se prabusise total pentru mine. In tot anul asta lipsa, ma mintisem mereu ca se va intoarce la mine, dar acum eram sigura si realizasem ca mintindu-ma pe mine, adancisem sever rana din sufletul meu, astfel totul acum parea un cosmar in propria realitate.

E foarte reusit capitolul.Mi-a placut enorm si sunt extrem de curioasa sa aflu ce se va mai intampla.
Spor la scris in continuare,astept urmatorul capitol

Ai adus capitolul Îmi place mult cum descrii . Şi sincer abia aştept să văd cei cu fantoma aia. Sasha :-w . Dacă nu se întoarce la Alexandra o ia pe cocoaşă . Sper să nu se supere Alexandra :-s . Oricum spor la scris ><